„Bancherii de corporate din România continuă să aibă pretenţii salariale incredibil de mari. Iar ca să facă şi treabă aşteaptă bonusuri. Se vede că în industria bancară locală nu au avut loc disponibilizări masive ca în Occident“, constată şeful diviziei corporate dintr-o bancă mare de pe piaţă care preferă să rămână anonim.

Salariile medii raportate de bănci la BNR susţin această imagine, chiar dacă mediile ascund diferenţe mari de salarizare între diferitele categorii de angajaţi şi etajele ierahice ocupate de aceştia.

La nivelul lunii iunie salariul mediu net pe bancă a fost de 3.571 de lei, remuneraţia menţinându-se în banda cuprinsă între 3.300 şi 4.300 de lei pe lună. Vârfurile sunt date în general de perioadele de plată a bonusurilor, însă şirul datelor statistice arată că în industria bancară nu a avut loc o corecţie salarială semnificativă. Iar imaginea este susţinută de datele raportate de bănci privind cheltuielile cu personalul.

Economiile de câteva puncte procentuale înregistrate în ultimii ani au fost obţinute mai ales pe seama reducerii numărului de angajaţi. Cât priveşte echipele de top management, în cazul multor bănci costurile cu remunerarea acestora au continuat să urce uşor în fiecare an, nicidecum n-au scăzut.

Numărul angajaţilor din sistemul bancar a scăzut cu 2.000 în prima jumătate a acestui an, intrând sub pragul de 60.000.

De la începutul crizei industria a pierdut aproape 12.000 de locuri de muncă, aceasta fiind aşadar principala soluţie folosită pentru reducerea cheltuielilor cu personalul.

Bancherii, începând cu ocupanţii poziţiilor de top, nu se arată dispuşi să ia în calcul o reaşezare generală a salariilor, chiar dacă jumătate din bănci au pierderi, iar profiturile celeilalte jumătăţi s-au bazat în primul semestru pe operaţiuni contabile speciale.

Salariile bancherilor rămân un subiect controversat şi în Occident, publicul şi autorităţile de supraveghere fiind în continuare sfidaţi de şefi ai unor instituţii de credit care continuă să-şi acorde bonusuri deşi industria se zbate în criză.

Păstrând proporţiile, pe piaţa locală nu este cunoscut vreun exemplu de bancă mare care să fi decis o ajustare salarială de sus până jos în raport cu noile condiţii de piaţă.

Restructurările de personal au vizat în principal reţelele teritoriale, care au pierdut în total 200 de unităţi în prima jumătate a acestui an. Echipele de bancheri corporate au fost mai ferite, iar acest segment are oportunităţi de joburi foarte bine plătite în zona recuperării de creanţe proaste.

Ştacheta salariilor din corporate banking este menţinută destul de sus de băncile străine specializate pe această nişă. De asemenea, bancherii de corporate continuă să fie căutaţi pe piaţă în condiţiile în care businessul de retail este prăbuşit, iar speranţele multor bănci de a face rost de venituri se leagă de clientela formată din companii.

Paradoxal este că nu sunt puţine cazurile în care bancherii îşi sfătuiesc clienţii să taie salariile angajaţilor pentru a-şi corecta cheltuielile în raport cu veniturile, însă nu aplică aceleaşi sfaturi la nivelul organizaţiilor din care fac parte, nici măcar când acestea acumulează pierderi. Acţionarii n-au dat semne de nemulţumire la acest capitol, poate şi pentru că salariile bancherilor rămân un subiect tabu şi în Occident.

Acest articol a apărut în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 26.08.2013.