Presa din Romania nu prea doreste sa mediatizeze pozitia ierarhiei BOR vizavi de schimbarea Constitutiei Romaniei. Propunem fiecarui om cu viata morala si buna educatie sa transmita punctul de vedere al Bisericii pentru ca cetateanul cu drept de vot sa cunoasca adevarul ce sta in spatele „schimbarilor” ce ni se impun.

E clar. Totul e o incercare de intoarcere la Sodoma si Gomora sustinuta de Uniunea Europeana si Statele Unite ale Americii, o lovitura pe care diavolul o da crestinismului prin stapanii acestui veac…

Cui slujesc politicienii romani?

Ierarhii BOR: Să strigăm, să tragem un semnal de alarmă! Să nu votăm o Constituţie imorală!

În predici şi cuvinte de învăţătură ierarhii noştri apără şi încurajează familia tradiţională. Să strigăm, să tragem un semnal de alarmă! Să nu votăm o Constituţie imorală!

ÎPS. Dr. Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului, predică la Adormirea Maicii Domnului – Mrea. Brâncoveanu Sâmbăta de Sus:
… „Iată roaba Domnului sunt! Fie mie după cuvântul tău.” Iată îndemn pentru mama creştină, care este cea aleasă de Dumnezeu, ca să continue lucrarea de zidire a lumii. Mama este singura fiinţă din lumea aceasta, care crează, care naşte, şi dacă menirea aceasta nu şi-o ia în seamă, dacă nu se proşterne în faţa Mântuitorului Hristos şi să spună: „Iată roaba Domnului sunt! Fie mie după cuvântul tău”, se ajunge în situaţia aceasta, a înmormântării fără să se nască a miloane de prunci. Cred că pruncii care nu mai sunt [avortaţi] au depăşit numărul populaţiei noastre. Şi pentru aceasta trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu, să ne ierte pe noi, pentru ca să nu primească neamul nostru pedeapsa pe care n-o doreşte.
Iată aici imaginea unei familii fundamentate pe dragostea maternă, apoi pe dragostea filială pentru generaţiile acestea, pentru că relaţiie între părinţi sunt binecuvântate de Dumnezeu, şi apare şi aici întâi de toate Tatăl ceresc, pentru că El este Tatăl, Dumnezeu Tatăl, lângă Dumnezeu Fiul şi împreună cu Dumnezeu Duhul Sfânt. Dar pentru ca să rămână imaginea creştină a familiei, a apărut prin rânduiala lui Dumnezeu şi un ocrotitor al Maicii Preacurate, dreptul Iosif. Aceasta este imaginea adevărată a familiei!

Şi vă spun lucrul acesta pentru că trebuie să strigăm, trebuie să tragem un semnal de alarmă, pentru a nu fi batjocorită credinţa neamului nostru, credinţa adevărată, prin trecerea în legea fundamentală a statului a altceva decât realitatea firească şi naturală, decât rânduiala pe care a lăsat-o Dumnezeu. Trebuie să susţinem şi să apărăm cu toţii, ca în constituţia noastră să se menţioneze, că familia creştină, familia, este compusă din bărbat, femeie şi copii! Nu din soţi; nu din buna învoială a soţilor sau a soaţelor. Cine sunt cei care cer asta să-şi vadă de treaba lor; nu avem treabă cu ei. Din momentul în care Dumnezeu l-a făcut pe om bărbat şi femeie, din momentul în care Dumnezeu l-a binecuvântat în rai, spunând: „Creşteţi şi vă-nmulţiţi; umpleţi pământul şi-l stăpâniţi!”, să rămâna sfânt ce-a rânduit Dumnezeu.

