Exclusiv: Dialog cu IULIAN I. URBAN

* Senator de Ilfov (Grupul Parlamentar al PDL din Senat),
* Vicepreședinte al Comisiei Juridice din Senatul României,
* member of American Lawyers Quarter,
* member of International Association of Commercial Collectors,
* member of Aca International,
* member of International Bar Association,
* Membru de onoare al UNMR,
* Președintele Asociației www.AsistentaPentruConsumatori.ro

Alte detalii despre Iulian I. Urban, le aveți prezentate aici: http://www.urbaniulian.ro/cv

A trecut mai bine de un an de zile de când l-am contactat, pentru prima oară, pe domnul av. Iulian I. Urban, de a-i solicita o informație.
Nu mă așteptam ca să-mi răspundă atât de promt și la obiect, având în vedere că până atunci, am avut și alte experiențe, nu prea plăcute, din partea unor funcționari, specialiști în domenii diferite sau demnitari de stat, politicieni… Nu-mi venea să cred!
Apoi, văzând că domnul av. Iulian I. Urban candidează pentru funcția de senator de Ilfov (Grupul parlamentar PDL), mi-am explicat, într-un fel, de ce dovedește promptitudine în rezolvarea problemelor pentru cei care-l solicită; Să-și câștige încrederea în viitorii alegători, mi-am zis.
Nu, n-a fost așa! Practic, mi-a dovedit-o zilele trecute, când l-am contactat din nou, pentru a-i solicita o altă informație, acum dumnealui fiind în funcția de senator de Ilfov. Mi-a răspuns cu aceași promptitudine.
Iată că, avem și un altfel de senator, poate un model pentru urmași, motiv pentru care l-am invitat la un dialog.
Precizez că domnul av. Iulian I. Urban, din data de 30 noiembrie 2008, a devenit cel mai tânăr senator din România, la doar 33 de ani.

Lucreția Berzintu (L.B.): Ce v-a determinat să intrați în politică, candidând pentru funcția de senator de Ilfov?

Iulian Urban (I.U.): A contat foarte mult faptul că, mi-am dat seama că a sta pe margine și a comenta sau a te plânge de nedreptățile din jurul tău, nu este o soluție; plătind de 16 ani de zile impozite și taxe către statul român, fără să primim nimic înapoi afară de risipă, cred că toți oamenii de afaceri de calitate, profesioniști ai domeniilor lor, trebuie să procedeze la fel, pentru că numai prin implicare directă putem corecta deviațiile unui sistem, ale unei clase politice, conduse din păcate, de multe ori, de personaje vangheliene, care cu greu reușesc din spatele celor maxim 8 clase și acelea făcute la fără frecvență, să aducă un beneficiu real celor în numele cărora iau decizii.

L.B.: Cum vă simțiți în calitate de senator? E ușor, e greu?

I.U.: Este mai degrabă ciudat. Asta pentru că, având și uriașul handicap – astăzi – că sunt cel mai tânăr senator, este extrem de greu să te impui, să determini colegi cu 40 de ani mai în vârstă, să ia decizii după ce te-ar asculta cu atenție; este apoi vorba de inerția unui sistem care promovează aproape mereu non-valoarea, pe criterii care țin mai degrabă de cât de manipulabil și șantajabil este cel promovat, decât de valoarea lui reală.
Este și un avantaj pentru că, în 10 – 15 ani de zile, experiența acumulată la doar 50 de ani, de politică, va fi o armă cu care se va putea trece la adevărata reformă a clasei politice. Adaug aici și aproape cvasitotala lipsă a implicării societății civile, aceasta fiind manipulată de ONG-uri care în loc să lupte pentru drepturile și libertățile civile ale românilor, își văd de propriile interese, sau sunt manipulate și controlate de cei cu care ar trebui să lupte.

L.B.: A trecut deja un an de când ați fost ales senator de Ilfov. Dacă ar fi să vă faceți bilanțul activității în acest domeniu, al politicului, ați fi mulțumit? Ce realizări deosebite aveți? Ați avut și eșecuri?

I.U.: Am avut în primul rând extrem de multe proiecte de lege, eminamente îndreptate spre îmbunătățirea legilor care-i apără pe consumatorii români, pentru că aici există o uriașă discrepanță între puternicele multinaționale, bănci, și consumatorul român care este văzut doar ca o masă de manevră, sau ca o lămâie din care trebuie stoarse și ultimele resurse financiare, fizice și umane. Nu am promovat legi cu caracter politic, și nu am promovat legi în domeniul asistenței sociale, pentru că, aici am văzut că este o competiție între partide: care dă mai multe drepturi sociale către cei deja 11 milioane de români care trăiesc din asistență socială, trăgând în jos societatea civilă și mediul de afaceri; Multe proiecte de legi care vizau consumatorii, au fost însă respinse în Parlament pe fondul iraționalei lupte politice, fără justificare, și doar pentru că niște partide care aveai înțelegeri olitice, trebuiau să demonstreze că își distrug adversarii, fără să se gândească că aceste legi ar fi adus scuturi de protecție pentru consumatorii români; Sigur, multe inițiative legislative pe care le-am promovat au devenit lege, și mă refer aici la protecția clienților din sectorul bancar. Este însă dezamăgitor faptul că, în calitate de Președinte al Asociației http://www.asistentapentruconsumatori.ro/ am făcut foarte multe, am ajutat mii de români, însă aceștia continuă să mă înjure, să îmi adreseze gânduri și cuvinte oribile pe site-ul meu, demonstrând că suntem o țară în care, nu prea merită să faci nimic pentru nimeni așa cum am scris aici:

