Era copt momentul din punct de vedere al cercetării istoriografice ca să apară şi o istorie a Transilvaniei în format compendiu, care să facă un periplu exhaustiv de la origini până în prezent a acestei regiuni cu o specificitate aparte în Europa, prin congruenţa diverselor etnii şi religii. E provincia europeană cu cele mai diverse credinţe şi biserici, depăşind chiar şi Elveţia prin formatul multietnic. Recent a văzut lumina tiparului „Istoria Transilvaniei” la Editura clujeană Eikon (2013), semnată de acad. Ioan Aurel Pop, rectorul UBB, şi Ioan Bolovan, prorectorul UBB. Cei doi istorici au mai semnat împreună un compendiu: „Istoria României”, apărut în 2004. Şi această lucrare este una de echipă, a doi istorici care se cunosc şi au afinităţi comune. Ioan Aurel Pop este un medievist renumit specializat mai ales pe zorii evului mediu şi relaţiile româno-maghiare, iar Ioan Bolovan este un excelent şi singular istoric specializat pe demografie istorică. Percepţia istoriografică asupra Transilvaniei este multiculturală, dar fără să neglijeze importanţa primordială politică, economică şi culturală a românilor în arealul ardelean. „Transilvania prezentă, a secolului XXI, poartă numele unui trecut frământat şi destul de diferit de ce s-a întâmplat în alte regiuni ale Europei. Călătorul venit de departe este frapat, deopotrivă în peisajul urban şi în cel rural, de alăturarea unor lăcaşuri de cult variate, de la cupolele bizantine şi neobizantine ale bisericilor ortodoxe la turnurile gotice care străpung cerul şi de la arcurile rotunde ale bisericilor romanice, până la faţadele baroce ale altor locuri de închinăciune. Toate aceste modele au fost, pentru perioade mai lungi sau mai scurte de timp, în pericol, s-au aflat în rivalitate sau în dispută, şi-au periclitat reciproc existenţa, dar au funcţionat până la urmă concomitent şi s-au influenţat reciproc, conferind unicitate lumii transilvane, cunoscute, de aceea, în anumite cercuri, drept o lume a toleranţei. (…) Cartea aceasta îşi propune să arate cum s-a putut produce acest lucru de-a lungul timpului, care au fost priorităţile şi cum au evoluat lucrurile de-a lungul timpului, care au fost priorităţile şi cum au evoluat lucrurile deopotrivă în context local, regional, naţional şi european”, arată autorii, în prezentarea cărţii.
Partea de istorie medievală a studiului este o lecţie academică despre identitate şi multilingvism în Ardeal şi despre preluarea treptată de către cele trei naţiuni politice recunoscute: maghiarii, secuii şi saşii şi cele trei religii recepte, a puterii lumeşti şi spirituale, în dauna românilor autohtoni, care pierd treptat puterea politică şi economică, precum şi pe cea religioasă, fiind consideraţi schismatici, pentru că erau ortodocşi. Regalitatea maghiară se considera parte a cruciadei catolice şi a expansiunii intereselor Vaticanului.
Ioan Aurel Pop evidenţiază că românii s-au numit întotdeauna pe ei însişi ca „rumâni” de la latinescul „romanus”, devenind datorită statutului lor social sinonim cu ţărani, numai străinii le spuneau „valahi”. Pop publică scrieri ale umaniştilor care afirmă că valahii îşi spuneau „rumâni”. Deci românii aveau conştiinţa romanităţii lor în evul mediu. Istoricii nu neglijează nici componenta culturală a românilor ardeleni, care au făcut din Scheii Braşovului un focar de spiritualitate religioasă pentru întreg spaţiu românesc. Coresi la Braşov a tipărit primele catehisme, sub oblăduirea Bisericii Ortodoxe Sf. Nicolae. Nici momentul Mihai Viteazul nu este trecut cu uşurinţă de istorici, cum o fac acum „demitizanţii” istoriei naţionale, ci arată clar că a existat o „conştiinţă naţională medievală”, prin religie şi măsuri administrative în favoarea românilor din Ardeal, pe care le-a luat domnul valah în anul 1600: mitropolie ortodoxă la Alba-Iulia, dregători români în dietă şi fruntea cetăţilor şi drept de păşunat pentru ţăranii români din Ardeal.
