Pagina principala / Editorial, Stirea zilei / Prostituţie şi droguri, un cocktail portocaliu. Mituri despre prostituţia legalizată

Prostituţie şi droguri, un cocktail portocaliu. Mituri despre prostituţia legalizată

Propunerile comisiei prezidenţiale pentru analiza riscurilor sociale şi demografice a reuşit să aducă în atenţia opiniei publice o problemă veche de când lumea şi una mai nouă: legalizarea prostituţiei şi legalizarea consumului de droguri uşoare. Desigur, dincolo de criticile aduse preocupărilor administraţiei prezidenţiale în vremuri de criză, care se aseamănă izbitor cu momentul când înalţii prelaţi bizantini se certau pentru a stabili sexul îngerilor când oraşul era sub asediu, presa, radiourile şi toţi oamenii de bine au luat în serios aceste propuneri. Este cazul să legalizăm prostituţia şi consumul de droguri uşoare? Ce avem de câştigat şi ce avem de pierdut?

Biserica Ortodoxă Română a dat o replică promptă acestor propuneri: morala creştină nu permite transformarea femeii într-un sclav şi supus degradării psihice, iar drogurile sunt un viciu extrem de  periculos ce duce la pierderea personalităţii individului. Dar, desigur, “societatea civilă” a privit aceste consideraţii de bun simţ cu dispreţ, încercând să ducă discuţia în tărâmul laic şi pragmatic. Ei bine, lupta între argumente se poate duce şi aici:

Primul mit cu privire la legalizarea prostituţiei este scăderea cazurilor de infectare cu HIV şi a altor boli cu transmitere sexuală. Argumentul: prostituatele vor fi angajate legal şi vor beneficia de controale medicale periodice. Deci, riscul de îmbolnăvire este mai mic.

Realitatea? Statisticile demonstrează că legalizarea prostitutiei nu reduce numărul de cazuri de boli cu transmitere sexuală. Mai concret, în ţările unde prostituţia este legiferată, există întotdeauna o latură ilegală, subterană. Astfel, dacă într-un oraş avem 100 de prostituate care “operează” ilegal, cel mai probabil după legiferare vom avea 400 de prostituate legale şi 200 care vor lucra în continuare la negru, fără a face control medical. Şi aşa, în cazul HIV sau a sifilisului, simptomele apar destul de târziu, lucru care face ca indivizii infectaţi să îşi continue activitatea sexuală cu mulţi parteneri până la depistarea bolii. În cazul SIDA, primirea rezultatelor unor rezultate de sânge poate dura şi câteva luni, perioadă în care o prostituată poate infecta sute de alte persoane.

Tot datele statistice si fiziopatologice demonstrează că transmiterea se face de 80 de ori mai usor de la femeie la bărbat decât invers ceea ce dovedeste că o casă de prostitutie este un focar de infectie greu de stăpânit. Toate statisticile demonstrează că BTS (bolile cu transmitere sexuală) sunt mult mai frecvente la prostituate comparativ cu populatia generală şi prin însăsi profilul imoral al practicării prostitutiei, de regulă la angajare vin femei cu o bogată patologie genitală. Este imposibil de selectat la angajare femei imorale, dar sănătoase din punct de vedere genital.

Al doilea mit este acela că prostituatele vor beneficia de un mediu de lucru mai sigur şi nu vor mai cădea victime proxeneţilor. Prostituatele sunt, în majoritatea lor, persoane care nu şi-au dorit să devină prostituate şi au recurs la această “meserie” fie din cauza dificultăţilor financiare, fie din cauză că au fost obligate. Lucrul într-un mediu legal şi controlat va elimina abuzurile şi violenţele la care sunt supuse de către proxeneţii care le administrează destinele şi profitul.

Realitatea. Clientul, care pentru o sumă de bani devine pentru un timp dat stăpân pe trupul femeii care se prostituează, va putea recurge la orice mijloc pentru a-si satisface plăcerea bolnavă. Acesta recurge de multe ori la molestări sau mutilări grave ale trupului femeii. Patronul întotdeauna va închide ochii fiind plătit pentru aceasta, iar femeia nu va avea cui reclama deoarece, ca si în cazul prostitutiei ilegale, se teme mai mult de patronul-peste decât se încrede într-o politie ineficientă si, de multe ori, coruptă sau într-un act judecătoresc greoi. Aceasta se va întâmpla mai cu seamă în conditiile în care femeia ce se prostituează nu prezintă credibilitate, având cel mai de jos statut social si fiind lipsită de bani sau de alte mijloace de existentă.

