Proiectul RMGC este turnesolul corupţiei politice transpartinice în România, de circa 20 ani de zile. E o cârdăşie în hoţie a guvernelor post-decembriste şi a clasei politice corupte în legătură cu RMGC, care evidenţiază caracterul de stat bananier al României în Europa. Cu o astfel de clasă politică infectă, România este un stat slab, la cheremul aventurierilor şi „asasinilor” economici, reprezentanţi de multinaţionale. Nu e ministru sau politician, care a deţinut o funcţie în guvern sau în parlament, să nu fi fost murdărit de interesele financiare murdare ale companiei străine. Aşijderea şi în presă. Până la urmă opoziţia împotriva proiectului cu cianuri al RMGC a depăşit etapa ecologică. Zecile de mii de tineri care ies în stradă protestează de fapt împotriva întregii clase politice şi a instituţiilor statului corupt. Roşia Montana e încă una din afacerile veroase ale politicienilor în cârdăşie cu interese străine de ţară la fel ca atâtea altele, care au pus economia pe butuci: Petrom, gazele de şist, Tractorul, Aro etc.

S-a ajuns ca guvernele post-decembriste să semneze un contract neconstituţional, având clauze secrete cu RMGC, privind bogăţiile solului şi subsolului României. Se prevede un tun de 2,5 miliarde de euro prin care aurul românesc de la Roşia Montana e dus în străinătate, românii rămânând cu un imens lac de cianură, care la primul cutremur sau la o furtună puternică se va fisura, cianura intrând în pământ şi în apa freatică, otrăvind apele din Ardeal, fluviul Dunărea până şi fauna din Deltă. Acest lucru o spune Academia Română într-un studiu realizat de către specialişti. Cu toate acestea, premierul Victor Ponta în bâlbe se încăpăţânează să susţină proiectul, iar parlamentul se încurcă în comisii şi subcomisii, să şteargă urmele acestei crime ecologice la care sunt părtaşi toate partidele post-decembriste prin corupţie şi dezinteres economic naţional.

Cum s-a reuşit, ca nişte miniştri şi funcţionari ai statului român să semneze un contract cu RMGC, cu clauze secrete, care încalcă Constituţia România? Bogăţiile ţării sunt proprietatea României şi a poporului român, nu aparţin unor politicieni sau guvernanţi corupţi şi trecători. Până la urmă cred că proiectul RMGC nu se va realiza, nu neapărat că au ieşit zeci de mii de oameni în stradă, ci pentru că de la început “inginerii” financiari de la RMGC s-au folosit de statul român slab şi de politicienii români corupţi pentru a crea o firmă cu valoare la bursă de zeci de miliarde de dolari. Ei au primit prin corupţie dreptul de a exploata aurul din Munţii Apuseni de la Roşia Montana. Nimeni nu ştie real cât valorează acesta. Au emis acţiuni scumpe pe piaţa bursieră, câştigând sute de milioane de dolari dintr-un proiect fără să facă aproape nimic, ca acum, chiar dacă nu se realizează proiectul cu cianuri, vor cere despăgubiri de patru miliarde de dolari de la statul român. Că se face sau nu proiectul cu cianuri, RMGC iese câştigat: a vândut la bursă acţiuni cu profit de sute de milioane euro, deci bani pe nişte unităţi electronice sau hârtii fără acoperire reală. În caz că ecologiştii câştigă partida, RMGC va primi despăgubiri de la România. Orice am face inginerii financiari transnaţionali de la RMGC vor ieşi în câştig. Şi în loc să plătească despăgubuirile politicienii corupţi, că au semnat un contract cu clauze secrete şi neconstituţional, vor plăti despăgubirile, tot bietul român şi contribuabilul sărăcit de tot mai multe taxe. Ajung să cred că, încă de la început, din anii 90, firma mamă a RMGC nu a dorit să exploateze niciun gram de aur, ci s-a folosit de politicienii şi guvernanţii corupţi, pentru a crea o bulă financiară la bursă, pe seama unei cantităţi ipotetice de aur, în valoare de câteva miliarde de euro. Asta da inginerie financiară, în care câţiva acţionari israelieni şi politicieni români devin foarte bogaţi şi poporul român tot mai sărac.

Ionuţ Ţene