„Autorităţile române au asediat „palatele” unor ţigani miliardari de prin Regat, recurgând în acest scop la mitraliere şi grenade fumigene. Nu acum ar fi trebuit să înceapă aceste acţiuni, nu aşa ar fi trebuit să se procedeze. Impostorii, escrocii ăştia miliardari ne distrug viaţa socială de zeci de ani şi plătesc orice şi pe oricine pentru a-şi duce la îndeplinire escrocheriile. Si din păcate, nu doar în Regat, ci şi în Transilvania. Am privit întotdeauna stupefiat cum ţiganii valahi şi-au construit palate înzorzonate în Huedin cândva pur maghiar, dar şi la Turda şi Cluj, tot pur maghiare. Nu este vorba însă doar de palatele ţigăneşti, ci şi de expansiunea cupolelor sub formă de ceapă (biserici ortodoxe –n.n.), pentru că statul român -cei care conduc statul!- nu înţelege niciodată că Transilvania nu face parte din cultura bizantină, şi chiar dacă a ajuns azi să fie majoritar românească, istoria nu ar trebui distrusă, falsificată.

Vin ăştia, ţigani şi românii, şi ne ocupă pământul natal, „îşi însuşesc” tot ce poftesc şi rând de noi. Bandiţi josnici bântuie pe Pământul Secuiesc, şi în curând îşi vor face şi aici apariţia palatele ieftine cu turnuleţe. De ce nu?! Aceasta este o ţară a ţiganilor, însă romul acela miliardar, care atârnă de gâtul soţiei sale kilograme de aur, nu este dispus să-i ajute cu nimic pe ţiganii în mizerie. Las” s-o facă statul şi autoguvernarea! O naţiune de tomberonari.”

Magyari Lajos, Reînvierea mamuţilor, în „Szekely hirmondo”, nr.39 – 26.02.2013, pag.2

„A reînviat circul în jurul drapelelor secuieşti, iar banda de la TV3 a lui Dan Voiculescu nu se lasă. Au adus în prim plan cea mai josnică pocitanie a vieţii publice româneşti, Petre Ţurlea, care încă mai este capabil să urască şi să mintă. Fusese deputat în timpul mandatului meu de senator, însă după fiecare discurs xenofob antimaghiar pe care îl rostea, se căra de la microfon -ferindu-şi capul!- ca nu cumva să primească vreo palmă peste ceafă. Sau un şut în fund, pentru că şi de asta se temea.
Cu asemenea figuri politizează elita română de azi, le scoate de la naftalină, pentru că ura este veşnică. De minţit se poate minţi oricând. Despre 40.000 de victime în rândul românilor la 1848-49, despre sute de sate româneşti incendiate. Nici un cuvânt nu este adevărat. Impotriva românilor care au comis atrocităţi împotriva maghiarilor nici nu s-au luat cu adevărat măsuri, au fost executaţi doar vreo 10-12 lideri . Nu l-au prins însă pe trădătorul de ţară, pe cel care a dirijat cea mai josnică stârpire a maghiarilor, pe episcopul Andrei Saguna, pe care între timp l-au transformat în sfânt şi pentru care este revendicată o statuie chiar şi în Ungaria. Cea mai abjectă statuie din lume se află pe dealul Barom din Sfântu Gheorghe, şi ăştia invocă în permanenţă barba mizerabilului. De exemplu veneticul pe nume Lăcătuşu Ioan, care susţine că secuii i-au oprimat în permanenţă pe românii „indigeni”. Care au început să se infiltreze pe pământul nostru natal în secolul al XVI-lea. Iar Lăcătuşu, doar în secolul al XX-lea. Ar fi bine să plece acasă. ”

Magyari Lajos, Drapelul secuiesc flutură şi la Baraolt, în „Szekely hirmondo”, nr.46 – 07.03.2013, pag.2

