Exporturile nete au susţinut activitatea economică în primul semestru şi vor rămâne principalul motor pentru PIB în 2013, în timp ce investiţiile au fost în declin, iar consumul nu a dat semne de redresare. Pe partea de formare a PIB, motoarele au fost industria şi agricultura, în timp ce construcţiile şi comerţul cu amănuntul au continuat să dezamăgească.

Economia a crescut în prima jumătate a anului cu 1,8% comparativ cu semestrul I din 2012, potrivit datelor revizuite anunţate ieri de Institutul de Statistică, avansul fiind mai mare decât prima estimare, care indica o creştere a PIB de 1,7%.

Analiştii şi-au îmbunătăţit estimările privind creşterea economică din întregul an 2013 spre 2,5-3%, având în vedere anul agricol foarte bun şi menţinerea cererii externe bune pentru produsele româneşti.

Exportul net a avut în prima jumătate a anului o contribuţie de +5,3% la creşterea PIB, consecinţă a creşterii cu 10,7% a exporturilor de bunuri şi servicii corelată cu reducerea volumului importurilor cu 0,9%.

Pe de altă parte, de la investiţii au venit veşti proaste. Investiţiile au înregistrat în prima jumătate a anului un declin de 4,4% comparativ cu acelaşi interval din 2012, având o contribuţie negativă la creşterea economică de -1%. Iar consumul a staţionat la nivelul din S1 din 2012.

România are nevoie de măsuri de încurajare a creşterii PIB, în special de investiţii publice cu valoare adăugată mare, pentru recuperarea decalajelor, după cum au tot susţinut analiştii. Iar o creştere economică mai rapidă, de peste 3-4%, ar aduce şi mai multe locuri de muncă.

Cheltuielile de capital şi-au continuat declinul în prima jumătate a anului, ca şi cheltuielile statului cu programele finanţate din banii nerambursabili ai UE, în timp ce cheltuielile de personal şi sumele alocate pentru bunuri şi servicii tot cresc.

Ajustarea investiţiilor nu este însă o noutate. Cheltuielile de capital au fost pe o tendinţă preponderent descendentă în ultimii ani. Ţintele de deficit bugetar agreate cu FMI au fost îndeplinite uneori prin sacrificarea investiţiilor.

O soluţie pentru îmbunătăţirea infra­structurii ar fi creşterea absorbţiei fondurilor europene, precum şi alocarea unor sume de la buget în această direcţie, care să fie cheltuite eficient. Însă, există şi o problemă legată de eficienţa cheltuirii banului public.

După anul 2000, România a avut printre cele mai mari cheltuieli cu investiţiile publice între ţările europene, atât ca pondere din PIB, cât şi ca procent din veniturile bugetare totale, însă în economie aceste cheltuieli s-au văzut prea puţin. România are cea mai slabă infrastructură din Uniunea Europeană, ceea ce arată că banii au fost cheltuiţi ineficient.

„Nu ar fi neapărat rău că se reduc investiţiile publice dacă ajustarea ar fi însoţită de o alocare mult mai eficientă a banilor printr-o prioritizare adevărată a proiectelor, lucru care din păcate nu prea se întâmplă. Pot să fac ajustare cantitativ la investiţiile publice dacă este dublată de o ajustare calitativă, ca să existe un efect de antrenare mai mare în economie. Există însă doar progrese mici în materie de prioritizare a investiţiilor publice“, spune Ionuţ Dumitru, economistul-şef al Raiffeisen Bank.

Vlad Muscalu, economistul-şef al ING Bank, nu se aşteaptă la o îmbunătăţire a investiţiilor în a doua jumătate a anului. „Cunoscând datele privind investiţiile din prima jumătate a anului, pare aproape imposibil ca acestea să reuşească să înregistreze o expansiune în 2013 – iar o contracţie nu a mai fost înregistrată din 2010. Ar fi nevoie de creştere trimestrială de aproximativ 5% atât în T3, cât şi în T4 pentru a evita o contracţie, iar ritmul mediu al acestora din ultimii trei ani a fost de aproximativ 0,7%“, afirmă Muscalu.

Menţinerea creşterii salariilor reale în apropiere de zero şi ascensiunea şomajului au ţinut consumul populaţiei la niveluri scăzute.

„Creşterile nominale de salarii de 5% au fost anulate de inflaţie, iar restructurările companiilor de stat şi private au indus o stare de prudenţă în rândul consumatorilor. Numărul locurilor noi de muncă pe care le-a creat economia românească în primele şase luni ale acestui an s-a înjumătăţit faţă de perioada similară din 2012“, spune Eugen Sinca, analistul-şef al BCR.

