Grupaţi în fundaţia „PRO MUNŢII APUSENI”, proprietarii de hoteluri turistice, pensiuni, fabrici de mobilă şi ferme pomicole din Brad, Câmpeni şi Albac protestează împotriva daunelor imense pe care exploatările cu cianuri le vor aduce asupra activităţilor pe care le întreprind. Locurile de muncă pe care le oferă RMGC sunt mult mai puţine decât cele existente deja în economia dezvoltată în Apuseni de afaceriştii române.

Anatomia unei mistificări

Sunt mai bine de 10 ani de când infernala maşinărie de propagandă a proiectului de exploatare a aurului de la Roşia Montană încearcă să convingă opinia publică românească despre cât de benefică ar fi pentru prospe­ri­tatea regiunii începerea activităţilor de minerit în Mun­ţii Apuseni. Ni se arată oameni schimonosiţi de tris­teţe, filosofând în faţa camerelor tv despre siguranţa unui loc de muncă, despre viitorul „copilaşilor” şi, în general, despre binecuvântarea aceasta, a noastră, a tutu­ror, de a avea un investitor „atât de responsabil şi de generos”, RMGC, preocupat peste poate de marile probleme ale Apusenilor, în special, şi ale ţării, în general. Totul sună idilic în reclamele şi în pliantele RMGC. Ţi se aruncă în faţă sutele de locuri de muncă şi miliardele de dolari de care ar beneficia statul român şi ţi se dă de înţeles că, în plină criză mondială, cifrele acestea sunt tot ce contează şi că dacă nu ai o replică serioasă de or­din economic, mai bine îţi ţii gura. În zadar s-au stră­duit Academia Română, diverse organizaţii sau institu­ţii non-guvernamentale să explice că locurile de muncă promise oamenilor din zonă sunt foarte puţine şi pentru o perioadă foarte scurtă de timp – deci, nu rezolvă pro­blema şomajului, nici măcar pe termen mediu -, propa­ganda RMGC a continuat în mod agresiv, susţinută de o parte a televiziunilor şi presei scrise, şi de adminis­traţiile „goldiste” din zonă. Iată însă că în plin război al controverselor legate de proiectul de exploatare de la Roşia Montană, într-un moment cum nu se poate mai de­licat, când străzile marilor oraşe sunt blocate, dumi­nică de duminică, de zeci de mii de protestatari, RMGC primeşte o grea lovitură chiar din partea comu­nităţii de afaceri din Munţii Apuseni, tocmai acolo unde compania se simţea mai sigură pe ea în zona dis­cursului economic.

Oamenii de afaceri din Munţii Apuseni se opun mineritului cu cianuri

Grupaţi recent în Fundaţia Pro Munţii Apuseni, oamenii de afaceri din jurul Roşiei Montane, din Scă­rişoara, Albac, Abrud, Câmpeni şi din alte localităţi ve­cine, au redactat un amplu document prin care iau po­ziţie împotriva proiectului aurifer şi prin care demon­strează că deschiderea exploatării cu cianuri le-ar afec­ta iremediabil activităţile economice şi ar pune sub sem­nul întrebării sute de locuri de muncă! Cu alte cuvinte, departe de a fi soluţia salvatoare pentru toate problemele Apusenilor, Gold Corporation mai mult în­curcă decât ajută: creează câteva sute de locuri de mun­că, anulând altele, compromite o întreagă zonă şi pune pe butuci afaceri de milioane de euro din turism, prelu­crarea lemnului sau agricultură! Asta nu o să vedeţi în nicio reclamă şi nu o să citiţi în niciun pliant…

„Uniţi, salvăm Roşia Montană!”

