Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, ale cărui sfinte moaşte se află la Catedrala Patriarhală, a fost sărbătorit astăzi, 27 octombrie 2013 în capitală. Pe Colina Bucuriei, în prezenţa a numeroşi credincioşi, slujba Sfintei Liturghii, la hramul Catedralei Patriarhale, a fost oficiată de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române împreună cu Înaltpreasfinţitul Părinte Dionisie, Mitropolitul Corintului. Alături de Patriarhul României a slujit un sobor de peste 30 de ierarhi, membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, din care a făcut parte și Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, înconjuraţi de un sobor de preoţi şi diaconi. Răspunsurile la strană au fost date de Corala Nicolae Lungu a Patriarhiei Române. La acest eveniment au participat importante personalităţi de stat şi locale, sute de preoţi şi diaconi din Arhiepiscopia Bucureştilor, dar şi mii de credincioşi şi pelerini care au aşteptat pe Dealul Patriarhiei cu răbdare pentru a se închina la sfintele moaşte depuse în baldachinul special amenajat lângă Catedrala Patriarhală.

În cuvântul de învăţătură, rostit după Pericopa Evanghelică, Patriarhul României a vorbit semnificaţiile Pericopelor Evanghelice rânduite în această duminică: „Evangheliile pe care le-am ascultat astăzi au fost rânduite să fie citite prima pentru că este zi de duminică şi anume, Duminica a XXIV-a după Rusalii sau după Pogorârea Duhului Sfânt. Această evanghelie ne vorbeşte despre Învierea fiicei lui Iair. A doua Evanghelie a fost rânduită să fie citită în ziua de pomenire a unui sfânt cuvios, deoarece astăzi prăznuim pe Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Catedralei Patriarhale şi ocrotitorul Bucureştilor. În prima Evanghelie vedem că Hristos Domnul vindecă o femeie care era bolnavă de curgere de sânge de 12 ani ca suferinţă, ca pătimire. Şi pe când ea căuta vindecare cineva căuta scăpare de moarte, şi anume Iair, mai marele sinagogii a venit la Iisus, a îngenuncheat în faţa Lui şi I-a spus că fiica lui este pe punctul de a muri şi Îl cheamă mai marele sinagogii plin de smerenie şi credinţă că numai Iisus vindecătorul poate să-l ajute, iar El îi spune ‘Voi veni’. Deci, vedem cum în mod dramatic Hristos Domnul se întâlneşte deodată cu suferinţa îndelungată a unei femei bolnave despre care Evanghelia spune că a cheltuit toată averea sa cu medicii, dar nu au putut să o vindece şi această femeie deci vine la Iisus ca să fie vindecată. Este semnificativă coincidenţa dintre cei 12 ani de suferinţă a femeii care era bolnavă de curgere de sânge şi vârsta de 12 ani a unei copile, a unei fiici care se zbătea între viaţă şi moarte. Mântuitorul Iisus Hristos se întâlneşte cu suferinţa femeii bolnave şi aude vestea că fiica mai marelui sinagogii este pe moarte. Această combinaţie între suferinţă pe de o parte şi momentul în care o fiică a unui mai mare al sinagogii stă să moară ne arată viaţa noastră fragilă şi adesea pândită de moarte. Hristos Domnul însă izvorul vieţii şi al nemuririi în mijlocul suferinţei şi al temerii de moarte se arată iubitor şi milostiv. Iubirea Sa milostivă Îl face să nu se grăbească pentru a ajunge în casa mai marelui sinagogii, ci mai întâi să vindece o altă suferinţă şi anume, suferinţa femeii care pe ascuns s-a apropiat de El şi s-a atins de poala hainei Lui. În momentul acela Iisus a simţit că o putere mare a ieşit din El şi a zis: ‘Cine M-a atins, pentru că am simţit că o putere mare a ieşit din Mine’. Iar ucenicii i-au zis ‘mulţimile Te îmbulzesc, iar Tu întrebi cine te-a atins’. Însă pentru că Mântuitorul Iisus Hristos a precizat că o putere mare a ieşit din El şi cineva S-a folosit de această putere femeia timidă, tremurândă care s-a vindecat în clipa în care s-a atins de hainele Mântuitorului s-a arătat, s-a prezentat în faţa Lui. Văzându-o că ea tremură El i-a zis: ‘Nu te teme fiică, credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace’. Trei daruri mari a primit această femeie deodată. Mai întâi vindecarea sau darul sănătăţii, în al doilea rând a primit onoarea de fiică. Nu i-a spus ‘Nu te teme femeie’, ci i-a zis ‘Fiică, credinţa ta te-a mântuit’. Şi al treilea dar a fost viaţa trăită în pace, o binecuvântare de pace. De ce i-a zis fiică şi nu femeie ? Pentru credinţa ei, fiindcă atunci când Hristos Domnul descoperă într-o persoană o credinţă puternică numeşte persoana respectivă fiică sau fiu. Deci, prin credinţă puternică omul stabileşte în relaţia cu Dumnezeu o legătură de filiaţie, de înfiere”.

În continuare, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a dat citire cuvântului cu prilejul hramului Catedralei Patriarhale intitulat SFINŢII – PRIETENI AI LUI DUMNEZEU ŞI AI CREDINCIOŞILOR şi a vorbit, printre altele, despre viaţa Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou şi a evidenţiat minunile făcute de Sfântul cuvios în Bucureşti din timpul lui Ioan Vodă Caragea până în toamna lui decembrie 1989. De asemenea, Preafericirea Sa a mai precizat că acest pelerinaj poate fi un moment de înnoire şi de îmbogăţire sufletească pentru toţi credincioșii: „Pelerinajul este un eveniment spiritual pentru toţi care participă la el cu credinţă, evlavie şi dragoste de Dumnezeu şi de Biserică. Într-un loc de pelerinaj găsim nu numai ceea ce oferă locul adică Sfânta Biserică, Sfintele Moaşte şi Sfintele Slujbe, ci şi ceea ce aduc cu ei pelerinii fiecare în parte şi toţi laolaltă şi anume, evlavia lor, râvna lor, răbdarea lor, cuminţenia lor. Ţelul lor de a fi şi de a se întâlni cu Dumnezeu şi cu oamenii diferiţi”.

După oficierea Sfintei Liturghii, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Dionisie a rostit un cuvânt, prin care a mulţumit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru invitaţia de a vizita România şi i-a dăruit Preafericirii Sale în semn de recunoştinţă o cârjă arhierească. La rândul Său, Patriarhul României a mulţumit Înaltpreasfinţitului Efrem pentru vizita în România, dar şi pentru faptul că a adus icoana făcătoare de minuni a Sfintei Împărătese Elena în care se păstrează părticele din Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci şi din moaştele Sfintei, precum şi icoana istorică a Sfântului Împărat Constantin cel Mare care sunt aşezate spre închinarea pelerinilor veniţi în aceste zile. Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române i-a oferit în dar ÎPS Dionisie o icoană cu chipul Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou şi două candele de argint în filigran.

Andreea Pâgleşan, Sursa: Radio Renasterea