Surse apropiate palatelor din fruntea țării șoptesc unor oameni de încredere că, în sfârșit, există posibilitatea scoaterii definitive a PRM, ultimul bastion al naționaliștilor carpato-danubiano-pontici, din viața politică românească, fără a exista cea mai mică bănuială că aceasta s-a făcut la comanda sau prin vrerea puterii actuale. Ocazia nesperată a fost oferită de recenta basculare a lui C.V. Tudor, fostul satrap al naționaliștilor români, din fruntea acestui partid.

Crezându-se un fel de Kim Ir Sen al Carpaților, invitatul pșermanent al emisiunilor culturale semnate de celebrul Capatos, C.V. Tudor ar fi dorit ca acest partid să rămână pe veci sub unica lui ascultare. Când chiar și cei care până mai ieri îi sărutau bălos poala anteriului de tribun de mucava s-au revoltat și l-au exclus din partid, cel care se credea cu adevărat un tribun, ultimul în Europa, de altfel, nu numai că a contestat toate demersurile făcute, legal și democratic, de puciști, dar i-a și dat în judecată. Iar lăturile și le-a vărsat, ca de obicei, în capul celor ce-i stau împotrivă, cu osebire în capul colegului lui de până mai ieri, Gheorghe Funar.

Urmare a demersurilor sale făcute în justiție, până în prezent nu s-a reușit înscrierea la Tribunalul București a modificărilor aduse statutului sau a deciziilor luate de Congresul de la Alba Iulia.

Iar procesele, pe bandă rulantă, se amână sine die.

Această nesperată pleașcă dă satisfacție atât președintelui Traian Băsescu, care nu a uitat umilințele la care a fost supus în parlament prin circul lui Vadim cu ocazia condamnării comunismului. A venit, în sfârșit, vremea ca omul să se răzbune împotriva acestui partid și să-l ajute pe Vadim să-l îngroape definitiv. Căci desele și nejustificatele amânări de termene, în general pe motive inventate, cu aparență de legalitate, sunt luate de judecătorii care îl au pe nașul în suflete.

Lui Băsescu îi convine de minune situația apărută: pe plan intern, elimină un partid din competițiile electorale viitoare, făcând astfel pârtie pentru partidul inventat de el. Președintele speră că menținerea pentru încă patru ani a PRM în afara Parlamentului și cu un scor mediocru la alegerile locale va conduce la moartea naturală a acestuia. Căci până și cei mai fanatici susținători și electoratul captiv, văzând scorurile mici înregistrate vor renunța de bunăvoie sau se vor orienta spre alte partide.

În felul acesta Băsescu are posibilitatea să se răzbune și pe Gheorghe Funar, fostul lui colaborator din perioada când erau primari, care, în timpul meteoricei sale treceri prin Senat, l-a criticat frecvent, dovedind că nu se poate baza pe el.

Situația creată îl avantajează pe Băsescu și pe plan extern. Căci, datorită frecventelor excese de limbaj și atitudine ale lui Vadim, PRM a fost perceput în unele medii diplomatice și politice ca un partid extremist și, deci, periculos, un opozant constant al politicii de spoliere și subminare a economiei naționale. Or dispariția acestuia ar putea fi decontată drept singura realizare notabilă a celor două mandate prezidențiale ale lui Băsescu. Plus faptul că, oricând, se va putea susține că PRM a dispărut pe mâna sa, ca urmare a luptelor interne, fără nici un amestec din afară, fără sforile trase de Putere.

Situația creată avantajează și actualul Executiv. Este cunoscut faptul că mulți dintre foştii lideri de mâna a doua din PRM sunt deja membri ai unuia dintre partidele majoritare, care au sperat întotdeauna să înghită complet acest partid.

Răzmerița din PRM este, în mare măsură, favorabilă și USL. Căci, după dispariția sa definitivă, electoratul, cu opțiuni de stânga se va orienta, în marea sa majoritate, spre PSD.

Și P.N.L. are tot interesul dispariției fizice a P.R.M., partid cu care, de atâtea ori, s-a aflat în situații conflictuale și ca urmare a frecventelor atacuri, nu o dată de-a dreptul abjecte, inițiate de fostul președinte Vadim în publicațiile sale atât de puțin frecventabile.

Nu e, așadar, de mirare că nici U.S.L. nu se opune intervenției lui Băsescu pe lângă reprezentanții justiției în vederea nepronunțării unei sentințe, indiferent care ar fi aceasta, spre a nu permite PRM să se ocupe cum trebuie de pregătirea unei campanii adecvate pentru alegerile de anul viitor.

Un alt argument în plus îl constituie atitudinea rigidă, deloc cooperantă dovedită de actualul președinte PRM, Gheorghe Funar, care a criticat multe proiecte de privatizare, unele cu cântec, realizate sub mai vechile guvernări PSD-iste sau PNL-iste. Prin urmare, nici liderii actuali ai USL nu mor de dragul necazurilor PRM-iste, sperând ca cei doi adversari să se sfâșie între ei și să se reducă cât de mult posibil șansele de revenire pe scena politică românească.

Se pare că, în disperarea sa că pierde șansele de a se folosi de partid în scopurile lui personale și egoiste, Vadim Tudor s-ar afla în contact direct cu ambele palate, ba chiar că, cel puțin din partea lui Traian Băsescu, ar avea oareșice promisiuni că se va interveni la instanțe spre a-i da câștig de cauză. O cauză pe care, cel puțin moral, Vadim a pierdut-o deja de câțiva ani, chiar dacă el refuză să accepte că actualmente este doar un fost om politic, care nu își înțelege rostul și rolul și care se ambiționează să demonstreze că PRM a funcționat aproape 20 de ani doar ca o sursă de avantaje personale, pentru sine și familia lui, ca un autentic S.R.L. cu acționar unic.

Este cert chiar și pentru adversarii PRM că, cu astfel de poziții ale aripii Vadim, nu se poate asigura nici un viitor acestui partid. Dimpotrivă, se va da apă la moară celor care se opun curentului național din viața politică românească și europeană.

Alin DRUGĂ