Precum eternul Ion Iliescu în anii `90, ministrul Culturii e îngrozit că prin ţară îl urmăresc “echipele morţii”, gata să-l atragă într-o ambuscadă mai ceva decât pe Armand Călinescu. În general, pentru cei de la putere oamenii aflaţi în stradă n-au, vezi doamne, legitimitate, pentru că sunt, nu-i aşa, extremişti.

Desigur, lucrurile n-au stat întotdeauna în felul acesta. Nu mai departe de ianuarie 2012, “tot poporul manifesta în stradă”, şi, alături de el, o droaie de televiziuni, jurnaliştii frângându-şi mâinile de tragedia prin care trecea naţiunea. Când jandarmii au intervenit în felul lor caracteristic, se auzeau vaiete până în Olimp. Actualul premier, fost şef al opoziţiei, când auzea de Roşia Montană şi gazele de şist, se sufoca de indignare.

Dar o vorbă înţeleaptă spune că numai boul nu evoluează. Acum Victor Ponta a descoperit avantajele exploatărilor. Şi în stradă, desigur, nu mai e “poporul”. Sunt doar “extremiştii”. Pentru actualii guvernanţi, singurii care contează sunt doar adepţii fermi ai “democraţiei”. Aceştia, când sunt ei la putere, nu protestează. Au încredere totală în lideri, sau, dacă au obiecţii, preferă internetul şi reţetele de socializare. E precum în anii de glorie a proletcultismului: cum să faci grevă, când la putere sunt muncitorii?

Când se mai sparge o lunetă (în mod ciudat, fără să o lovească nimeni) se aud strigăte de luptă. Punem jandarmeria pe voi, nu putem să acceptăm un asemenea nivel de violenţă! E adevărat, în alte ţări, Canada de exemplu, în cazuri asemănătoare au avut loc adevărate revolte. Bine, ştiu ce o să spuneţi: păi Canada e un exemplu?!

Dar cei mai extremişti sunt sătenii care au protestat. Cum stăteau ei ca în evul mediu, muncind pământul pentru un trai de pe azi pe mâine, fără să deranjeze pe nimeni, fără să ceară nimic, şi nu vedeau, tot vorba lui Ion Iliescu, “avantajele industrializării”? Păi suntem într-o democraţie, are vreun rost să-i întrebăm ce vrem să turnăm în bucata lor de pământ?

Manuel Stanescu – Adevarul