Este uluitor să constați lipsa de creativitate a foștilor comuniști și securiști, indiferent că se numesc astăzi SIE, SRI, Guvern, Parlament ori Președinte. După cum uluitoare este ușurința cu care oameni cu justificate pretenții intelectuale gustă această marotă învechită.

A devenit celebră invocarea de către Ceaușescu, în decembrie 1989, a pericolului reprezentat de “agenturili străine de spionaj”, justificând astfel crunta represiune dezlănțuită împotriva manifestanților anticomuniști, precum și greșeala cramponării de putere în imposibila situație a alinierii lagărului comunist la Perestroika gorbaciovistă, rezistență prin care a oferit sovieticilor prilejul sângeroasei diversiuni din acel sfârșit de an blestemat.Schema propagandistică nu era nouă. O mai folosise cu succes și Ion Antonescu, în ianuarie 1941 când, pe fondul unor evenimente similare cu cele din decembrie 1941, înlăturase cu tancurile pe legionari de la guvernare, invocând și el fantoma penetrării statului de agenții NKVD-ului rusesc. Care, desigur, urmăreau ca și la Ceaușescu, destabilizarea României.

Și Traian Băsescu a recurs la această sperietoare în ianuarie anul trecut, atunci când răbdarea românilor răbufnise în stradă împotriva aroganței sale și a ciracilor săi din PDL.

Și iată că scenariul se repetă. Sau, mai bine zis scenarita.

Ieri, directorul SIE, Teodor Melescanu a declarat ca serviciul pe care îl conduce a trimis, încă din 2002, către premier, ministerele economice și Administratia Prezidențiala, zeci de informări despre Roșia Montană, cu privire la bonitatea și interesele firmei, informări ostile sau favorabile etc.. Informații care, fiind clasificate, sunt secrete și, în consecință Meleșcanu nu va spune nimic mai mult de atât.

Ca la un consemn, a ieșit la rampă și șeful comisiei SIE din Parlament, liberarul Calimente, care a nuanțat problema, mergând până la a declara că ONG-urile lui Soros sunt catalizatorul Pieței Universității, iar finanțările acestora ar putea reprezenta un pericol la adresa siguranței naționale.
Mai clar, toată mișcarea de stradă din ultimile trei săptămâni amenință siguranța națională, fiind rodul unor organizații finanțate din exterior. Mai clar, și noi suntem un pericol pentru siguranța națională.

Absurdul acestui gen de diversiune tipic securistă nu i-a găsit imuni pe câțiva naționaliști, care s-au grăbit să preia și să promoveze punctul de vedere al SIE și al agenților săi din Parlament. Au fost și unii care au încercat să legitimeze diversiunea serviciilor secrete de pe pozițiile Mișcării Legionare, deși nu aveau nici o calitate să facă acest lucru, legionarii anunțând că susțin protestele încă de la începutul acestora.
Revenind totuși la scoaterea din debaraua SIE a sperietorii “agenturilor străine”, cei care frecventează protestele s-au putut convinge personal de câteva lucruri indubitabile:

1. Că marea masă a miilor de protestatari sunt tineri de foarte bună condiție intelectuală, independenți, neafiliați vreunui ONG și cu atât mai puținvreunui partid politic.

2. Că există activiști ai unei puzderii de ONG-uri, reprezentând un spectru foarte larg, care încearcă, prin unii reprezentanți, să capteze atenția unor segmente ale pieții sau chiar să se impună ca lideri de opinie.

Printre aceștia trebuie să fie cu siguranță și oameni ai organizațiilor conectate la rețeaua Soros și nu putem afirma că nu ar putea fi finanțați. Toate acestea sunt supoziții, dar nu le negăm probabilitatea.

Dar chiar în aceste condiții, se pune întrebarea: pentru un număr infim de agenți plătiți, avem dreptul să diabolizăm zecile de mii de tineri curați care vin acolo cu tot sufletul și-și sacrifică nopți la rând, rezistând împotriva unui proiect de lege care este și neconstituțional, și antiromânesc, și anticreștin, și nedemocratic și ucigător la modul propriu? Pe noi, naționaliștii care protestăm de 3 săptămâni cine ne plătește? Tot Soros? Să fim serioși! Și lăsând modestia la o parte, putem afirma că suntem printre ONG-urile care din prima zi s-au remarcat în ceea ce privește mobilizarea.
Apoi, să analizăm: ce s-a realizat în urma acestor proteste?

Acțiunile Gabriel Resources au căzut pe toate bursele lumii, iar în multe centre bursiere compania a fost pur și simplu exclusă de la listare. Guvernul și toată clasa politică au intrat în degringoladă: fac declarații contradictorii de pe o zi pe alta, se ceartă între ei, aruncând pisica de la unul la altul, foarte mulți susținători până ieri ajungând acum să condamne proiectul. În toate orașele mari din Europa, America și Australia românii protestează față de străini împotriva proiectului. Forurile UE și cancelariile occidentale au Roșia Montană pe primele rânduri ale agendei zilnice și se ridică voci cu autoritate care cer guvernanților de la noi să retragă proiectul. Din ministere ies la iveală ilegalități și abuzuri legate de acest contract oneros, care în mod cert se vor lăsa cu dosare penale.

Și, mai important decât toate, pentru prima oară din 1989, în București, Cluj, Sibiu, Brașov și alte orașe mari, românii s-au unit, peste diferențele de orientare ideologică sau politică, reeditând atmosfera însuflețită de acum 24 de ani.
Și atunci, punem o altă întrebare: cui ar folosi încetarea sau slăbirea protestelor, ca urmare a unor diversiuni în care se încadrează și recenta poveste cu “agenturili”?

Răspunsul logic nu poate fi decât unul: celor doi mari asociați în proiectul RMGC. Respectiv companiei Gabriel Resources, cu excrocii dovediți care o conduc, și clasei politice decăzute care de 15 ani susține proiectul, dincolo de unele declarații contradictorii de fațadă.
Poporului român însă nu i-ar folosi cu nimic. Pentru că el, pe lângă că nu s-ar alege cu nimic din aurul de la Roșia, va rămâne bolnav, cu un deșert selenar în inima țării, cu Istoria distrusă…

Cunoaștem foarte bine cum s-au născut SRI și SIE. De fapt, aceste instituții nu s-au născut. S-au metamorfozat doar, din hoitul fetid al fostei Securități, sub bagheta magicienilor Brucan, Iliescu și Măgureanu, perpetuând tot activul și pasivul criminalei instituții dinainte de 1989: cadre, sedii, informatori, arhive, interese, năravuri și privilegii. Toate eforturile structurilor occidentale de a alinia aceste instituții la standardele celor din vest, au reușit doar la nivelul fațadelor.

O lume infectă, fundamentată pe hedonism, corupție și nepotism, o lume total separată de restul României prin privilegii și standarde de viață necunoscute muritorilor de rând, scoate din recuzita ruginită vechile marote, agitându-le prin fața românilor, în speranța că vor salva o clasă politică expirată, al cărei sfârșit e strigat de masele ieșite în stradă.

Lăsați-i să moară. Cu ei va muri și lumea aceasta bolnavă care de un sfert de veac amăgește un neam, jucând prost și necredibil piesa Democrației.

Florin DOBRESCU, Sursa: Buciumul