Sâmbătă a trebuit să merg până la Oradea pentru un botez. Ştiam că drumul spre frumosul oraş de la graniţă e aglomerat şi e o relicvă a drumurilor comuniste în era autostrăzilor, dar nu m-am aşteptat să fac 160 de kilometri în aproape cinci ore. Vremea frumoasă de toamnă lungă m-a făcut să pornesc dimineaţa optimist la drum. Dar la ieşirea din comuna Floreşti traficul s-a blocat pentru că, mai nou, drumul european E 60 spre Oradea a devenit loc de parcare pentru autoturismele şi clienţii târgului de maşini. Recent pe partea dreaptă când mergi spre Oradea sunt amplasate bodegi cu mici şi bere pentru amatorii de chilipiruri. Între târgul de maşini şi comuna Gilău am făcut, pe ceas, circa 45 de minute. În Gilău a mai trebuit să aştept coada de maşini care mergea spre Tarniţa şi Someşul Rece. La ieşirea din Gilău nu s-a putut merge mai repede de 70 km/oră pentu că se circula bară la bară. De la Poieni am avut surpriza să prind o coloană de maşini care mergea cu viteza melcului sau se staţiona mai degrabă, pentru că am avut ghinionul să fiu contemporan cu  târgul anual de la Negreni. De la intrarea în Ciucea până la Bucea am făcut o oră pentru câţiva kilometri. Nu ştiu ce gândeau turiştii străini blocaţi în trafic despre marea de comercianţi de acadele, bulendre, halviţă, oale şi ceasuri vechi de la Negreni. Cred că a doua oară nu se mai reîntorc în România. Pe Piatra Craiului se mergea cu 30 km/oră că am prins camioane cu motoarele făcute praf de înegreau orizontul de fum. După ce am trecut de Piatra Craiului am reuşit să am o fluenţă de circa 75 km/oră. Când drumul s-a deschis spre Oşorhei am prins 90 km/oră fericit că am scăpat de viteza căruţelor, specifică secolului XIX, nu a unei ţări membre UE. Surpriză la Oşorhei! Radarul a oprit câţiva şoferi pentru depăşirea limitei de viteză. Eu am avut noroc că în faţa mea era o furgonetă. Se pare că poliţiştii rutieri ies la făcut bani din amenzi în stil haiducesc, taxând şoferii exasperaţi de blocajul din trafic, care când scapă de ambuteiaje şi prind un drum liber sunt imediat opriţi şi amendaţi de poliţia vigilentă.

Am făcut pe drumul european Cluj-Oradea aproape cinci ore pentru numai 160 kilometri. Asta mi-a adus aminte când acum trei ani m-am întors de la Viena pe autostradă până la Debreţin, făcând proape cinci ore un drum de vreo 500 kilometri, iar de la Oradea la Cluj pe „drumul de ţară” tot atât. Dezastrul de pe E60 este măsura incompetenţei unei clase politice post-decembriste puse pe furăciuni de 23 de ani, care nu a fost în stare să facă o autostradă la ieşirea şi intrarea în ţară dinspre şi înspre Europa. Şi ne mai mirăm că nu vin turiştii străini şi investitorii speriaţi de căruţe şi aglomeraţia de pe şoselele patriei. Nervos după acest drum am citit o ştire care confirmă dezinteresul clasei politice şi al guvernului: realizarea tronsonului de autostradă Gilău – Nădăşel este amânat pentru anul 2014. Apoi se va face joncţiunea pe un drum judeţean de tip forestier spre Vama Borş până se va finaliza autostrada la ieşirea din ţară spre UE, undeva prin 2020. Aşa că, încă mulţi ani de acum încolo, ne vom mânca, noi românii, nervii pe drumul dintre Cluj şi Oradea. Politicienii circulă cu elicopterul şi nu au nevoie de autostrăzi, iar copiii lor sunt undeva la studii la Londra sau Geneva.

Ionuţ Ţene