Cunoscutul scriitor Al.Florin Ţene este din nou în librării cu romanul “Un ocean de deşert “, apărut la Editura NICO din Târgu Mureş, 2013, având ca lector pe Nicolae Băciuţ, cu o prefaţă de Mariana Cristescu şi coperta de George Roca din Australia.

Cartea care se deschide cu motto-ul de Friedrich-Wilhelm Nieetzsche “În calea eroului totul devine tragedie “, are un Argument care informează cititorul că”Romanul “ Un ocean de deşert “ de Al.Florin Ţene ( autor a şase romane şi a zeci de cărţi de poezie, proză, critică şi eseuri) se constituie într-o frescă a societăţii româneşti dintr-un secol întunecat, este un roman al descrierii răului în istorie, o pagină despre România, prin care cititorul cunoaşte şi retrăieşte drama prin care a trecut şi trece poporul nostru din cauza ciumei roşii.

Romanul este o acuză vehementă la adresa ocupantului sovietic, a colaboraţioniştilor şi a intelectualilor români care au trădat, făcând pactul cu diavolul, modificând, în substanţă, spiritual şi mentalitatea unui popor. Aceştia fiind vinovaţi de tot ce ni se întâmplă astăzi.

Autorul acestui roman este printre puţinii scriitori din galeria prozatorilor contemporani care, prin romanele lui, a oglindit tragedia prin care a trecut societatea românească în secolul XX”.

Mai evidenţiem şi cele scrise de prefaţatorul romanului, cunoscuta scriitoare târgumureşeană Mariana Cristescu care subliniază că prezentul roman al lui Al.Florin Ţene este o „ remarcabilă saga a traiectoriei intelectualităţii româneşti ( …) un secol al experienţelor umane triste, dureroase şi ucigaşe…“- după cumn însuşi autorul afirmă în paginile noii apariţii editoriale.”

Acest roman având ca titlu un oximorom, prin care se exprimă un adevăr sub forma asocierii paradoxale a doi termeni contradictorii, completează “galeria“ de romane semnate de Al.Florin Ţene, cum ar fi:”Chipul din oglindă“, “Insula viscolulu “, “Orbul din Muzeul satului “, “Geamănul din oglindă “, “Inelul de iarbă “, toate constituindu-se într-o amplă frescă a societăţii româneşti.

Autorul este printre puţinii cretori care n-au dovedit a fi prizionierii unei singure formule epice, asimilând, cu o complicitate matură experienţa intertextualităţii, cât şi minuţia cehoviană în descrierea ororilor comunismului de tip sovietic şi a trăirilor existenţiale. Descoperim în paginile cărţi personaje ca: Geo Bogza, Eugen Jebeleanu, Al. Graur, M. Sadoveanu, Cezar Petrescu, şi alţii, care au făcut pactul cu ocupantul sovietic, pe care autorul, pentru a nu arunca vinovăţia acestuia în neant, îi spune adevăratul nume, adică ocupantul rus.

Descoperim în paginile acestei cărţi drama scriitorului Georgică Roşianu,( după evenimentele din decembrie 1989 ajuns academician), care nu a dorit să facă pactul cu ciuma roşie, la propunerea lui Geo Bogza şi Eugen Jebeleanu, prieteni din tinereţe. A făcut puşcărie la Jilava, Gherla, etc. alături de Radu Gyr, Noica, Pillat, şi alţii. În aceste condiţii i s-a confiscat casa în care s-a instalat un securist cu soţia KGB-istă. După evenimentele din decembrie 1989, într-o audienţă la preşedintele ţării pentru a i se retroceda casa confiscată de comunişti, Ion Iliescu îi răspunde:”Propietatea e un moft “. Soţia lui Roşianu, pe nume Nicoletta, realizatoare la Radio Bucureşti este trecută la munca de jos, femeie de serviciu, şi apoi închisă. Aceasta, în închisoare naşte pe unicul fiu al lor, botezat Doru, nume prin care îşi exprima dorul de libertate şi soţ.

Aventura Nicolettei pentru a găsi copilul luat de lângă ea şi dus la o Casă de Copii, prin părţile Clujului, este dramatică, aşa cum este întreg romanul lui Al.Florin Ţene.

Talentul autorului de a creiona profilul moral al unor cunoscuţi intelectuali, recreând istoria, cum a făcut-o Sadoveanu, îl aşează pe Al.Florin Ţene în galeria scriitorilor ce au îndrăznit să demaşte complicitatea unor intelectuali în detrimentul neamului românesc.”Este un roman puternic, emoţionant, mărturie şi document- fie şi sub drapaj literar- ale unor vremuri dramatice trăite de oamenii acestui pământ românesc. “(Mariana Cristescu ).

Prin capacitatea excepţională de a da sensuri înalte unor accidente din istoria României, pentru a scoate în evidenţă drame şi întâmplări, şi, desigur, prin maturitatea şi limpiditatea stilului, care e al unui autor îndelung exersat, mă face să afirm că romanul, “Un ocean de deşert” de Al.Florin Ţene, reprezintă o culme a romanelor din literatura română contemporană.

Dorina Costea