„Este uluitor ce nerozii afirmă presa de limba română şi politicienii conducători în contextul scandalului izbucnit în jurul drapelelor secuieşti. Pur şi simplu nu înţeleg -sau nu vor să înţeleagă- despre ce este vorba şi amăgesc opinia publică românească oricum neinformată. Si o pregătesc pentru paşi împotriva strădaniilor secuieşti. Cum s-a întâmplat în 1990 la Târgu Mureş, când tăietorii de lemne primitivi, înfierbântaţi de popi şi securişti, au fost dezlănţuiţi asupra oraşului lui Bolyai, pentru a-şi putea apăra avantajele obţinute cu japca. Bineînţeles că vremurile s-au mai schimbat între timp, nu însă şi mentalitatea, iar colonizaţii în Transilvania, pe Pământul Secuiesc, se vaită întruna că sunt oprimaţi de maghiari, de secui. Care mai sunt şi obraznici, negându-i puterii române supreme autoritatea pe propriul pământ natal. Această din urmă afirmaţie este adevărată, cu menţiunea că nu suveranitatea României o pun maghiarii şi secuii sub semnul întrebării, ci îşi ridică glasul tocmai din cauza privării lor de drepturi. (…)”

Magyari Lajos, „Marinarul a devenit mai dur „, în „Szekely hirmondo”, nr.155 – 16.08. 2013, pag.2

„Traian Băsescu a uitat că fără maghiarimea transilvană nu ar fi câştigat niciodată al doilea mandat de preşedinte şi că după suspendările sale, tot noi l-am scos la mal, iar el a putut astfel să se mute înapoi la palatul Cotroceni pentru a-şi continua mandatul destul de contradictoriu de preşedinte. Nimeni nu s-ar fi aşteptat la contraservicii spectaculoase în schimbul ajutorului care i-a fost oferit, însă maghiarimea nu s-ar fi aşteptat ca în toiul circului româno-ungar, Băsescu să se posteze în fruntea naţionalismului românesc şi să lanseze ameninţări.

Şi a făcut toate acestea tocmai în judeţul Harghita, de partea episcopului ortodox cu barbă sură, care este întruchiparea intenţiilor politice româneşti de colonizare şi asimilare totală a Pământului Secuiesc. Împreună cu episcopia lui, cu bisericile cu cupole sub formă de ceapă, cu bisericuţele şi cu mănăstirile ortodoxe cu tot, care răsar precum ciupercile după ploaie, chiar dacă este secetă aridă. Băsescu confundă Miercurea Ciuc şi Izvorul Mureşului cu oraşul Călăraşi sau poate cu Constanţa, însă indiferent la ce demonstraţii de forţă s-ar recurge, noi tot aici locuim. Si aici vom locui şi munci şi de acum înainte.
Declaraţiile lui Băsescu sunt extrem de dure sub două aspecte. Primul ar fi acela că România va avea rolul de leadership în punerea la punct a extremiştilor de la Budapesta. Nu ştim despre ce extremişti vorbeşte şi nici cum îşi imaginează el punerea la punct. Este o afirmaţie mult mai dură decât declaraţiile făcute la Borzont de preşedintele Jobbik, Vona Gabor, pentru că vorbele acestuia au fost denaturate. Mult mai gravă este declaraţia în care Băsescu susţine că Tokes Laszlo nu merită cetăţenia română pentru că îi cere Ungariei să-şi asume protectoratul asupra maghiarilor transilvani. Nu văd ce este revoltător în această problemă, pentru că România de mult dădăceşte un stat azi încă independent, Moldova. Este cu totul altceva că fraţii de dincolo de Prut nu prea vor să se alipească României. Ştiu bine că prin declaraţiile sale antimaghiare dure, Băsescu vrea doar să corespundă anumitor aşteptări, însă nu înţeleg de ce se discreditează pe măsură ce se apropie de sfârşitul celui de-al doilea mandat.”

