La 28-29 noiembrie 2013 Uniunea Europeană va inaugura o etapă a extinderii cu statele din fostul spațiu postsovietic. Europa Unită, în mai multe formate:o Europă Shengen, o Europă non-Shengen și o Europă a liberului comerț. În 28-29 noiembrie la Vilnusse va desfășura summitul programului UE a ”Parteneriatului Estic” ce prevede semnarea acordului de asociere la UE și a comerțului liber pentru cele șase state din fosta Uniune Sovietică. Nu întâmăplător summitul ”Parteneriatului Estic” se va desfășura la Vilnus, capitala Lituaniei, stat ce face parte din Uniunea Europeană și a făcut parte din fosta URSS. Metaforic, Vilnusul astăzi se află în sferă de influență europeană, dacă am accepta discursul elitei politice de la Moscova. Or, Uniunea Europeană optează pentru o politică a ”ușilor deschise”, iar summitul Parteneriatului Estic își propune să modifice politica controlului sferelor de interese și cea de satelit geopolitic în una a opțiunilor de încurajare a valorilor democratice, a sferelor de încredere și a consolidării libertăților economice.

Rusia a refuzat să adere la ”Parteneriatul Estic” atunci când programul a fost lansat considerând că este distintă de restul statelor din fostul spațiu postsovietic. UE a încuviințat refuzul Rusiei, iar inițiativa ”europeană” (polono-suedeză) a inclus explicit șase state postsovietice. Apariția ”Parteneriatului Estic” a determinat UE să-și focalizeze politica pe niște relații avansate a cu cele șase state( Ucraina, Bielorusia, Republica Moldova, Azerbaidjan, Georgia, Armenia), ceea ce a determinat un declin în relațiile UE-Rusia, iar parteneriatul UE-Rusia a devenit unul ineficient. Or, Kremlinul privește orientarea fostelor sale state-satelit, care sunt examinate ca zone tradiționale de exercitare a influenței rusești, ca pe o amenințare la adresa intereselor regionale. Războiaele comerciale instituite la adresa Republicii Moldova, Ucrainei, sau a statelor europene-Lituania și Olanda- în preajma summitului Parteneriatului Estic de la Vilnus și ”distanțarea” conjucturală a Armeniei(Erevanul și-a dat acordul de aderare la Uniunea vamală, ceea ce face imposibilă formarea unei zone a liberului comerț) sau a Bielorusiei(Minskul de facto a ieșit de mult timp din proiect, după alegerile parlamentare și prezidențiale din Bielorusia, acestea sunt considerate de Occident ca fiind ilegitime, iar despre un partneriat avansat dintre Bielorusia și Europa nu poate fi luat astăzi în vedere) a relevat faptul că Rusia rămâne sensibilă și supărată pe avansarea Europei, fie și din perspectiva economică, în zonele intereselor sale tradiționale și de impact geostrategic.

Parteneriatul Estic se arată ca o opțiune pe care cele șase state ex-sovietice trebuie s-o facă fie pentru Uniunea Europeană, fie pentru Uniunea Erasiatică?Mai multi politologi europeni anunță că a sosit timpul identificării geopolitice a statelor din fostul spațiu postsovietic. Astăzi UE se poate bucura doar de trei state care si-au asumat vectorul european:Ucraina, Georgia si Republica Moldova. Toate cele trei state cu probleme ce se leagă de Moscova. Toate cele trei state sunt supuse la presiune si asupra lor se exercită o presiune și un șantaj economic, energetic sau teritorial(problemele secesioniste din Republica Moldova și Georgia). Azerbaidjanul și Bielorusia se află într-o expectativă neînțeleasă, iar Armenia[1] a ridicat drapelul „capitulării”în fața Rusiei.

