Duminică, 6 octombrie, membrii Noii Drepte din Arad au protestat împotriva şovinismului maghiar, manifestat ostentativ an de an de UDMR, care omagiază public mai mulţi criminali de război din secolul al XIX-lea, vinovaţi de uciderea a mii de români între 1848 şi 1849.

La fel ca şi în anii precedenţi, în prim planul comemorării celor 13 generali au fost reprezentanţii UDMR, în frunte cu liderul formaţiunii Kelemen Hunor, dar si membrii unor organizaţii şi partide politice din Ungaria, inclusiv ministrul ungar al Apărării, Hende Csaba, dar şi fostul preşedinte al ţării vecine, Pal Schmit. Mulţi dintre participanţi au purtat ostentativ tricouri cu harta “Ungariei Mari”, care includea teritorii româneşti precum Banatul, Crişana, Maramureşul şi Transilvania.

Apogeul manifestărilor a avut loc în Parcul Reconcilierii, unde se află statuia care îi are pe soclu pe cei 13 generali executaţi în 1848. S-au rostit discursuri şi s-au depus coroane de flori. În piaţă şi-a făcut apariţia şi o delegaţie a partidului Jobbik din ţara vecină, cunoscut pentru retorica în favoarea dezmembrării României, chiar cu riscul unui “conflict” între cele două state.

La faţa locului a fost organizată şi o contra-manifestaţie, care a adunat câteva zeci de membri şi simpatizanţi ai Noii Drepte, care au fluturat drapele tricolore. Nu au existat incidente între cele două tabere.
Alături de formaţiunile ungureşti s-a aflat şi primarul Aradului, Gheorghe Falcă. Edilul şef a fost acuzat că prin prezenţa sa a jignit memoria victimelor ucise de revoluţionarii maghiari şi că a legitimat o comemorare extremistă.

„Noua Dreaptă urmează să depună proiectul de iniţiativă legislativă locală privind demontarea statuii celor 13 generali, întrucât reprezintă simbolurile unui stat care nu mai există între graniţele României. S-a spus de către diferite persoane că această statuie este foarte frumoasă. Şi statuia lui Franz Joseph de la Viena este foarte frumoasă, şi Statuia Libertăţii este foarte frumoasă, pe malul Atlanticului, dar reprezintă alte simboluri ale altor state. Noi considerăm că nu este corect ca autorităţile noastre să stea pasive şi să accepte alte simboluri ale altor state“, a declarat în faţa presei locale Mircea Dinică, membru al Noua Dreaptă, fost magistrat.
„În maximum o săptămână se va depune o cerere la secretarul Primăriei municipiului Arad, se vor înmâna listele de semnături. Listele de susţinători trebuie să conţină semnăturile a 5 la sută din populaţia cu drept de vot din municipiu. Dacă proiectul de hotărâre privind demontarea statuii nu va fi votat în Consiliul Local, vom ataca în contencios administrativ“, a mai menționat reprezentantul Noua Dreaptă.

Statuia generalilor criminali a fost plasată în centrul Aradului la 1890, pe vremea când oraşul era supus administraţiei maghiare. Demontată de către autorităţile române în 1925, după marea unire, statuia a fost expusă din nou abia în 2004.
Cei 13 au fost ofiţeri ai armatei imperiale austriece, având taberele militare pe teritoriul Ungariei în momentul izbucnirii Revoluţiei paşoptiste la data de 15 martie 1848. Ei au fost executaţi prin sânzurare pentru că s-au alăturat mişcării revoluţionare a lui Lajos Kossuth, susţinând pretenţiile maghiare de independenţă faţă de Austria, încălcându-şi astfel jurământul de fidelitate faţă de Casa de Habsburg. O parte dintre ei au fost maghiari, trei au fost austrieci, iar câte unul dintre executaţi a fost de naţionalitate germană, sârbă şi croată.

Ofensiva celor 13, aflaţi sub comanda generalului polonez Jozef Bem, s-a soldat cu ocuparea temporară a Transilvaniei, între lunile ianuarie-martie 1849, de către revoluţionarii maghiari. În această perioadă au avut loc asasinate şi masacre coordonate împotriva românilor. În plus, mai multe sate au fost distruse prin incediere (între câteva zeci şi până la 300, după unele surse).

Ar mai fi de menţionat că atrocităţile antiromâneşti, punerea greoaie în practică a legii privitoare la desfiinţarea iobăgiei în Transilvania, refuzul guvernului revoluţionar ungar de a acorda libertăţi naţionale românilor şi votarea unirii Transilvaniei cu Ungaria la Dieta din Cluj, au dus la dezbinarea forţelor revoluţionare române şi ungare şi la ridicarea ţărănimii la luptă pentru rezolvarea problemei sociale şi a celei naţionale. Avram Iancu, la numai 25 de ani, a devenit conducătorul oştii ţărăneşti antirevoluţionare. În fruntea acestei oşti şi în colaborare cu autorităţile militare austriece a organizat apărarea în Munţii Apuseni şi a respins numeroasele atacuri ale trupelor revoluţionare maghiare, superioare ca număr şi ca armament, câştigându-şi renumele de “Crăişor al munţilor”.

Sursa: FrontPress