Dacă aceasta o pierdem, pierdem cel mai important lucru, cel mai important element din credinţa noastră, din spiritualitatea noastră. Altfel ar trebui să nu mai scriem „oraşul” cutare, ci să scriem „spital”, căci vom fi toţi bolnavi dacă luăm sau îngăduim drepturi ale unor oameni bolnavi. Ceea ce este firesc şi a lăsat Dumnezeu ca firesc, să rămână sfânt şi firesc! … Dacă şi-au dat viaţa pentru noi înaintaşii noştri, … suntem chemaţi să rămânem statornici în credinţa noastră, să ne cinstim unii pe alţii, s-o cinstim pe Maica Preacurată, care este deci mama mamelor noastre …[…]
ÎPS Andrei Andreicuţ, Mitropolitul Clujului şi Feleacului: Mă doare sufletul că s-au triplat divorţurile, familia tradiţională suferă
Mitropolitul Clujului, ÎPS Andrei, le-a spus celor aproximativ 70.000 de persoane prezente la hramul de la Mănăstirea Nicula că familia este celula de temelie a societăţii şi are un rol esenţial, spunând că i se rupe sufletul pentru că numărul divorţurilor s-a triplat, informează Mediafax. “Familia este celula de temelie a societăţii omeneşti şi are un rol esenţial în mersul înainte al acestei societăţi. Familia tradiţională suferă, intră într-o criză. În ultima vreme, divorţurile s-au triplat şi mă doare sufletul când aud despre atâtea divorţuri. Criza familiei este o criză a societăţii contemporane. Observăm ce se întâmplă, se vorbeşte tot mai des de uniune consensuală, se fac căsătorii de probă, dar un lucru şi mai grav este că se vorbeşte de căsătorii între persoane de acelaşi sex. Biserica noastră militează pentru stipularea în Constituţie că familia este formată dintr-un bărbat şi o femeie şi copilaşii lor. Nu pedepsim pe nimeni, dar vrem ca normalitatea să fie subliniată. În faţa acestei stări de lucruri, ce face Biserica? Biserica vine şi afirmă că această instituţie fundamentală, familia, reflectă misterul Sfintei Treimi”, a spus mitropolitul Clujului.

ÎPS Andrei i-a îndemnat pe credincioşii prezenţi să se roage Maicii Domnului să mijlocească pentru ca tinerii “să întemeieze familii puternice, pentru ca România să nu se prăbuşească şi să meargă înainte”. “Trebuie ca familia să se roage lui Dumnezeu. O casă în care nu este preocupare religioasă, duhovnicească, nu o putem numi o casă creştină. Din păcate este o mare ispită televizorul, şi adormim la televizor fără să ne rugăm. După o săptămână de trudă trebuie să mergem două ceasuri la biserică, este vreme şi pentru munte şi pentru mare, toţi membri familiei trebuie să meargă la biserică. E nevoie de familii creştine puternice şi o rugăm pe Maica Domnului să intervină la Domnul Hristos să întărească familile noastre”, a mai arătat înaltul ierarh ortodox.
ÎPS Acad. Dr. Irineu Popa, Mitropolitul Olteniei, Păcatul acesta al homosexualităţii este descris în Sfânta Scriptură ca fiind o urâciune înaintea lui Dumnezeu

Într-un interviu pentru Agerpres, ÎPS Irineu a declarat: „Păcatul acesta al homosexualităţii este descris în Sfânta Scriptură ca fiind o urâciune înaintea lui Dumnezeu. Deci nu încape îndoială că păcatul respectiv este cu totul şi cu totul neadecvat firii noastre. Deci nu ne-a făcut Dumnezeu numai bărbat sau numai femeie, ne-a făcut Dumnezeu bărbat şi femeie, pentru ca noi să ducem mai departe spiţa neamului omenesc. Nu ne căsătorim numai pentru plăcerile noastre trupeşti, ci ne căsătorim pentru ca să promovăm în viaţa noastră o bucurie pe care nimeni nu poate să o dea în schimbul copilului. Niciodată o mamă sau un tată nu vor avea o mai mare bucurie decât copilul lor. Şi oare poate să fie plăcerea unui cuplu de altceva, nici nu îi numesc, bucurie? Ce bucurie poate fi aceasta şi cum am putea să numim această legătură căsătorie, când este vorba de casă? Casa este sacră. Deci pentru noi casa este sfântă, casa este Biserica, iar casa credinciosului este micuţa biserică de lângă casă.

