Cu ocazia ediţiei a treia a Colocviilor „Punţi de lumină”, desfăşurată miercuri, 25 septembrie 2013, la Hotelul Continental, Sala Tonitza, din Târgu-Mureş, am avut bucuria să primesc de la cunoscutul scriitor şi jurnalist Lazăr Lădariu (redactor-şef al cotidianului mureşean „Cuvântul liber”, preşedinte al Despărţământului Central Judeţean Mureş al ASTREI, un tom cât o biblie, intitulat „În numele adevărului“, apărut la Editura NICO, Târgu-Mureş, 2013, cu dedicaţia: „Distinşilor scriitori Titina Nica Ţene şi Al.Florin Ţene, aceste adevăruri trăite, din partea unui luptător pe baricada adevărului, cu frăţesc omagiu, în zi de speranţă.“

Cartea, cu coperta semnată de Mariana Cristescu, având 770 de pagini, format 25/16, se deschide cu o amplă destăinuire, făcută de autor în 12 februarie 2008, intitulată „O întrebare şi mai multe răspunsuri“, în care, cu o dezarmantă sinceritate, ne informează motivele pentru care a părăsit politica: „… nu de plăcere, nici de bunăvoie, am părăsit politica românească.” Cu tăria luptătorului pentru apărarea adevărului, Lazăr Lădariu continuă să se destăinuiască, promiţând conaţionalilor: „Aşadar, vă voi apăra interesele, ca şi până acum, de pe o altă baricadă, necontaminată încă: cea pe care mă aflu de 46 de ani! Cea a slujirii adevărului, ca redactor-şef al «Cuvântul liber», ca preşedinte al Despărţământului Central Judeţean Mureş al ASTREI – unde vă aştept pe toţi!-, ca om de cultură. Şi, înainte de toate, ca român! Credincios dorinţei înaltului Domn al Limbii Române-Mihai Eminescu, visător la un «stat de cultură la Gurile Dunării», voi aşeza lupta pentru unitatea statală şi siguranţa naţională alături de sprijinirea culturii şi propăşirea României! Cu Dumnezeu, înainte!”.

Cu această profesiune de credinţă, acest luptător cu „arma” – stilou în mână (acelaşi instrument de scris folosit vreme de 46 de ani, de când a început să scrie, şi care l-am văzut păstrat cu grijă) îşi deschide masivul volum unde au încăput sutele de articole ce dezbat o multitudine de idei, întâmplări, fapte, propuneri, dezbateri, care au interesat şi interesează comunitatea românească. Lazăr Lădariu se află în mijlocul luptei pentru apărarea adevărului, stă pavăză cu stiloul în mână, răspunzând la „Provocările, manifestările împotriva echilibrului interetnic din Ardeal, cu orice preţ, indiferent de urmări, fac parte dintr-un scenariu. «Strategia» celor porniţi spre destabilizare este, de-acum, prea bine cunoscută.” („Toate au o limită!”, 13 ianuarie 2009).