Sunt o mână de oameni, dar sunt mai hotărâţi decât oricând. „Am ajuns să ne temem, noi, moţii, de ame­nin­ţările lor? Am ajuns să ne fie frică să vorbim contra lor? Am ajuns să ne fie frică să ieşim la proteste? Nu se mai poate aşa!”, spune unul dintre sutele de partici­panţi la mitingurile săptămânale anti-RMGC de la Câmpeni. În ciuda influenţei puternice pe care compa­nia minieră o are în Apuseni, oamenii au început să iasă din case în număr tot mai mare. În fruntea protesta­ta­rilor se află câţiva dintre oamenii de afaceri cei mai res­pectaţi din regiune. S-au strâns laolaltă, deşi unii sunt concurenţi direcţi, între ei, pentru că au înţeles cât de mult rău ar putea face începerea exploatării aurifere de la Roşia Montană pentru afacerile pe care le con­duc. Au înţeles că acum e momentul să fie uniţi cu toţii pentru a salva Roşia Montană şi pentru a-şi salva pro­priile afaceri! S-au strâns într-un ONG, au luat la puri­cat legile româneşti, europene şi internaţionale, au citit toată documentaţia disponibilă în cazul RMGC, au mers la Registrul Comerţului pentru a pune la punct o bază de date cu toate afacerile din zona Apusenilor, au vorbit cu asociaţiile investitorilor din zonă şi cu diverşi patroni şi au scris, fiecare, negru pe alb, pe hârtie, te­merile pe care le au şi ameninţările de care se simt vi­zaţi, în contextul în care se dă drumul proiectului de la Roşia. A rezultat un document riguros, de 50 de pagini, asumat de majoritatea comunităţii de afaceri din zona limitrofă Roşiei Montane, document pe care l-au pre­zentat opiniei publice şi comisiei parlamentare înfiin­ţate pentru analizarea dosarului RMGC.

Mii de locuri de muncă în pericol

Afaceriştii moţi demontează punct cu punct dezin­formările Gold Corporation, subliniază temeiurile pen­tru care începerea afacerii miniere reprezintă un prece­dent periculos şi fac o dură analiză a riscurilor pe care folosirea cianurii în Apuseni le aduc afacerilor lor. Mai mult decât atât, managerii din cadrul Fundaţiei „Pro Munţii Apuseni” oferă alternative de dezvoltare dura­bilă a Roşiei Montane şi a regiunii, pe baze ecologice, în acord cu tradiţia locală, demonstrează cum se pot în­fiinţa sute de locuri de muncă în locul celor oferite de Gold şi, în final, ameninţă că îşi vor muta afacerile din zonă, dacă se dă drumul proiectului aurifer. „Susţinem noi, cu afacerile noastre, peste 1.000 de locuri de mun­că. Cine îşi permite să compromită munca acestor oa­meni? Cine îşi permite pierderea acestor 1.000 de lo­curi de muncă?”, scriu reprezentanţii mediului de afa­ceri din Apuseni. Un adevăr dureros, pe care îl strigă în stradă, la Câmpeni, duminică de duminică, de câteva săptămâni.
Oamenii de afaceri din Munţii Apuseni se opun mineritului cu cianuri

„Am lucrat o echipă mare la acest studiu, despre cum afectează proiectul RMGC afacerile din zona Apusenilor. E important să se înţeleagă că în zona de impact a proiectului nu există doar activitate de mine­rit. Sunt multe alte afaceri şi sunt locuri de muncă care vor fi afectate în mod grav de începerea proiectului RMGC”, spune Ioan Uţiu din Câmpeni, fost ofiţer în ar­mată, acum pensionar, militant ecologist convins şi membru în Fundaţia „Pro Munţii Apuseni”. „Mai mulţi oameni de afaceri cu greutate în zonă au lucrat per­so­nal la acest studiu. Au fost în echipă reprezentanţi ai firmelor «Montana» şi «Transilvania Production», două dintre cele mai mari din industria prelucrării lem­nului şi a mobilei. Sunt oameni care au afaceri mari şi au interesul să-şi conserve locurile de muncă. Sunt mii de locuri de muncă în pericol!”, completează Ioan Uţiu.

„Dacă scriu pe un borcan de miere că e făcut la Roşia Montană, cine mi-l mai cumpără?”

