Zilele trecute am citit cu interes şi fior liric noul volum de versuri al poetului clujean Dumitru Cerna: „Dar dacă vine”, apărut recent la prestigioasa editură Casa Cărţii de Ştiinţă, cu o prefaţă, cred că ultima scrisă înainte de a trece la cele veşnice, a criticului literar Petru Poantă. Placheta e ilustrată cu desene de Irina Petraş. Volumul de versuri al lui Dumitru Cerna e compus într-un registru deja cunoscut de către poet, în maniera sintezei lirice arhaic-modern. Limbajul poetic este o reminiscenţă a liricii aromâne, îmbinate cu miresmele telurice ale argoului rural dobrogean. Mixajul se realizează într-o formă turnată a limbajului modernist, cu irizări metaforice ale experienţei poetice ardelene. Dumitru Cerna face o metapoetică între Panait Cerna şi Lucian Blaga, cu ingrediente ale aventurii şi experienţei poetice a avangardei interbelice, dar şi a inegalabilului intimist Leonid Dimov. În „Dar dacă vine”, poetul Cerna, faţă de celelalte volume publicate până acum, aduce un aer arghezian. Textura volumului completează pe un palier superior „poemele dobrogene”, oferind un sens hristic versului şi o trăire „adâncită” în maniera „trăiriştilor” generaţiei poetice milenariste din Cluj-Napoca: Adi Bumb, Flavia Teoc, Victor Ţarină sau I.P. Azap. Poezia lui Dumitru Cerna a atins maturitatea poetică esenţială care transcede generaţiile poetice, el devenind pur si simplu Poetul. E momentul când un poet devine contemporan cu Al. Macedonski sau Nichita Stănescu, arzând liric într-o metafizică a istoriei fără jaloanele procustiene ale „generaţiilor”. Arheologia lingvistică în ultimul volum de versuri publicat al poetului Dumitru Cerna este evidenţiată din prefaţă, de către regretatul Petru Poantă: „Textul nu se reduce la o simplă performanţă retorică, una doar să satisfacă regulile jocului (…) poemele sunt minuţios elaborate şi înţesate de artificii sintactice şi lexicale. E de reţinut, mai întâi, un strat de arheologie lingvistică…” Ca exemplificare cităm din poemul: „Şi îngerii cad uneori în ispită” – „Şi îngerii cad uneori în ispită/Oranj vara mea ocroteşte ninsoare/Ce verde-i lumina şi câtă răcoare/Au dimineţile din noaptea sfârşită/Şi zarea din sfârcuri e parcă ieşită…” Cerna e şi un patriot local, oferind o dragoste poetică generoasă Clujului adoptiv în poezia „Oh ce frumoasă e Translvania” – „Trebuia să ştiu Clujul inimi sfâşie/Oraş al meu cu grădini brun-bântuite/Cruce din trei ugere întraurite/Singurăţi gotic-dospind în tipsie…” Pe de altă parte poetul e un elegiatic cântând locurile natale: „Eu m-am născut în stepa de la care/Lutu-şi prepară galben mir iar zarzărul/Anafura din care eu mă-nmir sătul/De ne-mpăcare. Desişuri de salcâm…” (Oh ce frumoasă e Translvania).

Ultimul volum de versuri publicat al poetului clujean Dumitru Cerna îl consacră, ca o personalitate poetică singulară şi originală, eliberându-l de chingiile anterioare, „generaţioniste”, devenind contemporan întru poezie cu alţi poeţi clujeni recunoscuţi în viaţă: Horia Bădescu, Marta Petreu sau Marcel Mureşanu. „Dar dacă vine” nu mai e o aşteptare, ci o certitudine lirică.

Ionuţ Ţene