Larisa Iordache, pe bârnă, şi Sandra Izbaşa, la sol, au prins ieri o zi cu adevărat nebună. Din dorinţa de a urca în vârf au riscat în finalele pe aparate şi au căzut. Astfel, România se întoarce de la Mondiale doar cu o medalie de bronz, obţinută de Larisa la sol

În raport cu Mondialul din 2011 de la Tokyo, când nu a obţinut nicio medalie, România a fost acum pe plus

Şi uite că a venit şi ziua de duminică, pe care o aşteptăm de când au început Mondialele. Ba nu, o aşteptăm de dinainte. Ne era dor să o vedem pe Sandra într-o mare competiţie, într-o finală de nivel înalt, unde îi stă bine. Şi abia aşteptăm să o vedem pe Larisa luându-şi revanşa la bârnă şi pe Marius în finalele la sărituri şi paralele. Plecăm mai devreme, să nu întârziem, nu vrem să pierdem nimic. Suntem încărcaţi cu laptop, trepied, obiective foto şi… tricolorul românesc. Cum nu mai am unde să îl ţin, pentru că mâinile îmi sunt ocupate, îl trec pe după umeri. Azi (n.r. ieri) suntem ziarişti, spectatori şi înainte de toate, români. La ieşirea din parcare, spre centrul de presă, trecem pe lângă o maşină cu număr de Germania, care aşteaptă să i se arate locul pentru a se gara. Şoferul a coborât geamul, vede tricolorul românesc şi strigă „Trăiască România“! Mă întorc, zâmbesc, apoi mă aud exclamând cu entuziasmul celui care dă ochii cu unul dintre eroii copilăriei sale: Dan Burincă! Chiar el, „stăpânul inelelor“ din gimnastica românească, „răspunzător“ pentru multe momente de bucurie! Zâmbeşte, e încrezător! La fel ca şi noi!

Ponor a venit să le încurajeze pe fete

În centrul de presă forfotă mare, trece pe acolo şi Cătălina Ponor. Nu putea lipsi chiar în ziua finalei la bârnă! Bârna, aparatul de predilecţie al gimnastelor noastre, care ne-a adus atâtea victorii frumoase. De ce nu s-ar mai adăuga una astăzi (n.r. – ieri)? Fac aproape inconştient o paralelă, un arc peste timp. Acum 20 de ani, la Birmingham, Milo rata bârna în concursul individual şi lua aurul în finalele pe aparate. Hai Larisa, se poate!

Mai e o oră până la concurs, sportivii au intrat la încălzire. E şi Cătălina Ponor, a venit să le încurajeze! Octavian Bellu s-a plasat strategic între sol şi bârnă, unde se încălzesc fetele noastre, Sandra la sol, Larisa la bârnă. „Piciul“ pare în formă, controlează bine saltul întins care nu i-a ieşit la finala de la individual compus de vineri, pe care a încheiat-o pe locul 4.

Berbecar, pe 7 la sărituri

Prima finală, primele emoţii. Marius Berbecar deschide concursul la sărituri. Prima aterizare un pic joasă, dar a trecut cu bine. A doua săritură mai bună, un mic pas şi Marius îşi încheie evoluţia. Prestaţie onorabilă, dar ne e dor de medalii. Cade Verniaev, un oftat prelung se aude în sală! Sasaki Junior pune bine în picioare o săritură care ne trezeşte nostalgii (Drăgulescu). Kenzo Shirai se înşurubează magistral în aer de trei ori şi publicul exultă. A doua săritură nu putea fi decât tot una cu înşurubări. Crainicul ne anunţă că elementul pe care l-a prezentat la sol, acea cvadruplă înşurubare memorabilă, îi va purta numele. S-a terminat finala de la sărituri, Yang din Coreea de Sud repetă performanţa de la Londra şi ia aurul, Berbecar termină pe 7.