În cadrul studiului realizat de Fundaţia „Pro Munţii Apuseni”, patronii din industria mobilei, oameni care girează investiţii de peste 4 milioane de euro în zonă, acuză că demararea exploatării de la Roşia îi va pune într-o postură imposibilă în faţa clienţilor lor externi. „Masa lemnoasă asimilează fracţiuni chimice poluan­te prin procesul de fotosinteză, iar mobilierul din lemn masiv va fi refuzat de beneficiari în ideea că e conta­minat. Cianurile se evaporă la 26 de grade, iar norii nu-i poţi controla, pot ajunge şi la 300 de kilometri depărtare. Vegetaţia va fi afectată, pădurea la fel, iar noi lemnul ni-l procurăm din Apuseni. Clienţii vor fi sceptici când vor auzi de mobilier produs în zona Ro­şiei…”, mi se plânge Gabriel Rădac, proprietarul fa­bricii de mobilă Montana. „Păi, mie, dacă pun la vân­zare un borcan de miere şi scrie pe el că e făcut la Ro­şia Montană, cine mi-l mai cumpără? La fel şi cu pro­ducătorii de mobilă: ei lucrează pe o piaţă acerbă, iar concurenţa abia aşteaptă să servească povestea cu cia­nurile de la Roşia ca să-i scoată de pe piaţă pe ai noş­tri”, îl completează Ioan Uţiu.

Gabriel Rădac are 250 de angajaţi la fa­brică, oa­meni din Câm­peni şi din localităţi aflate pe o rază de 25 de kilometri. Produce pentru Olanda şi Ger­mania, pen­tru clienţi extrem de pretenţioşi şi de bine informaţi, care nu vor trece cu vederea povestea cu cianurile din Apuseni. Aceeaşi temere o au şi patronii altor două fabrici de mobilă din zonă. „Una dintre ele are 270 de angajaţi, alta 50. În to­tal, noi, oamenii de afaceri care am vorbit şi care ne opunem pro­iec­tului RMGC avem 600 de angajaţi. Cu tot cu furnizorii noştri ajun­gem la 1.000, mai mult decât propune Gold-ul. Deci, se pot face afaceri în zonă şi fără cianuri”, punctea­ză afaceristul din Câm­peni.

Gabriel Rădac şi co­legii săi din mediul de afaceri atacă în stu­diul Fundaţiei „Pro Mun­ţii Apuseni” şi faptul că legea cu dedicaţie pentru RMGC e neconstituţională şi că reprezintă un prece­dent periculos pentru regiune. „Dacă tot tăiem nişte munţi pentru RMGC, de ce să nu tăiem şi vreo 2.000 de hectare de pădure în Apuseni? Ce garanţie am eu că nu vine unul într-o zi să solicite acordarea unei suprafeţe de peste 2.000 de hectare de pădure, în schimbul că­reia va plăti o redevenţă de 10%? Exploatarea se face printr-o asociere cu statul român, care va avea o par­ticipare de 30%, se va extinde pe cel puţin 15 ani şi va crea peste 1.000 de locuri de muncă. Şi atunci ce fa­cem, îi dăm investitorului toată pădurea, numai pen­tru că ne promite 1.000 de locuri de muncă?”, se aprin­de Gabriel Rădac.

De ce cianuri, când la cules de ciuperci câştigi 100 de euro pe zi?

Investitorii susţin că începerea mineritului va creşte costurile de pro­ducţie, pentru că A­pu­senii vor fi încadraţi într-o zonă cu risc ridi­cat din punct de vedere economic. Asta înseam­nă, automat, prime de asigurare mai mari pen­tru imobile şi pentru asigurări de viaţă. Apoi, infrastructura rutieră, deja precară, va fi afec­tată grav, în condiţiile în care acolo se vor face, ani de zile, cel pu­ţin trei trans­porturi cu substanţe peri­culoase, cianură şi mate­rial ex­ploziv, în fiecare zi. Dacă costurile unei afa­ceri vor creşte, dimpo­trivă, valoarea imobi­le­lor din zonă va scădea odată cu implementarea acestui proiect minier, având în vedere faptul că atracti­vitatea Mun­ţilor Apuseni se va di­mi­nua, căci po­tenţialii investitori sau per­soa­nele fizice vor evita să se mai stabilească aco­lo, din cauza riscului ridi­cat de mediu. Creş­terea animalelor va fi şi ea afec­tată, la fel şi tot mai dinamica industrie a fruc­telor de pădure. „Cu lem­nul s-a cam terminat în Apuseni, lu­mea trece tot mai mult pe ecologie. Cu­lesul de ciuperci şi de fructe de pădure e la mare modă acum. Bărbaţi în toată firea merg la cules fructe de pădure şi ciu­perci. Faci lejer 100 de euro pe zi, bărbat plus fe­meie. Astea sunt veni­turi care, iarăşi, s-ar pierde. Am făcut un calcul şi, nu­mai anul acesta, până la mijlocul lui septembrie, doar la punctul de colectare de la Valea Bistrei s-au predat ciuperci şi fructe de 2 milioane de euro!!!”, spun in­ves­titorii din zonă.

