În acest weekend am purces pelerin la Mănăstirea Ortodoxă Căşiel. Drumul spre mănăstire e foarte bun şi doar la vreo 92 Km de Cluj-Napoca. După ce treci de oraşul Dej, pe drumul european în centrul comunei Căşeiu, o iei la dreapta pe un drum naţional bine asfaltat până în comuna Chiueşti, unde a fost profesor de limba franceză poetul clujean Ion Cristofor în 1984/1985. În inima comunei Chiueşti după un pod, un indicator îţi arată drumul spre Mănăstirea Ortodoxă Căşiel spre satul Strâmbu, unde în anii 80 a fost profesor poetul optzecist Ion Mureşan, pe care l-a vizitat în acest capăt de lume marele poet Virgil Mazilescu. Din această regiune îşi are originile poetul milenarist Adrian Mihai Bumb. Drumul de 7 km până la mănăstire e destul de prost şi îngust. Pe vremuri a fost asfaltat dar intemperiile l-au făcut plin de carii. Totuşi, cei şapte kilometri îi parcurgi repede şi când valea se deschide ţi se arată o mănăstire între păduri de fagi protejată de ziduri de o frumuseţe rară. Dincolo de poartă te întâmpină o ordine desăvârşită, flori multe, alei curate şi bisericile renovate. Mănăstirea Căşiel este atestată documentar în anul 1765. Dupa ce viaţa monahala a fost întreruptă în urma Decretului 410 din 1959, Mănăstirea Căşiel a fost reînfiinţată în 1991. Aşezământul are o biserica de lemn de secolul XVIII, adusă din satul Cânei în 1923. Seamănă cu biserica lui Horea din Muzeul Satului de la Cluj-Napoca. Numeroşi pelerini, ca şi mine, au preferat seara să îngenunchieze în faţa altarului de lemn şi să se roage la icoana Maicii Domnului, ca şi răsculaţii revoluţionarului Horea de la 1784. Uşa bisericii are o încuietoare cu cheie de lemn originală. Biserica este Monument Istoric. După reactivare în 1991 la mănăstire s-au construit casa monahala şi paraclisul cu hramul Buna Vestire. În incinta ansamblului monahal functioneaza ateliere de pictura si croitorie. Mănăstirea are hramul Înălţarea Sfintei Cruci şi Buna Vestire. Măcuţele sunt primitoare, cazează şi oferă masă gratis pentru toţi pelerinii. Bucătăria este mănăstirească. Nu se mănâncă carne şi se ţine postul cu sfinţenie. Am mâncat cu plăcere, nefiind zi de post, mămăligă cu brânză, tăieţei cu lapte, ciorbă de zarzavaturi şi ca desert o excelentă colivă din grâu, nucă, stafide şi miere. Casele unde sunt cazaţi pelerinii sunt cu camera cu câte şase paturi, curate şi lenjerie de pat apretată. Ca la orice mănăstire de maici, curăţenia primează şi mai ales zecile de soiuri de flori bine îngrijite, care te fac să te simţi într-un antreu al raiului.

Dar cel mai mult te impresionează slujbele religioase: Vecernia, seara în altarul de afară vara, unde se ţin slujbe la lumina lumânărilor şi slujbele de utrenie care te înalţă, prin glasurile măicuţelor, la ceruri. La Mănăstirea Căşiel îl găsim ca părinte duhovnic pe preotul Serafim Bădilă, un om cu mult har, care a fost ucenicul Sfântului Ardealului, Arsenie Boca, şi duhovnic al părintelui neamului românesc, Iustin Pârvu. Prezenţa harică a părintelul Serafim Bădilă te copleşeşte. E uşor glumeţ. Ştie să ia lucrurile ca un copil mare, pus pe mici şotii să te facă să-ţi deschizi inima. Seara Serafim Bădilă discută la altarul de afară sau la locul cu bănci asemenea părintelui Ilie Cleopa cu toţi pelerinii care vin la mănăstire şi le dă poveţe şi sfaturi de viaţă, dar şi spovedeşte pe credincioşii care au ţinut trei zile post şi vor să se împărtăşească. Întâlnirea cu părintele Serafim Bădilă este cutremurătoare. Te zguduie în adâncul sufletului şi te face să-ţi întorci faţa către ortodoxie şi pocăinţă pentru a te pregăti de mântuire.

Duminică la Liturghie am avut bucuria să văd că oficiază slujba Prea Fericitul Vasile Someşanul. La slujbă a apărut şi un grup de tineri îmbrăcaţi în tricouri de culoarea verde brad, imprimate cu crucea celtică şi chipul lui C. Z. Codreanu. După slujbă i-am întrebat de unde vin şi mi-au spus că sunt membrii unui cuib ML din Beiuş şi sunt în pelerinaj la mănăstirile din Ardeal. S-au bucurat mult că m-au întâlnit şi că unul dintre ei a auzit de publicaţia NapocaNews.  Mi-au cerut un lucru în discuţii: dacă mă întâlnesc cu Tudor Ionescu, Florin Dobrescu şi Şerban Suru să le spun să nu se mai certe inutil să-şi dea mâna frăţească, pentru că unitatea mişcării naţionaliste face puterea, altfel românii naţionalişti vor rămâne disipaţi şi atomizaţi în grupări minuscule spre bucuria duşmanilor neamului.

Am plecat de la Mănăstirea Ortodoxă Căşiel, după încă o întâlnire cu părintele Serafim Bădilă în altarul de afară vorbind unor credincioşi despre dictatura electronică şi a cipurilor ce ne aşteaptă în viitor şi îndemnându-ne să citim cărţile lui Iustin Pârvu. Am plecat din Căşiel încărcat spiritual şi cu speranţa că duhovnicii neamului nu pier în Ortodoxie niciodată, poporul  nostru având resurse dumnezeieşti de trăire întru adevărata credinţă.

Ionuţ Ţene