Poezia a trădat oraşul

Poeţii şi-au luat braţele felinarelor
pe străzi agăţate de crengile parcului

Metafora a părăsit cum amantele oraşul
Teii vorbesc pe silabe toamna
Cuvintele au deşirat aleile memoriei

Oraşul a trădat poezia
Şi pâinea a frânt timpul
Şi muzele se lasă despletite în garsoniere întunecate

Poeţii se retrag strategic prin cârciumi aromate
Unde fierbe mustul de ţigară butoaiele
Unde dospesc cuvintele declaraţii de dragoste
Unde coapsele incendiază priviri adolescente

Oraşul a rămas singur pe bancă
cu dimineaţa goală puşcă
cu amintirea unui sân de statuie

şi departe se aude cum cade bruma
poeţii mahmuri vorbind despre lună

 

Ionuţ Ţene