Incursiunea istoriografică legată de epoca modernă a Transilvaniei este abordată într-un complex sociologic privind demografia populaţiei, marca Ioan Bolovan, specializat pe structura socială intra-carpatică. În cercetarea efectuată reiese clar, indiferent de epocă, că românii au fost majoritari în Transilvania, în ciuda politicii de maghiarizare a autorităţilor, mai ales după dualismul austro-ungar din 1867. Cea mai fericită perioada a situaţiei şi statutului românilor din Ardealul sub habsburgi a fost cea din anii 1860, când s-a permis o mai mare democraţie şi un acces al românilor în Dieta de la Sibiu, care nu a fost recunoscută de politicienii unguri. Românii intră într-un declin politic în urma înţelegerii între austrieci şi unguri, iar pasivismul a fost la ordinea zilei. Liderii români sunt implicaţi în procesul Memorandiştilor de la Cluj, la 1894, când au fost condamnaţi de unguri la ani grei de temniţă şi amenzi usturătoare, ca un exemplu pentru restul populaţiei majoritare. Numai activismul politic reluat de tinerii „lupi” Maniu, Vaida şi Goga în PNR, după 1905, a făcut ca românii să redevină o forţă politică în imperiu, deşi ungurii nu au dorit să o recunoască niciodată într-un Ardeal, unde oraşele erau majoritar populate de unguri, saşi şi evrei, pentru că „valahilor” nu li se permitea să locuiască şi să construiască biserici ortodoxe. Vorba lui I.A. Pop „nu poţi locui într-un oraş unde nu ai biserică ca să te cununi sau să botezi copiii”. Marea Unire de la Alba- Iulia din 1918 a fost de fapt o consecinţă firească a emancipării românilor ardeleni în era democraţiei, unde majoritatea şi votul liber hotărăşte soarta şi destinul unui popor.
„Istoria Transilvaniei” scrisă de cei doi istorici clujeni acad. Ioan Aurel Pop şi prof. Dr. Ioan Bolovan e un îndrumar istoriografic necesar, incitant şi interesant, mai ales pentru publicul larg iubitor de istorie, dar şi pentru studenţi sau tinerii cercetători. Cartea cuprinde o bogată ilustraţie sugestivă şi texte edificatoare din istoricii străini şi români, inserate strategic şi exemplificator pe capitole. Lucrarea o putem considera o continuare, pe o treaptă istoriografică superioară, conform noilor metodologii şi date istorice inedite, manierei de abordare ştiinţifică, a cărţilor şi cercetării tradiţionaliştilor, precursorii clujeni: David Prodan şi Ştefan Pascu.
Ionuţ Ţene
11 comentarii la “O recuperare istoriografică incitantă: „Istoria Transilvaniei” de Ioan Aurel Pop şi Ioan Bolovan”
–Pop publică scrieri ale umaniştilor care afirmă că valahii îşi spuneau „rumâni”–
Si acum vlahii din Timoc isi spun „rumani” si numesc limba lor „noi vorbim rumanieste”- le e greu acum sa treaca la forma cu -o- (roman).
Romanii din satele din Ungaria folosesc si „raman” (la fel ca aromanii farseroti).
@Ionut Tene. Recenzia dvs. este interesanta, binevenita, dar, intentionat trunchiata. Aproape nimic despre importanta „Bisericii unite cu Roma”, in Istoria Transilvaniei, in Progres, CULTURA, etc. Expresii ca „expansiunea intereselor Vaticanului”, parca ar fi destinate asmutirii unor crestini impotriva altora. Si nu e bine, domnule istoric…In lucrarile acad. St Pascu, nu sunt abordate cu atata patima si cred ca nici la acad. Aurel Pop. Este splendida fresca din fundalul Casei Universitarilor, cu cele doua scene prezentate cu importanta egala: stanga, greco-catolicii, dreapta ortodoscii.Fara intentii de manipulare…
In ce priveste vorba lui I.A.Pop, cum spuneti dvs., „ca nu poti locui intr-un oras unde nu ai o biserica sa-ti botezi copiii”, azi, este pe cale de a se rezolva problema: „cate o biserica pentru fiecare botez!” Numarati-le!!!