De la agricultură veştile sunt pozitive. Însă unii analişti atrag atenţia că agricultura foarte bună maschează o evoluţie „semnificativ mai slabă“ a economiei în 2013 faţă de 2012. În plus, structura creşterii economice din acest an nu este una care să favorizeze veniturile bugetare ale statului.

Contribuţia agriculturii la creşterea economică se înregistrează însă în principal în trimestrele trei şi patru, cel mai mare impact pozitiv urmând să se observe în cel de-al treilea trimestru.

Infrastructura nu are forţă să imprime creştere economică

În ciuda faptului că vremea a fost mai bună în prima parte a anului comparativ cu 2012, iar în lunile aprilie, mai şi iunie constructorii ar fi trebuit să lucreze la foc continuu la proiectele de infrastructură, fiind sezon, reducerea semnificativă a investiţiilor statului şi blocarea fondurilor europene au dat peste cap sectorul construcţiilor.

Astfel, lucrările inginereşti, adică de drumuri, căi ferate, poduri, aeroporturi sau metrou, au scăzut cu 10,5% în primul semestru, potrivit datelor de la Institutul Naţional de Statistică. De altfel, şi cheltuielile de capital, adică investiţiile făcute de stat, au scăzut cu circa 9,8% în primul semestru, la 7,1 miliarde de lei (1,6 miliarde de euro).

Sectorul infrastructurii, care ar fi trebuit să imprime pe timp de criză o creştere importantă întregii pieţe a construcţiilor, precum şi economiei, este de un an în blocaj, având în vedere că una dintre principalele surse de finanţare, fondurile europene, a fost eliminată din ecuaţie după presuspendarea de anul trecut a programelor operaţionale, iar statul nu a mai putut „trage“ decât sume insignifiante de la UE. Abia în iunie banii europeni pentru infrastructură au fost deblocaţi. Andreea Neferu

Ce spun analiştii despre evoluţia economiei

Eugen Sinca, analist-şef al BCR

„Datele aferente semestrului întâi din 2013 arată că industria şi agricultura au fost principalele domenii care au susţinut creşterea economică, în timp ce lucrările de construcţii şi comerţul cu amănuntul au avut evoluţii dezamăgitoare. Creşterile nominale de salarii de 5% au fost anulate de inflaţie, iar restructurările companiilor de stat şi private au indus o stare de prudenţă în rândul consumatorilor. Numărul locurilor noi de muncă pe care le-a creat economia românească în primele şase luni ale acestui an s-a înjumătăţit faţă de perioada similară din 2012. Investiţiile publice s-au redus pe fondul reluării cu întârziere a absorbţiei de fonduri europene, iar investiţiile private au fost afectate de procesul de dezintermediere financiară în mijlocul recesiunii zonei euro. Listările companiilor de stat la bursă devin astfel o prioritate zero în ultima parte a anului pentru asigurarea finanţării externe private a creşterii economice. După o evoluţie excepţională în trimestrul doi, agricultura va menţine cel mai probabil o creştere apropiată de 20% în termeni reali şi în a doua jumătate a anului. Pentru tot anul ne menţinem estimarea privind o creştere economică de 2,5%, cu o contribuţie a agriculturii de un punct procentual. În 2014 vedem un avans de 2,3% în condiţiile actuale de finanţare a economiei, ceea ce este destul de puţin pentru convergenţa reală a României la standardele zonei euro.“