Magyari Lajos, Aurul, câinii şi bozgorii, în „Szekely hirmondo”, nr.172 – 10.09.2013, pag.2

„Una din zilele săptămânii trecute ar putea fi calificată liniştit drept „vinerea neagră”, sau chiar „vinerea sângeroasă”. Este neagră, pentru că selecţionata de fotbal a Ungariei a suferit o eşec ruşinos la Bucureşti, şi există doar slabe speranţe ca echipa lui Egervari Sandor să participe la campionatul mondial din Brazilia. Mass media româneşti au derulat o campanie josnică împotriva echipei oaspete, împotriva Ungariei şi a maghiarimii, o campanie ce acoperă toate aspectele caracteristice instigării sistematice împotriva comunităţii.
Pentru a fi încinse spiritele, au fost lăsaţi să intre şi nişte sălbatici, cum este şi dementul ţigan valah din Sânnicolau Mare, Ghiţă Funar, cel care a distrus şi defăimează Clujul, care a atras atenţia autorităţilor asupra invadării „cetelor ungureşti barbare” şi a spus că maghiarii nu au devenit civilizaţi nici după o mie de ani în centrul Europei. Cu siguranţă, cetele sale de ţigani sunt civilizate, după furtul de găini apucându-se de politică. Să nu mă înţelegeţi greşit, eu nu vreau să-i insult pe ţigani, ci pe reprezentanţii lor netrebnici, cum este şi ţicnitul ăsta, care dincolo de pagubele provocate în Cluj, prin firmele puradelului său a şi jefuit casieria oraşului.

Magyari Lajos, „Revoluţia” celor care caută prin gunoaie”, în „Szekely hirmondo”, nr.17 – 26.01.2012, pag.4

„Şi pe la noi protestează oamenii din cauza situaţiei sociale din ce în ce mai proaste. Aş evidenţia doar o singură secvenţă a protestelor, ca „revoluţie” a prostiei. Tiganii noştri se plâng că nu primesc suficiente ajutoare sociale, ba îi deranjează şi faptul că nu pot „cotrobăi prin gunoaie”, deoarece autoguvernarea a introdus sistemul colectării selective.
Ce au făcut pentru a primi mai multe ajutoare sociale? Mai mulţi copii, de pe urma cărora vor acum să trăiască? Iar cu privire la cotrobăitul prin gunoaie, nu cred ca maghiarii-ţigani din Sfântu Gheorghe să fie cei care doresc o schimbare la acest capitol, deoarece majoritatea lor lucrează la firma orăşenească de salubritate, pentru venituri absolut omeneşti. In condiţiile actuale. Ca atare, nu este vorba despre o cerere a ţiganilor locali, de etnie maghiară, ci a ţiganilor valahi care se pregătesc să inunde oraşul, care atacă în roiuri din ce în ce mai mari Pământul Secuiesc. La îndemnul Bucureştiului? Poate.

Cert este că nimeni nu pune capăt niciodată ilegalităţilor pe care le comit, iar ei năvălesc precum mongolii. Iar puterii române îi este pe plac acest lucru, nu ţine cont de faptul că peste câţiva ani, ţara va avea o majoritate ţignească. Cu legi aparte, cu o morală aparte. Azi îi asmut pe ţigani asupra secuilor, însă mâine vor vedea că România nu va mai exista. Ci doar Tigania. S-ar cuveni să i se spună odată acestui grup etnic care se înmulţeşte peste măsură: până aici, nu se mai poate trăi din făcutul de copii. Din analfabetism. Nu poate fi ignorată societatea majoritară . Noi, cei din Sfântu Gheorghe, am fost într-o relaţie destul de bună cu ţiganii noştri maghiari. Se pare că aceştia sunt întărâtaţi de agenţii care nu urmăresc altceva decât izbucnirea unui conflict între ţiganii maghiari care trăiesc printre noi şi majoritatea secuiască. Nu cred că vor avea însă sorţi de izbândă, deşi nu sunt nici prea optimist. ”

Magyari Lajos, „Marele teatru balcanic”, în „Szekely hirmondo”, nr.134 – 17.07.2012, pag.2

