În sanul societatii romanesti, atat de laudata pentru credinta ei in Ortodoxie, se pot deosebi cel putin cinci tipuri comportamentale. Avem, mai intai, habotnicii sau fanaticii – putini la numar, dar foarte galagiosi si expresivi in manifestarile lor publice. Ei sunt cei pentru care lumea inconjuratoare are doar doua tonuri: alb si negru. Cine nu impartaseste aceleasi idei sau credinta lor, in mod exclusiv, sunt, pe rand: damnati, eretici, posedati – intr-un cuvant candidati numai buni de lapidare sau de focurile Gheenei.

Apoi, ii avem pe cei implicati sau activi in sanul Bisericii. In numar semnificativ, dar fara a putea pretinde ca reprezinta majoritatea credinciosilor din Biserica Ortodoxa Romana. Acestia sunt raspanditi in aproape toate paturile sociale sau profesionale. Ei sunt obisnuitii hramurilor mai importante, si sunt pedagogii unei Ortodoxii deprinse dupa ureche. Sunt niste imitatori ai celor pe care ii vad in Biserica. Au fundamentul credintei si caramizile Invataturii, dar le lipseste mortarul pentru a ridica zidurile. Urmeaza moderatii. Ei sunt acea categorie – si cea mai larga – a credinciosilor care compun Biserica Ortodoxa din Romania. Sunt cei care se declara ortodocsi la recensaminte, care tin Craciunul si Pastele la umbra porcului si mielului, si care pastreaza cu sfintenie toate dezlegarile la peste… fara a practica si postul! Merg la Biserica, din an in Paste, si poarta neaparat o iconita in portofel.

Dupa ei, vin indiferentii. Nu sunt multi, dar sunt destui, cat sa fie distinsi de marea masa a moderatilor. Indiferentii vin la Biserica doar la propriul Botez, la Propria Cununie si volens-nolens, la propria inmormantare.

In final, sunt ateii. Putini, dar rai. Gata sa iti arate cat de primitiv esti tu, cel care mai ai religie. Iar, daca mai esti si crestin, cu atat mai rau pentru tine. Ateii, conform lor insile, sunt urmasii babuinilor. Le place sa cocheteze cu starea de animalitate a omului, preferand denumirea de „maimuta evoluata”, in schimbul celei de incoronare a creatiei. Ce sa-i faci! Chestie de optica si preferinte.

Acum, poate ca va intrebati ce legatura are cuprinsul de msi sus, cu tilul articolului de fata. Foarte simplu!

In urma cu ceva timp, pe fondul unei ofensive fatise anti-Biserica a mediei televizate de pe la noi, cineva a reusit sa se faca de ras cand a spus, dintr-o suflare, ca in Romania sunt prea putine Biserici. Si, care ar fi problema? ar putea intreba unii. Ajungem sa cadem in derizoriu, cu aceasta ambitie megalomanica de a ridica Biserici din orice, oriunde si oricate. Nu este rau sa ridici biserici. Este rau cand se uita masura si, mai greu este sa ai cu ce le umple. O biserica imensa si goala este lipsita de valoare catehetica.

Sa tragem adanc aer in piept, sa ne scuturam de falsele prejudecati si sa gandim limpede, chiar daca doare.

Deci, daca ar fi sa ne luam strict dupa declaratia facuta de reprezentantul BOR, cum ca sunt prea putine Biserici la cata populatie ortodoxa avem, trebuie avut in vedere urmatorul aspect important: plecand de la principiul simplu al proportionalitatii, a spune ca sunt prea putine Biserici, este la fel de adevarat ca atunci cand ai spune ca sunt prea putine scoli sau spitale. Avand ca reper reprezentativitatea data de recensamant, cred ca suntem obligati sa privim acest aspect in lumina impartiri populatiei ortodoxe in categoriile de mai sus.

Sa fim cinstiti. La o biserica de oras cu renume si spatiu, nu pot veni sa asiste la o slujba obisnuita de duminica mai mult de 100 de oameni – aici, neluandu-i in calcul si pe crestinii pasageri care vin, aprind o lumanare si pleaca.

In timpul slujbei, de asemenea, sunt pline talciocurile si marile centre comerciale de oameni, si ei crestini-ortodocsi.

Exista un dezechilibru spiritual in omul contemporan – dezechilbru acutizat atat de problemele sociale, cat si de partile negative ale unor reprezentanti ai Bisericii, atat de mult speculate de presa laica. Sa nu ne pacalim cu imaginile frumoase de la Hramuri sau pelerinaje. Ele sunt doar o picatura in oceanul de indiferenta al romanilor.

Pe de alta parte, cei mai putini obisnuiti cu credinta si Biserica, au tendinta sa urmeze invataturile seculariste, mult mai usor de digerat. Iar cei care se cred mai credinciosi, fac greseala sa se indeparteze de oricine nu este ca ei.

Suntem o societate atat de scindata, incat cu greu gasim dialogul intre noi.

Tot scriu si public articole, dar constat ca prea putini mai sunt dispusi sa dialogheze. Fiecare vine cu ideile personale, pe care doreste sa le implementeze celorlalti: obtuzitate, ambitie, fals carturarism. Avem atat de inradacinata in noi patima partizanatului, incat ajung sa cred ca unii sunt doar „fani” ai lui Hristos… si nu urmaritori ai Lui.

Am asteptat mereu comentarii, pareri, propuneri, idei, orice ar putea imbunatati DIALOGUL, nu doar like-uri sau share-uri.

Asa cum am spus si in titlu: sunt unii care ar dori biserici la scara blocului, si altii care considera ca sunt prea putine buldozere pentru a darama bisericile. Intre cele doua tabere, se afla marea masa a moderatilor si indiferentilor: declaratii si recenzatii, si nu traitorii Ortodoxiei. Ce fac ei? Asteapta sa mai vina un hram, sa mai pice o sarma, sa isi mai dea un cot dupa o sticla de Agheazma. Adica, traiesc si ei, fara sa vietuiasca. TRIST!!!

Preot Daniel Ivan, Sursa: Lăcaşuri ortodoxe