Atunci cum pot eu să numesc casă ceva croit pe destrăbălare şi dezbinare, pe distrugere? Este greu să putem concepe. Şi pentru omul de la ţară acest lucru este o spurcăciune, scuzaţi expresia, ca să gândeşti că există o relaţie de acest fel. Numai să ne imaginăm cam cum s-ar desfăşura o astfel de relaţie şi deodată ne vine greu să putem concepe aşa ceva. Cum putem să lăsăm noi acest lucru într-o lege fundamentală, când noi privim Constituţia alături de Biblie, de Sfânta Scriptură şi aleşii noştri jură pe Biblie şi pe Constituţie? Cum poţi să scrii în Constituţie un păcat de nedescris, când acest document, această cartă a unei naţiuni trebuie să cuprindă valorile fundamentale ale naţiunii. Este o valoare fundamentală homosexualitatea?
Nu mă refer la oameni, nu mă refer la persoane, aceasta este problema lor, pentru că omul este om, iar păcatul este ceva adăugat. De aceea noi nu îi judecăm pe oameni, dar judecăm păcatul foarte aspru. Aşa cum este păcat să furi şi hoţia este pedepsită de lege, nu văd de ce păcatul din Biblie, homosexualitatea, nu este tot aşa pedepsit ca şi hoţia, pentru că este împotriva lui Dumnezeu. Deci aici este problema principală. Nu mai vorbim de familie. Ce ar însemna ca un copil care a fost născut într-o familie să devină fiul adoptiv al unui surogat, al unuia care este împotriva familiei. Cum poate copilul acela să se dezvolte într-o asemenea zisă familie între doi bărbaţi sau între două femei? De ce există această rapacitate spirituală şi socială?Ca să iei copilul unei familii şi să devină copilul tău adoptiv, pentru că vrei şi tu să ai cel puţin aşa o imagine de ceea ce ar trebui să fie familia. Dar de fapt este un fals. Deci aceasta este gândirea bisericească şi a firii umane. […]

ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, la praznicul Înălţării Domnului, Mănăstirea Neamţ 2013: „celor care vremelnic cârmuiesc le cerem să-şi asculte conştiinţa în primul rând şi mai puţin glasul de sirenă venit, poate, din altă parte”

“… Printre toate aceste mărturisiri şi cuprinsuri sfinte din Testamentul Său, el ne-a lăsat cuvântul ăau, gândul Său, mărturia Sa, testamentul Său în ceea ce priveşte familia creştină. Suntem martori şi mărturisitori ai prezenţei Sale la nunta din Cana Galileii, când l-a binecuvântat pe mire, când a binecuvântat-o pe mireasă ca să dăruiască Dumnezeu prunci spre dăinuirea neamului omenesc, binecuvântand orice familie care se va naşte, care va fi formată sub binecuvântarea Bisericii – familie născatoare şi crescătoare de prunci.

Suntem martori şi marturisitori ai cuvântului Domnului Hristos despre pericolul care paşte familia creştină, pericolul desfrânării. Domnul Hristos a spus că pruncii sunt icoana Împăratiei cerurilor. Dumnezeieştii Apostoli şi apoi Sfinţii Părinţi au preluat gandul Domnului şi l-au mărturisit, au scris depre aceasta, şi cu mila Lui Dumnezeu, venit-a acum 1700 de ani, marele Imparat Constantin, educat şi crescut de sfânta sa maică şi Împărăteasă Elena, şi inspirându-se din gîndul Domnului, inspirându-se din cuvântul Scripturii, a dat legi de ocrotire a femeii, de ocrotire a bărbatului, de ocrotire a pruncilor lor, a dat legi despre familia creştina şi aşa, inspiraţi din dumnezeiasca Scriptură, creştinii, iată, au trăit aproape doua milenii sub egida acestei inspiraţii, până când în vremurile mai apropiate de noi, legile şi gândurile mărturisite de marele Împărat Constantin au început să fie îndepartate una cate una.