Ionuţ Dumitru, economistul-şef al Raiffeisen Bank

„Sunt două explicaţii pentru scăderea investiţiilor. Prima este legată de investiţiile publice care au scăzut probabil foarte mult şi în T2, după ce în T1 din 2013 şi în T4 din 2012 declinul a fost de aproximativ 30% (standarde ESA95), în termeni reali anuali conform datelor Eurostat. Este absolut clar că scăderea cheltuielilor de investiţii este un instrument de ajustare a deficitului bugetar, în condiţiile în care veniturile bugetare sunt mult sub aşteptări. Aşa s-a făcut întotdeauna în România. Pe de altă parte, şi investiţiile private probabil au avut o evoluţie modestă în T2. Economia privată merge destul de slab, rezultatele companiilor sunt modeste, creditarea are o evoluţie slabă, veniturile disponibile au o evoluţie firavă (salariile în sectorul privat scad în termeni reali), iar încrederea populaţiei şi a companiilor este scăzută. Nu ar fi neapărat rău că se reduc investiţiile publice dacă ajustarea ar fi însoţită de o alocare mult mai eficientă a banilor printr-o prioritizare adevărată a proiectelor, lucru care din păcate nu prea se întâmplă. Pot să fac ajustare cantitativ la investiţiile publice dacă este dublată de o ajustare calitativă, ca să existe un efect de antrenare mai mare în economie. Există însă doar progrese mici în materie de prioritizare a investiţiilor publice. Acum avem o creştere economică relativ modestă, care nu creează locuri de muncă. Avansul PIB va fi probabil de 1,4% fără contribuţia agriculturii, mai slab ca în 2012, când creşterea economică ar fi fost de 2,2% dacă se excludea agricultura. Ca să avem creştere economică mai rapidă, care să creeze şi locuri de muncă, cel puţin două ingrediente sunt absolut necesare. Absorbţia fondurilor europene este crucială, în condiţiile în care nu avem prea multe resurse la dispoziţie. Fondurile UE se văd mai rapid în creşterea economică. Totodată, este nevoie de progrese mai rapide în materie de reforme structurale. În cazul reformelor structurale, efectele în creşterea economică se văd însă pe termen mediu şi lung.“

Florentina Cozmâncă, senior economist la RBS Bank

„Pe partea de cerere, motorul principal al economiei a continuat să fie exportul net, cu o contribuţie pozitivă la creşterea reală anuală a PIB chiar mai mare decât în primul trimestru (de 6 puncte procentuale). Investiţiile au continuat să înregistreze evoluţii foarte slabe, scăzând în termeni anuali pentru al treilea trimestru consecutiv şi luând în considerare ponderea de 26% a rezultat o contribuţie negativă de -1 punct procentual. Menţinerea dinamicii anuale a investiţiilor pe partea negativă este determinată de o serie de factori: un efect nefavorabil de bază faţă de anul trecut, când sume importante au fost cheltuite de autorităţile publice înaintea alegerilor locale din iunie, cheltuielile de capital guvernamentale slabe în prima jumătate a anului, absorbţia foarte slabă a fondurilor UE, ca urmare a blocării unor programe operaţionale (inclusiv transportul), precum şi din cauza activităţii de creditare defazate. Ne aşteptăm ca rata anuală de creştere a PIB să accelereze în a doua parte a anului, susţinută de producţia agricolă foarte bună şi de menţinerea cererii externe bune pentru produsele româneşti. Astfel, am decis să schimbăm prognoza noastră pentru PIB-ul real pentru întreg anul la 2,3%, de la 1,8%, în principal ca urmare a revizuirii în sus a producţiei agricole şi industriale.“

Vlad Muscalu, economistul-şef al ING Bank

„Contracţia investiţiilor ce a debutat în T4 din 2012 credem că este determinată de tensiunile politice de anul trecut şi amplificată de schimbarea regulilor privind certificatele verzi, în condiţiile în care acest sector pare că a fost una dintre cele mai atractive destinaţii din ultimii ani. Mecanic, contribuţia negativă a investiţiilor la creşterea economică trimestrială a fost vizibil mai mică în T2 faţă de trimestrele precedente (0,1ppt în T1 faţă de aproximativ 0,6ppt în T4 din 2012 şi T1 din 2013). Totuşi, cred că influenţa asupra creşterii economice este sensibil mai redusă cât timp o bună parte din investiţii provin din import. Cu toate acestea, merită menţionat că influenţa negativă a acestor evoluţii nu se limitează la perioada în care au loc, ci afectează şi trimestrele viitoare. Cunoscând datele privind investiţiile din prima jumătate a anului, pare aproape imposibil ca acestea să reuşească să înregistreze o expansiune în 2013 – iar o contracţie nu a mai fost înregistrată din 2010. Ar fi nevoie de creştere trimestrială de aproximativ 5% atât în T3, cât şi în T4 pentru a evita o contracţie, iar ritmul mediu al acestora din ultimii trei ani a fost de aproximativ 0,7%. Ne aşteptăm totuşi la o revenire către finalul anului, mulţumită disipării efectelor tensiunilor politice, creşterii economice de anul acesta (ce va fi probabil superioară celei din anii trecuţi, cât şi multor ţări din regiune), revenirii la creştere a zonei euro, performanţei relativ bune a cursului de schimb şi relaxării monetare. Foarte sigur consumul va determina accelerarea activităţii economice din T3. O recoltă puternică susţine autoconsumul şi eliberează o parte din venitul disponibil alocat până în acel moment bunurilor alimentare.“

Acest articol a apărut în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 05.09.2013