http://www.urbaniulian.ro/2009/11/24/tara-in-care-nu-merita-sa-faci-nimic-pentru-nimeni/

L.B.: Despre Legea falimentului personal ce ne puteți spune? Vă rog, câteva explicații pentru cetățeanul român.

I.U.: Am pus în practică o normă europeană. Regulamentul CE nr. 1346/2000 privind procedurile de insolvență, normă comunitară obligatorie în dreptul tuturor statelor UE recomandă ca prevederile acestuia să se aplice procedurilor de insolvență, indiferent dacă debitorul este persoană fizică sau o persoană juridică, un comerciant sau o persoană particulară. În perioada următoare, atât statul, cât și băncile și instituțiile financiare nebancare (IFN) se vor îndrepta către recuperarea sumelor restante de la cetățeni. Dacă proiectul de lege ar fi adoptat de Parlament, persoanele care nu își mai pot plăti restanțele ar putea decide să intre în insolvență, după depunerea unei cereri în instanță.
Din momentul intrării în insolvență, datoriile îngheață și nu se mai adună penalizări. Judecătorul studiază fiecare caz în parte și poate aproba un plan de reeșalonare și de renegociere a unor contracte care nu pot fi onorate. Timp de trei ani, datornicul se poate pune pe picioare fără să fie executat silit, dacă aduce dovezi că se poate redresa.
Dacă însă nu mai e nimic de făcut, este declarat falimentul: http://www.brc.ro/, iar bunurile îi sunt vândute. Totuși, dacă debitorul
http://www.urbansiasociatii.ro/ nu a ajuns în această situație din vina sa, el va putea rămâne în locuință încă doi ani, având asigurat și traiul zilnic timp de un an. Pe de altă parte, debitorul http://www.urbansiasociatii.ro/ va pierde încrederea creditorilor http://www.brc.ro/.

L.B. : De ce ar fi împotriva acestei Legi, Asociația Română a Băncilor (ARB)?

I.U.: Pentru că ar pierde avantajul actual obținut prin controlul instituit asupra românilor care, din cauza crizei financiare, nu își mai permit să achite ratele restante. Invit pe toți cei interesați să vadă argumentele bancherilor și modul în care noi, inițiatorii legii le demontăm, să acceseze acest link: http://www.urbaniulian.ro/2009/09/23/contre-si-dispute-intre-bancheri-si-senatorul-urban-pe-tema-insolventei-particularilor/

L.B.: Se poate vorbi despre abuzuri bancare în detrimentul românului de rând?

I.U.: Îndrăznesc pe baze statistice concrete să spun, că în acest moment, raportându-ne la numărul total de reclamații primit de ANPC și Asociația http://www.asistentapentruconsumatori.ro/ într-un an de zile, de la consumatori, că de departe, cel mai mare număr de reclamații vizând abuzuri împotriva consumatorilor, vizează sectorul bancar.

L.B.: Înafara crizei financiare globale, România este marcată și de criza politică, socială… Cum se manifestă criza în țara noastră? Care factori decisivi ar trebui puși în funcțiune pentru a pune capăt crizei?

I.U.: În primul rând, trebuie închis rapid acest circ mediatic pus în scenă de PSD; În acest moment, între umilință și PSD există o sinonimitate. Au aruncat țara în criză politică odată cu demiterea guvernului Boc, au refuzat validarea guvernului Croitoru, au refuzat discutarea validării guvernului Negoiță, au cerut renumărarea voturilor nule urlând că aici a fost fraudă, și s-a văzut că cele mai multe voturi nule, erau de fapt furate candidatului Traian Băsescu; Trebuie să închidem urgent acest capitol numit criză politică; Apoi trebuie să se formeze un Guvern, susținut în Parlament de o majoritate de dreapta, pentru că primul pas este acela ca FMI să ne acorde urgent tranșa financiară cu care să putem depăși începutul anului 2010.
Apoi, trebuie luate măsuri protecționiste, de apărare a mediului privat, astfel încât să salvăm cât mai multe din firmele românești, care acum se zbat între viață și moarte. Trebuie în 2010, să luăm deciziile dure sau necesare de limitare a cheltuielilor și risipei bugetare, trebuie să reducem drastic numărul de bugetari eliminându-i pe cei angajați în funcții pe criteriul salarii contra voturi. Și avem nevoie de minim 2 ani de zile, fără alegeri, fără criză politică, astfel încât să reușim să ne redresăm economic. Întâi la nivelul mediului de afaceri privat și apoi la nivelul familiei românești, a individului.