Aşa se face că noi astăzi, ca şi altădată creşinii, suntem chemaţi să fim martori şi mărturisitori a tot ceea ce Domnul Hristos, Sfinţii Apostoli şi Sfintii Părinţi, marii dregători creştini ai lumii de altădată ne-au lasat ca testament: să păstram ceea ce este mai scump, şi anume Biserica Lui Hristos, legătura cu Cerul, legătura cu sfinţii, legătura noastră cu Împărăţia lui Dumnezeu, şi legătura noastra cu cei dintre noi, cu cei care ne sunt apropiaţi, cu ceea ce este lucrul cel mai sfânt şi adevărat pe acest pământ, familia creştină.
De aceea, în marele praznic de astăzi, Înălţarea Domnului Hristos, cu ochii minţii să privim la Fiul Lui Dumnezeu înălţndu-Se spre Împaratia Cerurilor, dar nedepărtându-Se de noi, pentru că este prezent în Biserica Sa cea sfântă, şi privindu-L cum Se înalţă, dar în acelaşi timp, constatând că este între noi, să încercăm să-I sesizăm gîndul, să-I sesizăm porunca Lui în ceea ce priveşte viaţa noastră. Şi Mântuitorul Hristos ne aminteşte, şi Biserica ne aminteşte următoarele în această sfântă zi şi ori de câte ori ea are ocazia, tuturor acelora care nu mai vad din păcate, familia ca fiind formată din bărbat, femeie şi pruncii lor:

În primul rând, Dumnezeu l-a creat pe om bărbat şi femeie, l-a creat pe dânsul şi le-a dat poruncă să crească să se înmulţească şi să stăpânească pământul.
În al doilea rând, Dumnezeu a pedepsit acele locuri în care păcatele contra firii s-au răspândit atât de mult ca în cetăţile antice Sodoma şi Gomora.
Biserica ne marturiseşte că cea mai sfântă imagine, o putem numi chiar icoană – în sensul larg al cuvântului -, cea mai sfântă, cuprinzatoare, adâncă şi înălţătoare imagine este aceea a tatei, a mamei şi a pruncilor lor.

Iar acelora care au alte “orientări”, fii şi fiice ale acestui neam, mulţi sau puţini la număr, le spunem că nu-i urâm pe ei, dar urâm păcatul, le spunem ca îi iubim pe ei ca pe făpturi ale lui Dumnezeu, dar ne îndepărtăm de păcatul pe care îl săvârşesc şi, cum spunea un părinte duhovnic, cu durere şi cu dragoste îi îndemnam să se întoarcă prin pocăinţă la adevar şi, mai presus de toate, să nu ceară să intre în sanctuarul cel mai sfânt al familiei unde nu au loc – din porunca Domnului, nu din gândul nostru omenesc – decât tatăl, mama şi pruncii lor.
Iar celor care vremelnic cârmuiesc le cerem să-şi asculte conştiinţa în primul rând şi mai puţin glasul de sirenă venit, poate, din altă parte; să-şi asculte proprii părinţi şi părinţii lor le vor mărturisi adevărul; să ia aminte la ceea ce gândeşte poporul, la ceea ce gândesc cetăţenii; şi, mai presus de toate, în această sfântă zi a Înălţării Domnului, să-şi aplece urechea şi inima la mormintele eroilor să încerce să asculte glasul lor şi să sesizeze ultimul lor gând înainte de a părăsi această lume, seceraţi de sabia turcului sau a altor duşmani mai de demult sau mai de aproape şi vor sesiza că ultimul lor gând a fost la soţia de acasă şi la pruncii lor, ultimul lor gând a fost la logodnica lor, la pruncii pe care îi aşteptau să îi primească prin taina căsătoriei de la Dumnezeu.

De aceea, iubiţi credincioşi, să-L rugam pe Dumnezeu, Cel în Treime lăudat să ne ajute să ne păstrăm credinţa, să ne ajute să ne apărăm şi mărturisim credinţa, să creştem în familiile noastre frumos şi sănătos, să ne păzească El, Dumnezeu, de rele, ca să dăm răspuns la Judecata Domnului Hristos, când El va veni să judece pe fiecare dupa faptele sale. Fie numele Domnului binecuvântat de acum şi până-n veac! Amin!”

Sursa: Astradom