Pagina principala / Editorial / Două abordări diferite despre trădare: V. Putin şi T. Băsescu

Două abordări diferite despre trădare: V. Putin şi T. Băsescu

Recentul scandal privind arestarea de către FBI şi expulzarea la schimb a 10 spioni ruşi cu alţi 10 agenţi americani a evidenţiat faptul că războaiele din umbră se poartă la fel de activ ca pe vremurile războiului rece şi că lumea spionajului nu ţine cont de schimbările de regimuri sau de ideologii, ci numai de legile ascunse ale unei lumi subterane a puterii, care mişcă societăţile, statele cum nişte plăci tectonice pământul la cutremure. Recuperarea celor 10 spioni ruşi şi aducerea lor la Moscova şi implicarea premierului rus Vladimir Putin în recompensarea şi reintegrarea în societatea rusă ne ridică întrebări noi despre atitudinea unei mari puteri faţă de agenţii şi cetăţenii lor şi percepţia conducerii unui imperiu faţă de trădare în general. Vladimir Putin s-a întâlnit cu spionii ruşi într-o locaţie secretă şi au intonat imnul naţional şi au cântat împreună cântece patriotice. Premierul rus, Vladimir Putin, a afirmat că s-a întâlnit cu spionii ruşi expulzaţi din Statele Unite, a cântat cântece patriotice alături de ei şi i-a asigurat că vor avea o viaţă interesantă şi strălucitoare, relatează RIA Novosti.”Sunt sigur că vor lucra în locuri bune, sunt sigur că vor avea o viaţă interesantă şi strălucitoare”, a declarat Putin, într-o conferinţă de presă susţinută în timpul vizitei în Ucraina. Putin, fost ofiţer KBG cu experienţă în activitatea în străinătate, a spus că viaţa de spion este foarte dură. “Imaginaţi-vă, trebuie să ştie o limbă străină ca şi cum ar fi a lor, să gândească şi să vorbească în acea limbă, să îndeplinească misiuni în interesul ţării natale timp de mulţi ani, fără a putea conta pe imunitatea diplomatică”. Vladimir Putin a lăsat să se înţeleagă clar că această cădere a reţelei ruse, care se înfiltrase în cercurile cele mai înalte ale politicii americane, prin cea mai clasică metodă: implicarea sexuală a spionilor în relaţii amoroase cu oficialităţi americane pentru aflarea de informaţii la cel mai înalt nivel, s-a datorat unei trădări interne. Putin a spus că se cunoaşte cine este trădătorul şi că, în general, trădătorii „sfârşesc întotdeauna rău”. Putin a făcut o aluzie clară la cazul Litvinenko un spion rus refugiat la Londra şi asasinat în noiembrie 2006, se pare, cu implicarea FSB. Putin a dat astfel un semnal clar lumii şi agenţilor ruşi de pe întreg globul că Rusia nu-i va mai ierta de acum încolo pe trădătorii Mamei Rusia. E o abordare a unei mari puteri care-şi respectă statutul internaţional.

