Cercetatorul principal în cazul vaccinului Gardasil şi Cervarix recunoaşte deschis astfel încât ”să poată dormi noaptea”: Gardasil și Cervarix nu funcționează, sunt periculoase și nu au fost testate.

Dr. Diane Harper a fost cercetatorul principal în dezvoltarea de vaccinuri umane cu virusul papilloma, Gardasil și Cervarix. Ea este ultima care a luat atitudine şi a pus sub semnul întrebării siguranța și eficacitatea acestor vaccinuri.

Ea a făcut anunțul la a 4-a Conferință Internaționala publică pentru vaccinare, care a avut loc în Reston, Virginia, între 02-04 octombrie 2009.

Discursul ei ar fi trebuit să promoveze vaccinurile Gardasil și Cervarix , dar în schimb ea s-a întors public împotriva şefilor ei corporatişti. Când a fost întrebată despre prezentare, senzaţia publicului a fost că vaccinurile nu ar trebui să fie utilizate.

Dr-Diane-Harper1”Am plecat de la prezentare cu senzaţia că riscul de efecte secundare negative este mult mai mare decât riscul de cancer de col uterin şi nu m-am putut abţine să nu mă întreb de ce avem nevoie de vaccin ” – Joan Robinson

Dr. Harper a explicat în prezentarea sa că riscul de cancer de col uterin în SUA este deja extrem de scăzut și că vaccinurile sunt puțin probabil să aibe vreun efect asupra ratei de cancer de col uterin. De fapt, 70% din toate infecţiile H.P.V. se rezolvă fără tratament, într-un an, iar procentul se ridică la peste 90% în doi ani. Harper a menţionat, de asemenea şi aspectele legate de siguranță.

Toate studiile de vaccinuri s-au făcut pe copii cu vârste de începând cu 15 ani, în ciuda faptului că în acest moment ele sunt comercializate pe piaţă pentru copii de cca 9 ani. Până în prezent, 15.037 fete au raportat efecte secundare negative doar de la Gardasil către VAERS (Sistemul pentru raportarea efectelor adverse ale vaccinurilor) și acest număr reflectă doar pe părinții care au trecut de obstacolele necesare pentru raportarea reacțiilor adverse.

La momentul în care s-a scris acest articol, sunt cunoscute oficial cazurile a 44 de fete care au decedat de la aceste vaccinuri. Reacțiile adverse raportate includ Sindromul Guillian Barre (paralizie ce dureaza ani de zile sau devine permanentă – uneori cauzând sufocare), lupus, convulsii, cheaguri de sânge şi inflamarea creierului. Părinții nu sunt în mod normal informaţi despre aceste riscuri.

Dr. Harper, dezvoltatoarea vaccinului, a susținut că vorbeşte deschis, astfel încât să poată dormi liniştită noaptea.

“Aproximativ opt din fiecare zece femei active sexual vor avea HPV la un moment dat din viața lor. În mod normal, nu există simptome, iar în 98 la sută din cazuri, se curăţă singur. Dar, în acele cazuri în care acesta nu dispare și nu este tratat, acesta poate duce la formarea de celulele pre-canceroase, care pot dezvolta un cancer de col uterin “- Dr. Diane Harper

GAceste jocuri de cuvinte trebuie descifrate într-un anumit mod astfel pentru a putea înțelege cu adevărat sensul citatului de mai sus şi noţiunea unică de “știință”.

Când se raportează cazurile netratate ce “pot” duce la ceva care “ar putea” produce cancer de col uterin, înseamnă că relaţia este doar o presupunere ipotetică, ce devine profitabilă, dacă oamenii o cred. Cu alte cuvinte, nu există nici o relaţie demonstrată între condiţia de a fi vaccinat și rarele situatii de cancere prevenite prin vaccinare dar totuși, este comercializat pentru a face acest lucru.

De fapt, nu există nici o dovadă reală că vaccinul poate preveni orice cancer. De la propriile mărturisiri ale producătorilor, vaccinul funcţioneaza doar pe 4 tulpini din 40 pentru o boală venerică specifică, care dispare de la sine într-o perioada relativ scurtă, astfel şansa de a ajuta, de fapt, individul, este aproximativ aceeaşi cu şansa de a fi lovit de un meteorit.

De ce fetele de nouă ani au nevoie de vaccinuri pentru boli venerice extrem de rare pe care sistemul imunitar, de obicei, le rezolvă, oricum?

ADHD-definition Inventatorul ADHD pe patul de moarte: “ADHD este o boală fictivă”

Din fericire, Swiss National Advisory Commission on Biomedical Ethics (NEK, Presedinte: Otfried Höffe) a comentat utilizarea medicamentului Ritalin în cazul ADHD, în avizul său din 22 noiembrie 2011, intitulat Human enhancement by means of pharmacological agents: Consumul de agenti farmacologici modifică comportamentul copilului, fără nicio altă contribuție.

Aceasta duce la ingerinţe în libertatea copilului şi a drepturilor sale personale, deoarece agenţii farmacologici provoacă modificări de comportament, dar nu reuşesc să educe copilul pentru a realiza independent aceste schimbări de comportament. Astfel, copilul este privat de o experienţă esenţială de învăţare pentru a acționa autonom şi accentuat care “restrange considerabil libertatea copiilor şi afectează dezvoltarea personalităţii”, a criticat NEK.

