Universitatea clujeană, că s-a numit „Dacia Superioară”, „Regele Ferdinand I”, „Victor Babeş” sau „Babeş-Bolyai” a fost o cetate inexpugnabilă, care nu şi-a deschis porţile la doi mari poeţi şi scriitori ai perioadei interbelice: Octavian Goga şi Lucian Blaga. În mitologia naţională locală este propagată ideea că universitatea clujeană şi-a deschis porţile marilor personalităţi de-a lungul timpului. În spiritul adevărului istoric trebuie să spunem că nu a fost aşa. Şi atunci, ca şi azi, au existat căi de acces colaterale spre citadela universitară, legate mai degrabă de strategii matrimoniale, legături de familie, nepotisme, amantlâcuri sau coterii politice. Clujul universitar interbelic nu a fost singular. Constantin Noica a picat examenul la un post de la Facultatatea de Filosofie din Bucureşti prin 1940, pentru a se face loc unui nepot al unui profesor şi viitor ginere al altui universitar, înrudit se pare cu Ion Antonescu. Zilele trecute a apărut cartea lui Petru Poanta: „Clujul interbelic. Anatomia unui miracol” (Editura Eikon). Criticul literar clujean expune două cazuri de respingere a doi mari poeţi clujeni în rândul universitarilor clujeni: Octavian Goga şi Lucian Blaga. Poetul „pătimirii noastre” nu a fost primit niciodată în agora universitară clujeană, ca şi profesor. E onorat doar cu un titlu simbolic de „doctor honoris causa” în 1931, iar abia în 1937/1938, când e invitat de Carol al II-lea să devină premier şi avea influenţă politică, Universitatea „Regele Ferdinand I”, în urma vacantării catedrei de Estetică a lui Bogdan Duică, îl numeşte pe Octavian Goga ca şi profesor de jure; poetul fiind implicat politic nu va ţine nici un curs în oraşul de pe malul Someşului. Goga moare pe 7 mai 1938, se pare otrăvit, în drum spre castelul de la Ciucea. Abia în 1998 la iniţiativa scriitorului Dan Brudaşcu, proaspăt purtător de cuvânt al Primăriei clujene, este montată o placă comemorativă pe clădirea Filologiei de pe str. Horea, cu textul: „S-a dezvelit această placă spre a se aminti tuturor că poetul şi omul politic Octavian Goga 1881-1938 a fost Doctor Honoris Causa si profesor de jure al acestei prestigioase facultati 9 mai 1998″.

Un alt caz ciudat a fost cel al „Poetului Luminii”, Lucian Blaga. Deşi recunoscut ca poet naţional major, filosof şi autor dramatic, Lucian Blaga a fost respins de către Universitatea clujeană sistematic. Toţi cunoaştem legenda dureroasă a îndepărtării poetului „mut ca o lebădă” din Universitate de către comunişti la 1948, dar mai nimeni nu ştie că angajarea lui Blaga a fost o aventură datorită respingerii sale de către corpul profesoral anacronic şi de orientare…semănătoristă, care nu înţelegea modernismul poetului. Lucian Blaga dă concurs în 1923 la catedra de Estetică, unde era titular Ioan Paul. Este picat la examen în urma manevrelor oculte ale lui Gh. Bogdan Duică. În 1930 se iveşte un post vacant la Estetică, dar Blaga e descurajat să candideze. Duică prin cumul preia şi catedra de Estetică. Nici măcar după moartea marelui său rival Duică, în 1937, care îl ataca dur pe poet în presa literară, conducerea universităţii nu-i deschide porţile lui Lucian Blaga. Ca să nu vină Blaga i se propune catedra lui Goga, care era oricum ocupat cu politica. La catedra de Estetică este numit profesor concurentul Liviu Rusu. În urma unei ample campanii de presă favorabile, poetul Lucian Blaga este numit profesor fără concurs prin decret regal la o catedră nou înfiinţată, special pentru poet, de Filosofia Culturii. În concluzie, Lucian Blaga intră pe „uşa din dos” la universitatea clujeană, nu la invitaţia corpului academic sau prin concurs. Această meteahnă a unei universităţi clujene, ce-şi construieşte corpul academic prin strategii matrimoniale, nepotisme şi coterii politice a continuat şi în perioada comunistă şi s-a acutizat după 1990 în vremea mandatului de rector al lui Andrei Marga.

Ionuţ Ţene