„Aproape nimic despre importanta “Bisericii unite cu Roma”, in Istoria Transilvaniei, in Progres, CULTURA,”
Da, biserici si manastiri daramate de Bukow, preoti ortodosi omorati sau fortati sa isi cedeze bisericile si credinta. Asta de progres si cultura! Dar „sacrificiile” unui popor intreg, la dorinta unui Papa, sunt acceptate, atata vreme cat cei sacrificati sunt romani, nu?
Atentie, greco-catolicii sunt pe cale de disparitie, un accident urat al istoriei. In 50 de ani vom citi despre ei doar in cartile de istorie. La groapa de gunoi a istoriei au toti papistasii din Ardeal un loc rezervat.
Cand am scris „interesele Vaticanului” m-am referit la regii Ungariei, care erau avangarda Papei, nu la BRU, ce a facut pactul cu Viena pentru interese materiale, sociale si mai apoi nationale. E adevarat deloc de neglijat aportul national, dar in dauna ortodocsilor la care le daramau cu tunurile austriece manastirile si bisericile, ca doar erau frati de neam.
CUM O CUMPARAM ?
@ion M-am referit strict la articol si la carte. Era vorba despre istorie si nu de viitorologie…Dvs, daca sunteti incarcat cu rautate, mergeti la Biserica si va rugati. Dumnezeu este bun si iarta. El va lua hotararile pentru Biserica Lui.
@Iont Tene. OK! Aport National!In ce priveste „daunele”, sa nu uitam anul 1948!Unii au suferit incomparabil mai mult! Poate similar cu momentul uniatiei. Important este insa tot ce este benefic pentru preamarirea Lui !
Strict la articol, trebuie sa uitam crimele unitilor, ca asa va place dvs., sa faceti pe interesantul cu cultura si rafinamentul greco-catolicilor… Bla bla… Papa a impus o religie cu forta, cu crime, cu distrugeri. Nimic mai mult
@Ionut Tene. Subiectul dvs se pare ca prezinta interes. Nu e rau. Am convigerea ca ati citit cartea acad St.Pascu „Istoria Clujului”. Inceputurile Bisericilor Romanesti in Cluj este remarcat de anul 1789 cand a fost sfintita biserica din str. Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea tolerantului Iosif al II-lea, pentru cei 129 de ortodocsi (motivata si de vizitele frecvente ale unor boieri din Tara Romaneasca si Moldova). In 1803 s-a sfintit Biserica unita Bob (in 1816 erau 2000 crestini uniti). Inainte de acestea Clujul avea numai biserici lutherane, calvine si catolice. Etc…
Deaceea insist sa avem in fata fresca frateasca din sala Auditorium maximum cu cele doua confesiuni, care nu trebuie sa se infrunte ci sa coopereze in spiritul ecumenismului.
Dar, oare cati clujeni citesc Napocanews?…
In cartea dumitale exista macar o harta cu ducatul lui Salanus ?
A se citi Pr. Prof. Dumitru Staniloae – Uniatismul din Transilvania, Bucuresti, 1973, pt a se vedea influenta malefica pe care a avut-o aceasta secta a dezradacinarii in istoria romanilor transilvaneni. Greco-catolicismul va disparea in cateva decenii, depasit de istorie. Problema e ce vom face cu kitschul megalomanic din piata Cipariu.
CRED CA IN EUROPA, CA SI CRUZIME S-ar putea face o ierarhie –
1 inchizitia
2 atrocitatile la care au fost supusi romanii in ardeal cu sprijinul malign al papalitatii
3crimele lui stalin si hicler-parca asa se numea la origini
4crimele bolsevizarii in romania in perioada 46-64-aici cam se stie cine au fost initiatorii-atat am de zis