În momentul de față, Uniunea Vamală (a viitoarei Uniuni Eurasiatice) și Uniunea Europeană sunt două proiecte antagonice, care nu pot fi legate nici într-un fel unul de altul. Pe de o parte, există Uniunea Vamală, pe de alta, există liberul comerț și asocierea la UE. Or, aderând la Uniunea Vamală statele asociate la UE, cele din Parteneriatul Estic, își pot delega competențele economice și controlul comercial către Moscova, iar și relațiile lor cu UE pot intra sub controlul fostei metropole. Se poate întâmpla și viceversa, așa încât și Bruxelles-ul și Moscova au ”fobia” unor relații economice curate, de încredere și intagibile cu altele decât cele la care au subscris statele la un program ”civilizațional”. În acest context se înscrie reacția negativă a Moscovei la propunerea Ucrainei de instituire în cadrul Uniunii Vamale a formatului „3+1”, în care Kievul are participa în calitate de ”observator”.

Bătălia țărilor din Parteneriatul Estic se poartă pentru obținerea primului punct (asocierea și liberul comerț) și descurajarea presiunilor exercitate de către fosta metropolă, care tinde să blocheze accederea mai avansată a fostelor state satelit în UE. Statele care la summitul din 28 noiembrie 2013 vor semna acordul cu UE, au deschisă calea de aderare la Uniunea Europeană. Pe ultima sută de metri, înainte de summitul din noiembrie de la Vilnus, politologul geman Anneli Ute Gabani a avansat la 25 august, în cadrul unei emisiuni de la postul „Europa Liberă” o ideie controversată legată de Transnistria, ce ar aminti de vechiul proiect Belkovski. Politologul german Ute Gabani afirma că Moscova dintotdeauna a șantajat Chișinăul cu „independența” Transnistriei, ori aceasta a fost declarată anterior celei a Republicii Moldova fiind o invenție militară rusă. „Moldova are o însemnătate geostrategică colosală pentru Rusia, ori prin intermediul ei aceasta își subordonează Ucraina. Moscova tinde să mențină Moldova cu Transnistria și Ucraina cu Moldova. Deocamdată acest lucru i-a reușit”, ne explică politologul de la Berlin. Anneli Ute Gabani consideră că Uniunea Europeană trebuie să fie pregătită să accepte Republica Moldova, care, la rândul ei, trebuie să-i transmită Tiraspolului: „Noi închidem frontiera administrativă, care provoacă nenumărate probleme legate de asigurarea securității teritoriale a Republicii Moldova și ne apropiem de Uniunea Europeană”.

„Iar dacă ulterior Transnistria va dori să se unească cu Republica Moldova, calea îi va fi deschisă conform exemplului Republicii Federale Germania și Republicii Democratice Germania”, oferă soluții politologul german. Conform opiniei sale, Moscova în orice moment ar putea recunoaște independența regiunii Transnistrene, ceea ce îi va crea anumite probleme, în special legate de raporturile sale cu Ucraina. Politologul german consideră că, în preajma summitului „Parteneriatul Estic”de la Vilnus, Rusia va avansa o serie de propuneri și chiar va exercita presiuni.