S-a dus bârna, a rămas solul

Urmează bârna… şi simţim că pulsul ni se accelerează! A intrat Larisa, îl vedem şi pe Octavian Bellu. Să fie cu noroc! Mustafina e prima, termină fără probleme un exerciţiu curat. Ia 14,900, dar face contestaţie. Suntem deja la jumatatea finalei, concurează Chunsong. O gimnastă de buzunar, dar plină de ambiţie. Biles îşi încheie şi ea exerciţiul. Aşteptăm nota pentru campioana absolută şi o vedem pe Mustafina cum calculează de zor. Contestaţia ei a fost respinsă, dar rusoaica nu se lasă. Ross a urcat pe bârnă, e graţioasă şi sigură pe ea. Are o frumuseţe ce mă duce cu gândul la Pocahontas. Hai Larisa! A urcat pe podium! Inima ne bate să ne sară din piept, pe margine Tavi Bellu îi dă ultimele sfaturi. Cade la rondă. Offf! Nu mai vedem nimic, nu mai avem putere. Rămâne solul! A câştigat Mustafina! Atât, suntem epuizaţi de tensiune şi de dezamăgire. Urmează paralele masculine, apoi solul unde avem speranţe în continuare… Şi de ce nu am avea? Larisa şi Sandra (foto jos) au forţa să ia medalii.

Sandra a ratat ca la JO de la Londra

Până atunci la paralele, Uchimura a mai arătat o dată că are clasă. Zonderland nu se lasă mai prejos şi încântă publicul, care de oriunde ar fi, pare să îl fi adoptat imediat. Ţara lui Epke este peste tot în lume, am putea spune (în olandeză numele lui – Zonderland – înseamnă „fără ţară“). Ratări multe, dezamăgire în public, dar nu mai simţim nimic. Aşteptăm solul.

A început finala de la sol. Ferrari intră în forţă cu un Silivaş pe prima diagonală, are un exerciţiu valoros, bine executat. Vine şi rândul lui Simone Biles, care s-a calificat cu prima notă. Evoluţie dinamică, acrobatică valoroasă şi o notă de 15.000 greu de egalat. Intră Larisa pe covor. Pune în picioare aterizările, cu mici ezitări, dar e motivată, zâmbeşte. Nota afişată e mai mică decât a lui Biles şi a Vanessei Ferrari, e pe locul trei, la fel ca în calificări. Sandra urcă şi ea pe podium, o primă diagonală bună, apoi o dezechilibrare la a doua, dar a treia e foarte bună. Ajunge la ultima diagonală, vrea să dea uitării execuţia de la Londra, unde a căzut chiar la final. Ca într-un coşmar, aceeaşi istorie şi la ceea ce pare a fi ultima finală a Sandrei, care are puterea să zămbească, să trimită bezele publicului generos cu aplauzele. Rămâne o mare campioană.

Avem bronz, nu plecăm fără medalie! Dacă vedem partea bună, putem spune că Larisa a spart gheaţa, a luat o medalie mondială, prima din multe, sperăm. Realist vorbind însă, parcă ne doare că nu a fost mai mult. Şi mai e regretul că Sandra nu a ieşit din scenă cu un trofeu mondial.

La bară fixă se succed evoluţii spectaculoase, dar nu mai avem puterea să vibrăm. Consemnăm doar rezultatul – aur Zonderland, olandezul zburător (crainicul sălii anunţă că l-ar adopta bucuroşi în Belgia, aluzie la numele olandezului), argint Hambuchen, bronz Uchimura.

Se retrag Bellu şi Bitang?

Nici nu s-au încheiat bine Mondialele, iar primele zvonuri dinspre lot au şi apărut. Şi nu sunt deloc îmbucurătoare. Se aude chiar că Bellu şi Bitang, cuplul de aur, se gândesc şi ei la retragere, nu doar Sandra Izbasa, deşi dubla campioană olimpică pare să fi lăsat o poartă deschisă. Ajunsă la Mondial, gimnasta a vorbit despre “nevoia de a lua o pauză“, nu neapărat de o retragere definitivă. Ştim că e în stare să revină, a mai făcut-o. Tot la retragere se gândeşte şi Marius Berbecar, singurul finalist al gimnasticii masculine la Anvers.

Mădălina Barbu, Sursa: Pro Sport