„Ceea ce se petrece acum este fără precedent, un adevărat circ balcanic gratuit. Deşi boi autodesemnaţi sunt destui şi încă vor mai fi, nu văd vreun bărbat care să poată scoate această ţară din mizerie. Acesta este motivul pentru care vor prinde putere elementele fascistoide, bandiţii PP-DD şi Noua Dreaptă -scursorile societăţii. La fel ca şi garnitura denumită USL, care a ajuns la putere prin înşelăciune şi mituire.
Recent numitul nostru prefect (care cine ştie de unde se trage!) spune că nici măcar drapelul şi stema noastră tradiţionale nu sunt valabile, deoarece ei (el!) nu se regăsesc în ele! In opinia sa, Galopada Secuiască este una cu caracter „naţionalist” şi excluzionist. El uită că aceste meleaguri şi oamenii de aici au o istorie, au tradiţii. Să plece fiecare la el acasă, pe pământul lui natal, şi să facă acolo pe viteazul, să salveze acolo naţiunea. Ba chiar şi „treaba mică” să şi-o facă tot acolo.”

Magyari Lajos, „Szasz Jeno „Marele Unificator”, în „Szekely hirmondo”, nr.137 – 20.07.2012, pag.2

„Primarul declasat de la Odorheiu Secuiesc, conducătorul perseverent al Partidului Civic Maghiar propune ca cele trei organizaţii politice maghiare – UDMR, PPMT şi PCM – să se unească şi să candideze la alegerile parlamentare din toamnă, începutul iernii, ca unic partid înregistrat. A propus şi un nume pentru organizaţia „căsătorită” şi anume Uniunea Maghiarilor din Transilvania sau Uniunea Maghiarilor din România.
De data acesta (pentru prima oară în cariera sa!) trebuie să-i dau dreptate lui Szasz Jeno. Maghiarimea din Transilvania- România trebuie să revină în spaţiul acţiunii politice comune, nu îşi poate permite luxul dezbinării. Mai ales că vin vremuri foarte grele pentru comunitatea noastră, iar reprezentanţa parlamentară de la Bucureşti este foarte importantă chiar dacă trebuie să ne facem auziţi din opoziţie. Mă mir de ce l-a apucat aşa de brusc unificarea pe acel Szasz Jeno, care în „strălucirea” s-a politică a susţinut mereu cuvântări despre „libertatea alegerii” şi nu l-a interesat destrămarea voinţei, dispoziţiei de a acţiona a maghiarimii. Nu l-a interesat nici faptul că cetăţenii din Odorheiu Secuiesc, l-au ales la vremea respectivă în funcţia de primar în urma promisiunilor solemne potrivit căreia va face tot posibilul pentru redobândirea terenului şi grupului de clădiri din zona Cserehat, confiscate mişeleşte, iar pe măicuţele greco-catolice (oare?) stabilite acolo de către escrocii elveţieni şi autohtoni, le va trimite la locul lor anterior. Nu a făcut nimic (poate că nu a putut!) şi acum într-una din zonele cele mai frumoase din Odorheiu Secuiesc a fost creată o citadelă românească, în pofida tuturor protestelor. ”

Magyari Lajos, „Pâinea naţiunii”, în „Szekely hirmondo”, nr.157 – 20.08.2012, pag.2

„A ajuns o tradiţie extraordinară ca în ziua de 20 august, ziua Sfântului Stefan, a întemeierii ţării, să fie feliată Pâinea Naţiunii, coaptă din grâul gospodarilor din Ungaria şi al comunităţilor maghiare ajunse în afara graniţelor.Acest lucru ne aminteşte de existenţa noastră milenară, cu un destin zbuciumat, de faptul că în această minunată curbură a Carpaţilor, noi am mâncat întotdeauna pâinea noastră, nu pe a altora, mai degrabă alţii ne-au mâncat pâinea.
Tocmai de aceea, pe maghiar îl doar foarte tare atunci când pe pământul său natal, unii îi atrag atenţia asupra faptului că mănâncă pâinea altei ţări, a altei naţiuni, îl doare când este făcut apatrid, venetic. ştim noi bine cine sunt veneticii pe aici şi cum au abuzat ei de drepturile musafirilor şi de ospeţie. Noi nu am mâncat niciodată pâinea altora, însă alţii ne-au mâncat pâinea noastră. Nevoiţi să mănânce pâine străină au fost cel mult pribegi de-ai noştri (…)Minunata ţară a sfântului Stefan a fost ruptă în bucăţi, iar cei care au rupt-o se tem şi acum că ea ar putea ajunge cândva din nou una singură. Este o teamă şi o alarmare făţarnică, deoarece e greu să întorci roata istoriei. Însă ştim că dreptul posedării netulburate a pământului natal i se cuvine fiecăruia, iar vestita Europă ar trebui să consfinţească acest lucru. Iar dacă este incapabilă, marea UE nu are nici un rost In inimile noastre, minunata ţară a Sfântului Stefan este un singur tot, iar acest lucru este sugerat şi de Pâinea naţiunii. Acum şi întotdeauna.”

