Pâinea nu se mai coace-n vin
Seara mai trezeşte dimineaţa
Pleoapa îşi deschide ochii
Iubirea aprinde focul pădurea
Vinul nu mai este must demult
Şi nici buza ta nu-i sare la gust
Ziua frământă soarele amiaza
Iar coapsele mării au încins nebuneşte nisipul

Drojdia nu mai e azimă
Nici pieptul dragostei nu înalţă căprioarele
Numai amurgul închide genele
Şi stepa aleargă caii singurătăţii

Toamna s-a îmbrăcat într-o femeie frumoasă
Şi străzile flutură frunzele goale
Şi privirea galbenă  îţi zdrenţuieşte visele

Ionuţ Ţene