Liderul grupului parlamentar al UDMR din Camera Deputaților, Mate Andras Levente, a solicitat săptămâna trecută includerea pe ordinea de zi a Birourilor Permanente reunite ale Camerelor Parlamentului a unei declarații care să fie dezbătută și adoptată, referitor la respectarea prevederilor Declarației de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, afirmă senatorul Valer Marian, potrivit unei declaraţii politice.

Declarația integrală a senatorului Valer Marian:

„Deputatul Mate a motivat că adoptarea unei declarații a Parlamentului privind respectarea prevederilor Declarației de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 ar oglindi „în cel mai fidel mod cu putință continuitatea voinței populare exprimate acum aproape un secol în documentul care a dus la nașterea națiunii române, fiind în concordanță cu prevederile Cartei Europene a limbilor regionale sau minoritare adoptată la Strassbourg în 1992 și ratificată de România în 1997.”
Liderul grupului parlamentar al UDMR din Camera Deputaților a insistat că Parlamentul României ar trebui să își exprime angajamentul în ceea ce privește folosirea limbii minorităților naționale în administrație, învățământ și justiție. „Parlamentul României ar trebui să adopte o declarație prin care să-și exprime angajamentul de a intreprinde demersuri în vederea aplicării unui punct al Declarației de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 conform căruia <>”, a afirmat deputatul Mate.

În opinia deputatului Mate, Parlamentul României ar trebui să susțină adoptarea cadrului legislativ în domeniul organizării și funcționării justiției, astfel încât acesta „să concorde întocmai cu prevederile Rezoluțiunii Adunării Naționale de la Alba Iulia în domeniul înfăptuirii justiției în limba maternă, în conformitate cu prevederile Cartei Europene a limbilor regionale și minoritare”. Totodată, liderul UDMR propune o modalitate de monitorizare în timp a derulării proiectului: „Parlamentul României va solicita Guvernului un raport periodic, semestrial, cu privire la măsurile luate pentru ducerea la îndeplinire a obiectivului stabilit prin declarație și la stadiul punerii în aplicare a legislației adoptate de Parlament”.

Trecând peste scăparea voită sau nevoită că Declarația de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 ar fi „documentul care a dus la nașterea națiunii române”, în condițiile în care națiunea română și-a dobândit statalitatea prin unificarea Principatelor Moldovei și Țării Românești la 24 ianuarie 1859 și și-a câștigat independența în urma Războiului pentru independență din 1877-1878, liderul UDMR Mate Andras ignoră un aspect esențial de natură juridică, pentru care un jurist, un avocat experimentat ca domnia sa nu are scuze. Parlamentarul UDMR de Cluj ignoră că minoritatea maghiară din Transilvania nu a recunoscut, nu a aprobat expresis verbis Declarația de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, care a pus bazele statului unitar român, prin Unirea Transilvaniei cu Regatul României, cum au făcut celelalte minorități importante din Ardeal (germană, ebraică, romă) în cadrul unor adunări ale reprezentanților acestora desfășurate în perioada 1918-1919.

Ori, deputatul avocat Mate știe cu siguranță că pentru a deveni aplicabil un act politico-juridic, în speță o rezoluție, cum este Declarația de la Alba Iulia, trebuie să întrunească consimțământul, acceptul, acordul de voință al tuturor părților implicate sau vizate. În consecință, pentru a-i deveni opozabilă sub aspectul drepturilor pentru minorități și pentru a produce efecte pentru membrii săi, minoritatea maghiară din România trebuie să recunoască și să accepte Declarația de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, în cadrul unei adunări a reprezentanților săi (partide politice, organizații civice și religioase, ș.a.). Dacă UDMR și celelalte partide maghiare (PCM, PPMT) doresc respectarea , respectiv aplicarea prevederilor Declarației de la Alba Iulia privind folosirea limbii materne în educație, administrație și justiție, ar trebui ca acum, după aproape un secol de la adoptarea acestei rezoluții, să o recunoască, să o aprobe într-o formulă plebiscitară consacrată.

Pe de altă parte, liderul deputaților UDMR ignoră cu bună știință, ca să nu zic cu rea-credință, că prevederile Declarației de la Alba Iulia privind folosirea limbii minorităților naționale în educație, administrație și justiție sunt practic respectate, prin legiferarea și aplicarea lor la standarde europene. În acest sens, pentru a stimula memoria deputatului Mate o să fac câteva precizări.

În domeniul educației, în primul rând, conform articolului 45 aliniatul 1 din Legea educației naționale, elaborată de guvernul PDL-UDMR condus de premierul Emil Boc, persoanele aparținând minorităților naționale au dreptul să studieze și să se instruiască în limba maternă, la toate nivelurile, tipurile și formele de învățământ preuniversitar, în condițiile legii. În al doilea rând, potrivit articolului 135 aliniatul 4 din Legea educației naționale, în învățământul universitar pentru minoritățile naționale se asigură pregătirea în limba maternă în ciclul de studii universitare/licență, în ciclul de studii universitare/master și în ciclul de studii universitare/doctorat, precum și în învățământul postuniversitar.

În ce privește administrația, articolul 17 din Legea administrației publice locale prevede că în unitățile administrativ – teritoriale în care cetățenii aparținând minorităților naționale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, autoritățile administrației publice locale vor asigura folosirea în raport cu acestea și a limbii materne, în conformitate cu prevederile Constituției, ale prezentei legi și ale convențiilor internaționale la care România este parte. Mai mult, articolul 40 aliniatul 7 din aceeași lege prevede că în comunele sau în orașele în care cetățenii aparținând unei minorități naționale cu o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, ordinea de zi se aduce la cunoștință publică și în limba minorității naționale, iar articolul 43 aliniatul 3 stipulează că în consiliile locale în care consilierii aparținând unei minorități naționale reprezintă cel puțin 1/3 din numărul total, la ședințele de consiliu se poate folosi și limba maternă.

În fine, în ce privește justiția, articolul 7 din Codul de procedură penală prevede că în fața organelor judiciare se asigură părților și altor persoane chemate în proces folosirea limbii materne, iar articolul 142 din Codul de procedură civilă stipulează că, dacă partea sau martorul nu cunoaște limba română, se va folosi un traducător autorizat sau, în lipsă, o persoană de încredere, în care caz se vor aplica dispozițiile privind experții. Folosirea limbii materne în justiție a fost asigurată pentru cetățenii aparținând minorităților naționale inclusiv în perioada regimului comunist, prin folosirea de translatori.

Nu este pentru prima dată când UDMR pune carul înaintea boilor”.

Sursa: Cotidianul

21-09-2013  
, ,