În articolul „Mâna tremură, inima plânge!“ autorul sângerează la aflarea cumplitei veşti că „Grigore Vieru, Orfeul de peste Prut, poetul naţional al Basarabiei, al integralităţii româneşti, luptător pentru idealul naţional, pentru unitatea de neam şi de limbă“, a urcat în veşnicia Cerului Limbii Române. În ziua de 20 ianuarie 2009, în care a scris aceste pagini, stiloul lui Lazăr Lădariu a vărsat lacrimi de culoarea ochilor autorului.
„Revizionismul din culisele «nedreptăţilor» Trianonului!” este o altă pagină în care autorul condamnă extremismul maghiar, care invocă, şi astăzi, „false fundamente istorice şi penibile mistificări, nostalgicii Trianonului nu obosesc cerând revizuiri. Adică, tocmai ce nu se mai poate, în condiţiile actuale (atât România, cât şi Ungaria fiind ţări membre ale NATO şi UE!), clare, ca bună ziua, pentru orice om normal, cu capul pe umeri.“ În continuare Lazăr Lădariu aminteşte cititorilor săi că în cotidianul „Cuvântul Liber“ a publicat, în această problemă, un interesant articol, încărcat cu argumente istorice, scris de prof.univ.dr.Ion Coja. Împăciuitor, cum este, când deţine adevărul, Lazăr Lădariu conchide: „Oare nu ar fi cazul, în interesul românilor şi al maghiarilor, deopotrivă, să fie abandonată himera ranchiunei istorice, într-o Europă dorită a înţelegerii şi convieţuirii în linişte şi pace, sub aceeaşi lacrimă dumnezeiască? “
Mereu prezent pe „baricadă“ în apărarea istoriei neamului nostru, autorul acestei cărţi (purtătoare de idei, studii, şi mult suflet ), ce se constituie într-un manifest al iubirii de neam şi ţară, ia o poziţie fermă înpotriva celor care îşi permit să înstrăineze şi să distrugă relicvele istorice care dovedesc continuitatea neamului românesc de la Sarmizegetusa Regia. Fiind vorba de demolarea cu buldozerul a zidului cetăţii dacice pe o porţiune de 30 de metri. În articolul „Cine îşi permite să distrugă şi să înstrăineze dovezile dăinuirii şi continuităţii neamului românesc? “
Articolele lui Lazăr Lădariu sunt adevărate studii de istorie, etnografie, geografie, lingvistică, folclor, literatură, eseuri în care înglobează, cu profesionalism, instrucţia teoretică, dar şi a cunoaşterii clădite pe lecturi serioase, pe cunoaşterea vieţii şi mai ales pe dragostea de ţară, neam, Limba Română, şi istoria spaţiului dintre Danubius, Carpaţi şi Marea cea Mare. Cu toate că aceste studii şi articole sunt îmbibate de adevăruri, ele sunt frisonate şi de un lirism discret, ce ne dovedeşte că autorul acestora este un mare îndrăgostit de România. Acest lucru îl descoperim şi în articolul „Iubeşte-ţi limba şi apără-ţi neamul! “, scris în 7 octombrie 2011, în care face pledoarie pentru promovarea Limbii Române, în momentul când „Franţa, cu demnitatea-I ştiută, anunţa că nu va semna Convenţia-cadru privind protecţia minorităţilor, afirmând, prin ministrul ei pentru Afaceri Europene, Pierre Moscovici, că ţara sa se conduce după principiul suveranităţii, care-i preponderent , nu după cel al autonomiei regionale, pentru că ea, Franţa, nu este un stat federal!“ La care, conchide autorul: „Aici, în matca naşterii noastre, dăinuirea neamului este echivalentă cu apărarea limbii, în truda unificatoare şi în slujba naţiei. (… ) Limba leagă «prin sânge, pământul de popor.» Un popor născut creştin! Pentru că «Limba noastră-I limbă sfântă,/Limba vechilor cazanii…»”.
Autorul nu ocoleşte niciun eveniment din perioada de după decembrie 1989 şi nu uită nici „Evenimentele din decembrie 1989-Târgu –Mureş: 20 martie 1990!„ , articol scris în 24-25 aprilie 2012, în care, „Parcurgând evenimentele mai sus menţionate, premegătoare, şi din timpul celor petrecute la Timişoara, apoi la Târgu-Mureş, în 20 martie 1990, ne putem da şi un răspuns, după 22 de ani, la întrebarea: de ce nu a reuşit atunci proiectul de dezmembrare a României şi de desprindere a Transilvaniei, pentru a fi dată Ungariei? Pentru că România nu-i un sat fără câini! Pentru că nu mor caii când vor câinii! Asta trebuie s-o ştie neprietenii noştri!“

Cele 224 de eseuri, scrise în perioada 12 februarie 2008-21 decembrie 2012, se constituie într-un evantai de opinii în numele Adevărului, în slujba Patriei, a neamului românesc şi a Limbii în care a visat şi a scris Eminescu. Aceste rânduri, pe care le-am scris, le întăreşte Lazăr Lădariu cu frazele de pe ultima copertă a cărţii, ce exprimă o profesiune de credinţă: „Voi veghea mereu ca «harta Limbii Române să nu devină, cumva, mai mică decât cea a României». Într-o lume sufocată de răutate, de rapacitate, de egoism, cu emoţie sinceră, amplificată, vă garantez că voi rămâne, mereu, «membru al poporului român». (n.n. – Aşa cum scrie într-o carte şi Mariana Cristescu ). Voi aşeza lupta pentru unitatea statală şi siguranţa naţională alături de sprijinirea şi propăşirea culturii. Totul, în numele adevărului! Cu Dumnezeu, înainte!”

La aceste fraze încărcate de substanţa patriotismului de sorginte europeană, ader cu toată convingerea, pentru care semnez.

Al.Florin Ţene