Magyari Lajos, „In umbra terorii”, în „Szekely hirmondo”, nr.74 – 15.04.2011, pag.2

„In preajma zilei mondiale a romilor, în Europa au loc noi abuzuri cu caracter terorist, comise de ţiganii care nu recunosc şi nu acceptă nici o lege. Ar trebui să-mi cer scuze din partea celor care lucrează şi îşi cresc copiii în spiritul respectului, însă din păcate, aceştia sunt tot mai puţini . Iar cei care se organizează în bande şi care trăiesc din furturi sunt tot mai mulţi. Dacă vor continua tot aşa, ar putea declanşa chiar şi un război civil. Pe Pământul Secuiesc şi în regiunile de la periferia acestuia, situaţia va fi una din ce în ce mai gravă. Nu se ştie cum, de ce şi din a cui iniţiativă, membrii etniei rome ocupă sate, regiuni, iar prin înmulţirea lor rapidă este posibil să ajungă, în scurt timp, un potenţial pericol la adresa ordinii publice. Problemele au apărut acum la Racoş, unde terorizează satul cu populaţie maghiară. Ce fac autorităţile? Prea puţin. Trimit un detaşament, două de jandarmi, în rest privesc cu cinism evenimentele, ba şi rânjesc pe marginea terorii ţigăneşti, spunând: „bozgorii ăştia o merită”.

Magyari Lajos, „Dracul şi Pământul Secuiesc”, în „Szekely hirmondo”, nr.106 – 02.06.2011, pag.2

„Trebuie spus că Pământul Secuiesc existase ca entitate geografică, etnică şi juridică încă de pe vremea când nici măcar nu încolţiseră germenii statalităţii româneşti, iar dacă ţinem cont de încercările lor timpurii de organizare statală, trebuie spus că acestea s-au datorat cumanilor, pecenegilor – adică unor popoare turce – şi nu românilor cu preocupări într-ale oieritului. Insă istoricilor şi politicienilor români le face o mare plăcere să îşi proiecteze în istorie până şi utopiile, iar în acele momente au viziuni despre state protoromâne de 2500 de ani, ca de exemplu statele dacice ale lui Decebal şi Burebista. Există însă două probleme: nu sunt suficiente dovezi convingătoare pentru nivelul înalt de organizare a acestor „state” şi cu atât mai puţine pentru faptul că românii ar fi avut vreo legătură cu ele. Dar să lăsăm acum aceste aspecte, pentru că visul dacoromân a fost scornit de pseudosavanţii greco-catolici numiţi Scoala Ardeleană.
Este însă o inepţie să negi tema existenţei milenare, a dăinuirii Pământului Secuiesc, tot aşa cum este o absurditate să conteşti fundamentul maghiar şi fiinţa maghiară a Principatului Transilvaniei. In parlamentul român, în media şi în rândul moldovenilor şi oltenilor care au năvălit precum potopul pe Pământul Secuiesc, negarea acestei regiuni considerate aproape biblice, odinioară pur maghiară şi cu populaţie majoritar maghiară până şi în ziua de azi, a ajuns deja să fie un simpton psihopatologic. Acum se agită puternic pe motiv că autoguvernările de pe Pământul Secuiesc şi-au deschis la Bruxelles un birou de reprezentanţă, pentru ca Europa să ne cunoască mai bine. In condiţii paşnice, nu după un conflict etnic (Doamne fereşte de război civil!), pentru ca lumea întreagă să afle că în mijlocul României există o entitate diferită, de dimensiunile unei ţări mai mici, ale unei naţiuni mai mici, care în baza dreptului tradiţiilor istorice dar şi în a realităţilor din ziua de azi, revendică recunoaşterea existenţei sale unitare şi indivizibile, înfiinţarea unei regiuni de dezvoltare, posibilitatea funcţionării unui model autoguvernamental care să corespundă tradiţiilor Pământului Secuiesc ce îi garantează inclusiv viitorul.