L.B.: Dacă se face o comparație între criza financiară actuală și cea din anii 1929-1933, cum ar trebui să acționeze puterile de stat pentru a ieși din acestă situație cât mai repede, și fără urmări grave?

I.U.: Să acționeze concertat, să se evite crizele politice, și să marșeze puternic pe măsuri de dreapta, în plan economic. Trebuie să luăm toate măsurile pentru a evita să ajungem în situația Greciei, care zilele acestea se confruntă cu mari probleme, mai ales că sunt extrem de multe asemănări între cauzele care au dus la blocajul financiar din Grecia, și ce se poate întâmpla la noi.

L.B.: În ultima perioadă am asistat cu toții la campania electorală prezidențială destul de dură, pentru alegerea președintelui României. Cum caracterizați respectiva campanie?

I.U.: A fost o campanie electorală, care se apropie de specificul celei americane, iar un rol major aici l-au avut consultanții americani angajați de MG; Este tipul de campanie care se bazează NU pe promisiuni economice (americanii știu că este greu să câștigi alegeri promițând lucruri care nu le vei putea ulterior respecta), astfel încât se merge pe tipul de campanie murdară, pe votul emoțional, care însă iată că are darul de a tabloidiza campania electorală și de a scoate oamenii din casă să vină la vot. Trebuie să ne obișnuim cu aceste lucruri, care însă ajung să invadeze dramatic viața personală a candidaților, și care modifică structural, emoțional și sufletește inclusiv alegătorul.

L.B.: Dacă ați fi Președintele României, pe cine ați numi prim-ministru? Ce fel de Guvern ar fi benefic pentru ieșirea din criză?

I.U.: Dacă aș fi președintele țării cred că în vizorul meu ar fi doi oameni pentru postul de prim-ministru: Mugur Isărescu sau Daniel Daianu. Oricum pe Daianu l-aș ține rezervă pentru Ministerul Finanțelor Publice; Mă uit de exemplu la bulgari care și-au făcut un guvern format din oameni extrem de competenți profesional, și care au început să contabilizeze primele rezultate concrete. Oricum, trebuie să fie un Guvern format din profesioniști care să fie însă puternic ancorat politic, pentru ca măsurile dure, drastice și dureroase pe care va trebui să le ia în 2010, să aibă susținere parlamentară.

L.B.: Cum vedeți o reformare a politicii românești?

I.U.: Aceasta se poate face doar de către oameni hotărâți, și numai prin punerea piciorului în prag; Clasa politică românească, mai ales cea formată din politicienii de peste 50 de ani, NU își dorește niciun fel de reformă, acest lucru îndepărtându-i de privilegiile cu care s-au obișnuit și fără care nu știu să trăiască. Uitați-vă la chestiunea cu reducerea numărului de parlamentari; 75% din parlamentari s-au opus, și numai voința populară a înfrânt refuzul lor de a se schimba. Numai așa, tâind în carne vie, de către oameni deciși, se va putea reforma clasa politică românească, iar această reformare trebuie să fie făcută în interesul cetățenilor, care în acest moment nu mai au niciun fel de încredere în cei pe care-i trimit să le reprezinte interesele.

L.B.: Ce-i sfatuiți pe românii de rând, în această perioadă de criză?

I.U.: Să fie extrem de precauți, să își limiteze cheltuielile la strictul necesar, să învețe să nu mai arunce banii pe lucruri inutile. Anul 2010 este unul al supraviețuirii. Îmi aduc aminte că aveam prieteni care la final de săptămână, aruncau plase de mâncare, cumpărate cu o săptămână în urmă, și pe care nu ajungeau să le consume. Acum, își drămuiesc banii, au eliminat risipa, și se simt mai bine. Cumpătare și prudență, sunt cele două componente ale anului 2010.

L.B.: Aveți vreun mesaj de transmis cititorilor de pretutindeni?

I.U.: Să aibă încredere în ei, să fie uniți în jurul familiilor lor, să fie solidari cu prietenii lor, și să încerce să nu se lase intoxicați de informația ușoară, gen tabloid, și să se documenteze, să se educe, să poată gândi și trece prin filtrul logicii minții lor, absolut tot ce se întâmplă în jurul lor.

L.B.: Vă mulțumesc pentru acest dialog și vă doresc mult succes în continuare!

Lucreția Berzintu,
Israel, 13 decembrie 2009