Pentru a argumenta faptul că legalizarea prostitutiei nu schimbă cu nimic violentele la care sunt supuse femeile vom aduce ca mărturie un fragment al studiului ”Prostitution in Five Countries: Violence and Post-Traumatic Stress Disorder” de Melissa Farley, Isin Baral, Merab Kiremire and Ufuk Sezgin, realizat în anul 1996 în 5 tări ale lumii, din care în două (Africa de Sud si Zambia) prostitutia nu este legală. O medie de 62% dintre persoanele care au răspuns în 5 tări au spus că au fost violate de când au intrat în prostitutie. Dintre cele care au fost violate, 46% au fost violate de mai mult de 5 ori. Dintre aceste 475 de persoane care au răspuns, 41% au raportat că au fost constrânse să practice pornografia si 46% au făcut pornografie de când sunt în prostitutie.”

Un exemplu concludent al studiului este Turcia, ţară în care prostituţia este legalizată. În Turcia, 90% din prostituatele chestionate au fost ameninţate, 80% au fost agresate, 78% au fost ameninţate cu o armă şi 68% au fost violate. Aceste statistici sunt mai ridicate decât în Africa de Sud, unde prostituţia este ilegală, unde “doar” 68% au fost agresate şi “doar” 57% au fost violate.

Mitul al treilea: prostituţia legalizată va aduce bani la buget. Banii obţinuţi din prostituţie vor fi astfel investiţi în sănătate şi sistemul social. O estimare recentă, realizată de către presă, indică aproximativ 450 de milioane de euro care vor ajunge în vistieria statului ca urmare a legalizări prostituţiei, adică 0,3% din bugetul României.

Realitatea. În primul rând, aceste estimări nu se bazează pe niciun studiu şi nu fac referire la o statistică. Sunt doar estimări grosiere asupra veniturilor teoretice ale prostituatelor din România, fără a se elimina taxele plătite proxeneţilor şi alte cheltuieli, deci nu reflectă nici măcar o imagine a profitului impozitabil pe care l-ar putea face prostituatele pentru statul român.

În fapt, statul va cheltui imense sume de bani pentru lupta împotriva infractionalitătii pe care o aduc bordelurile în sânul societătii (afaceri murdare, droguri, trafic de influentă si femei etc.). De asemenea, statul va cheltui în plus pentru medicalizarea celor care s-au îmbolnăvit în urma proliferării bolilor sexuale si pentru resocializarea femeilor care vor părăsi sistemul prostitutiei. Prostituţia, legalizată sau nu, fiind un domeniu controlat de către lumea interlopă pretutindeni în lume (inclusiv în Germania, Olanda sau Turcia, unde prostituţia e legală), este puţin probabil ca statul român să nu fie fraudat constant şi ca mare parte a afacerilor “legale” să producă în continuare majoritatea profiturilor tot  “la negru”. Rezultatul: impozitele încasate de statul român din prostituţie vor fi cu mult mai mici decât cele estimate. În schimb, statul român va investi sume enorme de bani pentru combaterea evaziunii fiscale din acest domeniu şi pentru a acorda servicii medicale şi sociale prostituatelor într-un număr tot mai mare.

Cine beneficiază cu adevărat de legalizare prostituţiei?

Cu siguranţă că nu marea masă a românilor, sistemul social şi de sănătate din România şi nici chiar prostituatele. Această propunere mai veche de legalizare a venit în anii trecuţi de la politicianul PDL Vasile Blaga şi reapare azi tot ca rezultatul unei comisii “portocalii” de pe lângă preşedintele Traian Băsescu. Este vorba, fără alte ocolişuri, de o satisfacere a unor nevoi personale combinată cu o proastă înţelegere a fenomenului şi cu falsă speranţă de “profit” a statului de pe urma acestei activităţi.

Da, prostituţia există de când lumea. La fel există şi pedofilia şi sclavagismul şi infracţionalitatea de orice fel. A legaliza un asemenea fenomen nu duce decât la răspândirea fenomenului pe scară largă. În Marea Britanie, de exemplu, bordelurile legale sunt controlate de către mafia albaneză şi majoritatea prostituatelor sunt răpite şi forţate să se prostitueze din ţări ale Europei de Est şi fosta URSS. Autorităţile britanice au pierdut de mult lupta cu traficul de carne vie şi au reuşit doar să instituţionalizeze sclavagismul şi să permită dezvoltare unor reţele mafiote extrem de puternice, care se apără de poliţie cu chitanţe, case de marcat şi cu examinări medicale periodice.

Legalizarea prostituţiei foloseşte doar acelor politicieni care doresc să obţină venituri ilegale de pe urma noilor bordeluri legale, dar care vor produce mare parte a profiturilor tot ilegal. Aceşti bani la negru nu vor merge decât autorităţior care vor proteja fenomenul şi vor întoarce spatele abuzurilor din bordeluri, adică politicienilor.Adică ca şi până acum, doar că pe o scară mult mai largă şi cu efecte sociale dezastruoase.

George Bara

(statisticile şi datele folosite în acest material sunt preluate de pe www.antiprostitutie.ro)

comentarii

Raspunsuri

• Prostituţie şi droguri, un cocktail portocaliu. Mituri despre prostituţia legalizată | Blog Noua Dreaptă