Este mult? Mult, da! Marii zugravi îl zugrăvesc deja pe dracu, ţipă că ţara va fi sfâşiată şi se plâng de oprimarea veneticilor nedoriţi de aici. In posturi bine plătite şi în posesia unor poziţii decizionale care le depăşesc cu mult procentul pe care îl reprezintă.”

Magyari Lajos, „Recviem pentru un indicator”, în „Szekely hirmondo”, nr.164 – 25.08.2011, pag.2

” Încetul cu încetul trebuie să realizăm -dacă nu am realizat deja- că în ţara aceasta, nici o practică autoguvernamentală efectivă nu funcţionează lin. Lipsa impunerii voinţei autoguvernărilor este de două ori mai evidentă pe Pământul Secuiesc, degeaba stau în fruntea prefecturilor maghiari numiţi acolo de ochii lumii.
Sunt mii şi mii de exemple de tracasare, de obstrucţionare a autoguvernărilor cu caracter maghiar, începând cu problema drapelelor, continuând cu indicatoarele de localităţi şi terminând cu utilizarea limbii materne, garantată de altfel prin lege. Cel mai flagrant caz rămâne totuşi cel al indicatoarelor cu inscripţia Pământ Secuiesc. Stiam că nu vor tolera aceste panouri la intrarea în Chichiş, însă nu credeam că le vor exila şi de la hotarul Aitei Mari. Indiferent că erau pe domeniu privat sau public. Dacă nu reuşesc să le nimicească prin mijloace legale, administrative (ar fi şi bătător la ochi!), apelează la justiţie. Aşa au şi făcut. Aşa-numita „organizaţie civilă românească” din Trei Scaune şi Harghita a dat în judecată autoguvernările -şi pe cea judeţeană şi pe cea locală-, invocând două motive „grave şi temeinice”. Primul a fost, fireşte, acela că nu există o unitate teritorială cu denumirea de Pământ Secuiesc, iar în al doilea rând, că acest caz lezează -zice-se- sentimentele românilor de aici, ba mai mult, generează temeri în rândul acestora. Despre ce români şi cât de „locali” sunt ei am putea scrie un întreg eseu, însă merită să ne gândim şi ce anume face ca adunătura de foşti securişti, activişti de partid colonişti şi alţi venetici să fie un „forum civil”. Ei ne impun nouă ce este voie şi ce nu, ce nume să le dăm străzilor noastre , ne târăsc autoguvernările în noi şi noi procese . Unde este acea „justiţie română independentă” care să le dea dreptate maghiarilor!? Nicăieri. Ei însă îşi însuşesc fără nici un drept terenuri secuieşti pentru a-şi construi oraşe-cazărmi, mănăstiri, biserici cu cupole sub formă de ceapă, simboluri ortodoxe uriaşe. „Desemnează” noile limite de proprietăţi, fără a întreba pe nimeni. Lor le este permis şi aşa s-au obişnuit în ultimii 90 de ani.”