Leon-Eisenberg1Criticii alarmaţi ai dezastrului Ritalin au acum sprijin dintr-o zonă cu totul diferită. Săptămânalul german Der Spiegel l-a citat, în editorialul din 2 februarie 2012, pe psihiatrul american Leon Eisenberg, născut în 1922, fiul unor imigranți evrei ruși, care a fost “tatăl ştiintific al ADHD-ului” și care a spus, la vârsta de 87, cu şapte luni înainte de moartea sa, în ultimul său interviu:

“ADHD este un prim exemplu al unei boli fictive”

Din anul 1968, timp de aproape 40 de ani, “boala” Leon Eisenberg a bântuit manualele de diagnostic și statistică, mai întâi ca “reacție hiperkinetica a copilăriei”, numită acum “ADHD”. Utilizarea medicamentelor ADHD în Germania a crescut în numai optsprezece ani de la 34 kg (în 1993) la un nivel record de nu mai puțin de 1760 kg (în 2011) – o creștere de 51 ori a vânzărilor! În Statele Unite, fiecare al zecelea copil, în vârsta de circa zece ani, foloseşte zilnic medicamente ADHD. Cu tendințe de creștere.

Când vine vorba despre repertoriul lui Edward Bernays, părintele propagandei, de a vinde Primul Război Mondial poporului său, cu ajutorul psihanalizei unchiului său și să denatureze știința și credința în știință pentru a crește profiturile industriei – oare n-ar trebui investigat în numele cui a realizat studiile “părintele științific al ADHD-ului”? Cariera sa a fost deosebit de abruptă și “boala lui fictivă” a condus la cele mai bune creșteri de vânzări. Și, la urma urmei, el a lucrat şi pentru ”Comitetul pentru DSM V si ICD XII, Asociaţia Americană de Psihiatrie” între anii 2006-2009. După toate, Leon Eisenberg a primit “Premiul Ruane pentru Cercetări Psihiatria Copilului și Adolescentului. El a fost lider în psihiatria copilului pentru mai mult de 40 de ani, prin activitatea sa în studiile farmacologice, de cercetare, de predare, precum și în politica socială și pentru teoriile sale de autism și de medicină socială “.

Și, la urma urmei, Eisenberg a fost membru al ”Organizing Committee for Women and Medicine Conference, Bahamas, 29 noiembrie – 03 decembrie 2006, Fundația Macy Iosia (2006)”. Fundația Macy Iosia a organizat conferințe cu agenții de informații ai OSS, mai târziu, CIA, cum ar fi Gregory Bateson și Heinz von Förster în timpul și mult după al doilea război mondial.adhd Oare astfel de grupuri au comercializat diagnosticul ADHD în serviciul pieței farmaceutice și au adaptat-o pentru aceasta, cu multa propagandă și relații publice? Aceasta este problema pe care psihologul american Lisa Cosgrove și alții au investigat-o în studiul lor Financial Ties between DSM-IV Panel Members and the Pharmaceutical Industry7. Ei au descoperit că “dintre cei 170 de membrii grupului DSM 95 (56%) au avut una sau mai multe relaţii financiare cu companiile din industria farmaceutică. Sută la sută din membrii grupului “Tulburări de dispoziţie” și “Schizofrenie şi alte tulburări psihotice”, au avut relaţii financiare cu companiile farmaceutice. Conexiunile sunt mai puternice în acele domenii de diagnostic în care medicamentele sunt principala modalitate de tratament pentru tulburări mintale”. În următoarea ediție a manualului, situația este neschimbată. “Din cele 137 de DSM-V membrii grupului care au postat rapoartele financiare, 56% au raportat legături cu industria – nici o îmbunătățire față de procentele membrilor DSM-IV.” “Chiar termenii vocabularului psihiatric sunt acum definiţi, la toate nivelurile, de către industria farmaceutică“ a declarat Dr. Irwin Savodnik, profesor asistent clinic de psihiatrie la Universitatea din California, Los Angeles.

Acest lucru este bine plătit. Doar un exemplu: directorul adjunct al Spitalului Pediatric de Psihofarmacologie din Massachusetts şi profesor asociat de psihiatrie la Harvard Medical School a primit “1 milion de dolari în câștiguri de la companiile de medicamente între 2000 și 2007″. În orice caz, nimeni nu poate trece cu ușurință peste mărturia tatălui de ADHD: “ADHD este un prim exemplu al unei boli fictive.”

Sarcina psihologilor, educatorilor şi medicilor este de a nu pune copiii pe “tratamente chimice”, deoarece societatea nu se poate ocupa de produsele greșite ale teoriilor omului despre creșterea copiilor și cedarea copiilor noștri pe piața farmaceutică liberă. Să ne întoarcem la menirea esenţială a psihologiei personale și a educației: Copilul trebuie şi poate dezvolta responsabilitate personală și comportament empatic, cu îndrumare de specialitate – și aceasta o face familia și școala: În aceste domenii, copilul trebuie să fie capabil să conducă mental. Aceasta constituie nucleul persoanei umane.

Sursa: Război Întru Cuvânt