Cum reacţionează autorităţile române în frunte cu preşedintele ţării Traian Băsescu la un caz clasic de trădare, încălcare a Constituţiei şi incitare prin violenţă la dezmbembrarea României: exemplu pastorului L. Tokes? Dacă o microregiune precum Kosovo şi-a dobândit autonomia, acelaşi lucru ar fi posibil şi în Ţinutul Secuiesc, şi dacă va fi nevoie, secuimea trebuie să iasă în stradă, a declarat, vicepreşedintele Parlamentului European, Tokes Laszlo la Universitatea de Vară “Tusvanyos”. Această declaraţie vine după ce Curtea Internaţională de Justiţie a tranşat disputa cu Belgradul, apreciind că fosta provincie sârbă Kosovo nu a încălcat legislaţia internaţională prin proclamarea unilaterală a independenţei. “Trebuie să ajungem în tărâmul unităţii comune. O microregiune de talia Kosovo este şi Secuimea. Kosovo şi-a dobândit independenţa, de ce nu ar putea şi Secuimea să aibă autonomie? Trebuie să ieşim în stradă dacă este nevoie. Dacă trebuie, secuimea are nevoie de un model de tip catalan, dar în acel moment nu veţi mai fi la guvernare (UDMR – n.r.), pentru că am manifesta împotriva voastră”, a mai spus Tokes. Ce credeţi că face preşedintele Traian Băsescu după o astfel de declaraţie? E dezarmant. Se întâlneşte, se îmbrăţişează şi se pupă în faţa premierului maghiar Viktor Orban, cu L. Tokes, legitimând astfel, atât încălcarea art. 1 din Constituţia României privind unitatea naţională, cât şi Apelul la violenţă şi incitare etnică lansat de către pastor pentru crearea unui stat autonom „ţinutul secuiesc” în inima ţării. Din îmbrăţişarea preşedintelui Băsescu cu popa Tokes, ajuns vicepreşedinte al Parlamentului European la instigarea prin emailuri secrete ale Elenei Băsescu către europarlamentarii PD-L de la Bruxelles pentru a-l vota pe cel care de 20 de ani acţionează pentru dezmembrarea României, maghiarii din Transilvania au înţeles că pot acţiona violent pentru autonomie pentru că autorităţile statului reprezentate chiar de şeful statului nu vor reacţiona legal şi hotărât împotrivă, ci chiar vor fi îngăduitoare cu incitările separatise, iar românii au perceput din “sărutul”  preşedinte/popă că nu are rost să reacţioneze în niciun fel pentru că autorităţile statului român nu vor acţiona pentru respectarea Constituţiei şi păstrarea unităţii teritoriale. În România nu numai că nu se pedepseşte trădarea ca în Rusia sau în SUA, Germania sau aiurea, ci aceasta stă la masa CSAT. Încercarea unor analişti şi jurnalişti de casă plătiţi din fondurile familiei prezidenţiale şi a serviciilor speciale de a „drege busuiocul” că Băsescu a acţionat strategic în relaţia cu Tokes în manieră Sun Tzu sau Clausewitz nu sunt decât perdele de fum alambicate ieftine şi imorale, care îi implică direct şi subiectiv pe aceştia la un act voluntar de trădare şi care vor suferi, pe viitor, consecinţele legale.

Prin 1993, la recomandarea unuia dintre foşti şefi ai Securităţii din Cluj-Napoca am reuşit să ajung, ca tânăr cercetăror al istoriei recente, la Timişoara să mă întâlnesc în sediul firmei sale cu Radu Tinu, fostul adjunct al Securităţii Timiş în decembrie 1989, care abia ieşise din puşcărie. La vremea aceea era un act de curaj să te întâlneşti cu un şef al securităţii din Timişoara şi nu numai, deoarece agenţii kgb-istului Măgureanu împedicau orice întâlnire cu liderii securităţii ceauşiste pentru a nu se afla adevărul despre lovitura sângeroasă de stat din decembrie 1989, pusă la cale de agenţii Moscovei, Budapestei şi, paradoxal, Belgradului. La un pahar de vorbă, Radu Tinu ne-a explicat (mai eram cu un amic) cum L. Tokes a fost agent racolat la începutul anilor 80 de către AVO (securitatea maghiară) şi a acceptat să joace şi un rol dublu devenind informator al Securităţii pentru a o intoxica cu informări instrumentate de Budapesta. Fiind filat în permanenţă şi având microfoane peste tot, în casă şi la birou, Tokes s-a deconspirat ca şi agent maghiar, având şi întâlniri secrete cu ofiţeri veniţi special de la Budapesta. Securitatea din Timiş şi-a dat seama de rolul dublu al pastorului şi a propus îndepărtarea acestuia din Timişoara. Tokes la ordinul Budapestei a refuzat să plece într-un sat din Sălaj unde a fost repartizat de episcopie  şi a devenit o rotiţă în mecanismul de spionaj rusesc de înlăturare, printr-o „revoltă populară comandată şi manipulată”, a cuplului dictatorial Ceauşescu.

Faţă de Rusia unde trădarea se pedepseşte şi trădătorii suferă rigorile legii sau păţesc ca şi Litvinenko, în România trădătorii şi agenţii racolaţi de alte state sunt decoraţi cu Steaua României de Preşedinţie şi propuşi spre avansare vicepreşedinţi la Parlamentul Europei. Şi de aceea, întotdeauna Rusia va fi o mare putere, ca şi Germania, Franţa, SUA, China, Japonia etc, iar România şi poporul român trebuie să privească neputincioasă/neputincioşi, în viitorul apropiat, la prăbuşirea statului şi a graniţelor ţării. Diferenţa se face şi cum liderii unei naţiuni abordează şi rezolvă problema trădării.

Ionuţ Ţene

comentarii