În pavilionul central de la Romexpo, special amenajat, trimisul special al Papei Francisc, cardinalul Angelo Amato, a oficiat liturghia de beatificare a Monseniorului Vladimir Ghika, martir al temnițelor comuniste.

Ritualul de beatificare a început prin cererea arhiepiscopului Mitropolit de Bucureşti, Ioan Robu, adresată trimisului Suveranului Pontif de a-l înscrie printre Fericiţi pe Venerabilul Slujitor al lui Dumnezeu Vladimir Ghika. A urmat prezentarea biografiei acestuia, după care cardinalul Angelo Amato, Prefectul Congregației pentru Cauzele Sfinților, a dat citire, în limba latină, Scrisorii Apostolice a Sfântului Părinte.

Scrisoarea a fost citită apoi în limba română: „Împlinind rugămintea Fratelui Meu Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti, precum şi a multor alţi fraţi în Episcopat şi a numeroşi credincioşi, ascultând părerea Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, noi, Autoritatea Noastră Apostolică, îngăduim ca Venerabilul Slujitor al lui Dumnezeu, Vladimir Ghika, preot Diecezan şi martir, păstor râvnic şi martor stăruitor al iubirii Dumnezeieşti, apărător neînfricat al credinţei catolice, precum şi al Comuniunii cu Biserica Romană, să fie chemat de acum înainte cu numele de Fericit, iar sărbătoarea lui să poată fi celebrată, în fiecare an, în locurile şi modalităţile stabilite de Dreptul Canonic, în ziua a 16-a a lunii mai, zi în care el s-a născut pentru cer. În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin!

Dată la Roma, la Sfântul Petru, în ziua a 15-a a lunii august, Anul Domnului 2013, cel dintâi al Pontificatului nostru”.

Scrisoarea este semnată Papa Francisc.

Potrivit ritualului de beatificare, a urmat dezvelirea imaginii Fericitului Vladimir Ghika, preot martir, şi adusă în procesiune relicva sa la altar, care a fost tămâiată de cardinalul Amato.

Vladimir Ghika va fi prăznuit pe 16 iunie, după data martirajului său din 1954. Spre deosebire de ortodocși, unde există un singur palier al sfințeniei, la catolici există două trepte. Beatificarea este prima dintre ele, iar persoanele beatificate sunt numite „Fericiți”. A doua treaptă este cea a sfințeniei, dar ea nu urmează pentru toți cei beatificați.

Monseniorul Ghika este primul dintre miile de mucenici români care și-au dat viața în temnițele comuniste pentru credința în Hristos. Din păcate, pasul recunoașterii este făcut de Biserica Catolică, nu de Biserica majoritară, ortodoxă, care ezită. De remarcat că în alte țări foste comuniste, bisericile ortodoxe au început de mult canonizarea martirilor din pușcării.

Și-a cunoscut moartea și nu a fugit

La plecarea regelui Mihai din țară, după abdicare, este zărit pe peron și Prințul Ghika, dar fără bagaje. Întrebat de ce pleacă fără să ia nimic, Ghika spune că el nu pleacă, ci rămâne să moară în țara sa: „Oasele mele vor fi îngropate aici, în România”.
Urmase școli înalte: Teologia la Roma, Filosofia și Teologia la Salonic, Drept și Științe Politice la Paris. Avea 6 doctorate și vorbea 26 de limbi.
A ars pentru credință. A săvârșit vindecări miraculoase, pe care, în ciuda martorilor, le nega. A fost văzut levitând în timpul liturghiei. Tertulian Langa îl întreabă: „Este adevărat că ați oficiat în stare de levitație? Cum faceți asta?” La care Monseniorul răspunde cu umor: „Foarte simplu, mă țin de masă ca să nu mă ridic prea sus”.

Are o viață fabuloasă: convertește 17 capete încoronate, face o călătorie de doi ani și jumătate în India, unde face misionariat creștin, dar se adapă și din izvoarele vedantine. Petre Pandrea vorbește de o întâlnire de trei zile și de trei nopți pe care a avut-o cu Mahatma Gandhi.

Întâlnirea ratată cu Lenin

În 1924, pleacă la Moscova, trimis de Papă, pentru a-l întâlni pe Lenin, cu speranța că va reuși să-l convertească. Ajunge prea târziu: Lenin murise.
în noiembrie 1952, Vladimir Ghika e arestat de pe stradă, pe când se ducea la căpătâiul unui bolnav. Este dus la Jilava și supus unui regim de exterminare: înfometat, bătut, torturat cumplit. Totuși, nu cedează, ba găsește puterea de a-i îmbărbăta și pe cei 240 de colegi cu care se afla în celulă.
Îndura cu seninătate tortura și se ruga lui Dumezeu pentru torționrii săi. Cu patru zile înainte de moarte, și-a prevăzut sfârșitul. În momentul când și-a dat duhul, toți cei din jur au fost zgâlțâiți de un fior: „A murit un sfânt!”

Sursa: EVZ