Magyari Lajos, „Invăţăminte triste”, în „Szekely hirmondo”, nr.129 – 19.08.2010, pag.2

„Ceea ce s-a întâmplat la maternitatea Giuleşti este ceva de neconceput . Sunt unii care cer capul ministrului sănătăţii, însă nu au dreptate. Responsabilii trebuie căutaţi, şi de această dată, la nivelul cel mai înalt al conducerii şi al îngâmfării. Printre cei care au permis ca ocrotirea sănătăţii să ajungă, în această ţară, dincolo de linia de partid , iar majoritatea veniturilor să intre în armata supradimensionată şi în budinca gonflată a siguranţei interne. Si într-o „biserică de stat” care nu este bună la nimic altceva decât la „omogenizarea” completă, absolut inutilă, a ţării.
Cine naiba a avut nevoie de atâtea şcoli şi cazărmi de jandarmi, de atâtea biserici, mănăstiri şi episcopii ortodoxe -pe Pământul Secuiesc, de exemplu, acolo unde este relativ linişte, siguranţă şi unde doar nebunii vorbesc despre pierderea identităţii românilor colonizaţi? Nu am văzut nici un astfel de român, în schimb văd o mulţime de instituţii „naţionale” inutile, care slăbesc precum un cal troian zidurile unei comunităţi indigene. Ar fi fost mai bine ca aceşti bani să fi fost cheltuiţi pe ocrotirea sănătăţii şi garantarea siguranţei efective a cetăţenilor. ”

Magyari Lajos, „Ce-i doare?”, în „Szekely hirmondo”, nr.139 – 02.09.2010, pag.2

„Mai întâi mi-a atras atenţia faptul că singurul consilier PDS al comunei Moacşa, persoană de naţionalitate română, a încercat să profite de dreptul său de veto în cazul amplasării porţii secuieşti de la Pădureni. Ulterior, problema s-a rezolvat, însă eu am rămas să mă întreb cine este acest consilier, cum a obţinut mandatul şi pe cine reprezintă el în această comună pur maghiară.
Precis că impertinenţa obligatorie nu i-a venit de la sine, pentru că iată un nou exemplu: consilierii de naţionalitate română ai oraşului Covasna au împiedicat utilizarea drapelului localităţii cu ocazia zilelor acesteia. Este adevărat că drapelul nu a fost încă oficializat, însă nu conţine nimic nou (şi mai ales provocator!) faţă de stema oraşului, deja adoptată. Pe drapel urma să figureze stema oraşului, pe un fundal alb. Culoarea păcii, nu-i aşa? Nu înţeleg de ce lezează acest lucru sentimentele localnicilor români.
Aşa-numiţii reprezentanţi ai „românilor de pe Pământul Secuiesc” se întrunesc anual, cel puţin de trei ori, în general la mănăstirea ortodoxă de la Izvoru Mureşului, construită în lipsa aprobărilor necesare, şi protestează faţă de tot ce ar putea sta în slujba identităţii secuilor indigeni, spunând că aceste lucruri le lezează şi le distruge identitatea, ba mai mult, urmăresc asimilarea lor. Aceşti erudiţi stabiliţi / colonizaţi aici din diferite zone contestă vehement existenţa Pământului Secuiesc şi le atribuie înaintaşilor lor daci până şi scrierea noastră runică. Işi declară imediat monumente istorice bisericile construite în anii „20-„30 ai secolului trecut. Si o pot face, pentru că erau creştini cu mult înainte de Cristos….”

Magyari Lajos, „Doliul lunii octombrie”, în „Szekely hirmondo”, nr.163 – 06.10.2010, pag.2

„In data de 6 octombrie 1849, tribunalul austriac a dispus executarea celor 13 ofiţeri revoluţionari maghiari. A urmat cel de-al doilea Mohacs al poporului maghiar, răzbunarea unui imperiu laş, de nimic. Impotriva maghiarilor s-a adoptat o solidaritate ruşinoasă. Austriecii şi bastarzii ţarişti au călcat în picioare ţara şi naţiunea. Hienele din cadrul naţiunilor îşi întindeau mâinile către Viena pentru a primi banii pentru trădare. Un astfel de exemplu este mitropolitul ortodox transilvănean, Andrei Saguna, care a beneficiat până la sfârşitul vieţii sale de recompense din partea Austriei şi totuşi o stradă din Sfântu Gheorghe poartă numele acestui om. Un lucru trebuie ştiut: din cei 13 ofiţeri executaţi la Arad doar jumătate erau de naţionalitate maghiară.”

NapocaNews