Dar, mai mult decât orice, turismul va fi ireme­diabil lovit de începerea proiectului RMGC. Impactul va fi letal pentru Apuseni. Din datele prezentate de Fundaţia „Pro Munţii Apuseni”, în zonă există peste 600 de pensiuni şi hoteluri, pentru care lucrează, direct sau indirect, aproape 5.000 de persoane.
„Turismul este o activitate exclusiv ecologică, e incompatibilă cu orice activitate industrială poluantă. Nicăieri în lume staţiunile turistice nu coabitează cu exploatările industriale. Roşia Montană nu va fi o excepţie, ci va întări regula, generând o catastrofă peisagistică şi socială în regiune. Cianurile folosite timp de 17 ani la Roşia Montană şi metalele grele (în cantitaţi minime estimate de 220.000 tone) rezultate din prelucrarea minereului auro-argintifer vor avea un efect psihologic devastator asupra cererii turistice, care va ocoli regiunea, transformând-o într-un verita­bil deşert turistic. În acest mod, oraşele Abrud şi Câm­peni, situate la doar 5, respectiv 15 kilometri de epi­cen­trul exploatării, în loc să devină poli ai turismului din Munţii Apuseni, se vor confrunta cu depopularea şi subdezvoltarea. Ţara Moţilor, cu cei circa 90.000 de locuitori ai săi, poate trăi în totalitate din turism, încă 2000 de ani de acum încolo, în vreme ce RMGC promite 17 ani de prosperitate pentru circa 700 de persoane (nici ele toate din regiune). Celorlalţi 98.300 (98,4 %!!!) nu le oferă decât consecinţele nefaste ale unui proiect dezastruos”, scriu în studiu patronii din industria turistică a zonei Apusenilor.

Pariu cu statul, pe 1.000 de locuri de muncă

„Ce spun turiştii când aud de cianură?”. „Am vorbit cu ei şi sunt îngroziţi. Nu e unul să susţină proiectul”, îmi spune Adrian Nicola, tânărul patron al Vilei Vank, din Arieşeni. Are opt angajaţi permanenţi şi încă vreo şapte sezonieri, la cele 100 de locuri de cazare. Afacerea îi merge bine şi spune că dacă s-ar aran­ja puţin infrastructura, dacă s-ar amenaja galeriile de la Roşia Montană şi dacă s-ar pune în valoare mai bine comorile Apusenilor, Gheţarul Scărişoara, Gheţa­rul de la Vârtop, Izbucul Tăuz, satele de tip „crâng”, Rezervaţia Detunatele, Peştera Pojarul Poliţei, Cheile Ordâncuşei, Dealul cu Melci, Casa memorială „Avram Iancu”, de la Vidra, bisericile din Roşia Montană, Abrud, Ciuni, Gârda de Sus, Sohodol, Po­norel, Casca­dele Vidra şi Vârciorog, Târgul de fete de pe Muntele Găina, atunci s-ar pu­tea face turism de cinci stele în inima Ardealului. „Trec prin Apuseni cam 2.000 de turişti pe zi în lunile de vară şi de sărbă­torile de iarnă, deci potenţial există”, spu­ne Adrian Nicola. Şi tot el pune un pariu cu autorităţile române. „Am discutat cu cole­gii patroni din turism şi am zis aşa: dacă ni s-ar da nişte facilităţi, nişte împrumuturi cu dobândă mică, 3-4%, noi garantăm – şi sun­tem doar o mână de oameni! – 1.000 de locuri de muncă. Da­că tot se dă statul de ceasul morţii să facă rost de locuri de mun­că, ne ocupăm noi, nu avem nevoie decât de un pic de ajutor, nu cerem marea cu sarea. 1.000 de locuri de mun­că pe riscul nos­tru, fără să distrugem Apusenii şi fără să otrăvim ţara!”, mai spune Adrian Nicola, apoi îşi ia un steag mare, tricolor, şi por­nim în trombă spre Câmpeni. E duminică, e zi de protest, iar mo­ţii adevăraţi ies la lup­tă pentru Roşia Mon­tană.

Sursa:Formula As