Presiunile economice și șantajul Moscovei pe care-l exercită asupra statelor din „Noua Europă Estică” deja au devenit realitate, dacă ne gândim la problemele ucrainene legate de sectorul energetic, la noul embargou al Moscovei asupra vinurilor moldovenești, a problemelor ruso-bieloruse de tarifare din sectorului energetic și aderarea inexplicabilă a Armeniei la Uniunea Vamală, după ce a fost suspusă presiunilor în privința subiectului Karabahului de Munte. Declarațiile amenințătoare ale vicepremierului Rusiei Dmitrii Rogozin în privința revizuirii relațiilor cu Republica Moldova, cu Ucraina sau cu statele care vor avansa spre UE au relevat o fobie ”postimperială”. Ori, declarațiile făcute de persoane importante din primul eșalon al Federației Ruse trădează o mentalitate a „războiului rece” și logica conceției „sferelor de influență” mai ales că UE nu reprezintă o alianță militar-politică, iar când a fost avansat proiectul „Parteneriatului Estic” către UE a fost invitată Moscova, iar statul rus a refuzat să participe dar nu s-a opus ca inițiativa să angajeze statele din fostul spațiu postsovietic. Rusia rămănând cuplată la principiile Bunei Vecinătăți ale UE și derulează acțiuni și proiecte ce derivă din programele comune UE-Rusia. Rusia a afirmat doar ca UE să nu avanseze inițiative politico-militare, iar „dacă este vorba de economie atunci aceasta nu afectează interesele Rusiei”(Dmitrii Medvedev). Ulterior, Moscova a inițiat un proiect propriu, inspirat din modelul UE, o Uniune Eurasiatică, ce s-ar constitui pe verticală și al cărui scop ar fi cumularea sub orbita sa a fostelor state din spațiul postsovietic. Uniunea Eurasiatică reprezintă o construcție verticalizată, ce exprimă asumarea unui vector asiatic, de descurajare parțială a influenței chineze în Rusia și edificarea unei civilizații proprii, ce ar avea un rol important, de interrelaționare și care ar fi axat pe trei elemente: moștenirea sovietică comună, cultura rusă și puterea militară.
Rusia nu a reușit să încropească o comunitate fezabilă și ordonată în cadrul Uniunii Rusia-Bielorusia și nici în Uniunea Vamală, ceea ce s-a resimțit la reuniunea președinților celor trei state Rusia-Kazahstan-Bielorusia, când președintele Bielorusiei Alexandr Lukașenko și cel al Kazahstanului Nursultan Nazarbaev au pledat pentru o Uniune Vamală (și o Uniune Eurasiatică-n.a.) non-politică, strict economică. Primo, în anii 2012-2013 economia Rusiei a intrat într-un declin datorită diminuării prețului mondial la resursele energetice[2], ceea ce a demonstrat că economia Rusiei este dependentă de sectorul energetic. Secundo, Uniunea Vamală nu a asigurat o libertate economică coerentă și facilități comercial-fiscale pentru statele care au aderat la organizație, un sistem economic unitar, iar ”războiaele comerciale” față de statele din Parteneriatul Estic au sensibilizat statele din Uniunea Vamală.

Promisiunile metropolei care nu s-au soldat cu rezultatele scontate de ceilalți actori ai ”proiectului eurasiatic” a relevat temerile acestora că Moscova ”își asigură întregul caimac din proiectul eurasiatic și nu se împarte și cu ceilalți. Astfel statul bielorus un stat care a eșuat în cadrul programului Prateneriatul Estic (principala problemă fiind legată de reformele democratice) și a optat pentru relații avansate cu Moscova, nu o singură dată a oscilat în discurul său între UE și Rusia, iar președintele bielorus Alexandr Lukașenko a amenințat de nenumărate ori Moscova că va abandona Uniunea Vamală.
La 11 octombrie 2013 liderul Bielorusiei[3] a amenințat iarăși Moscova că abandonează proiectul în cazul în care statul rus nu va renunța la taxele și impozitele pe care le aplică în cazul produselor energetice. Președintelui Bielorusiei nu îi convine faptul că țara sa alocă miliarde de dolari în bugetul Rusiei fiind impozitată în cadrul exportului produselor petroliere. ”Noi aici am fi construit deja Emiratele”, a declarat Alexandr Lukașenko. Bielorusia mizează pe faptul că la 1 ianuarie 2014 va aplica taxe din ecportul produselor petroliere(inclusiv în Ucraina) din petrolul rusesc, altfel Minskul va intra va avea grave dificultăți economice. Prin urmare, luându-i apărare Ucrainei în fața Kremlinului, liderul Bielorusiei îi impune Rusiei un nou format pentru Uniunea Vamală:să fie una fără retorică imperială și non-hegomonică economică.

Raporturile ruso-ucrainene s-au deteriorate considerabil în preajma Summitului de la Vilnus. Trecerea Ucrainei în formatul Occidentului destructurează toate speranțele Moscovei în ceea ce privește formarea ”Uniunii Vamale Eurasiatice și a Comunității economice” și subminează legitimitatea președintelui rus Vladimir Putin în vederea restabilirii Imperiului Rus[4]. Kremlinul a avansat un ultimatum Ucrainei: ori Uniunea Vamală, ori sancțiuni[5]. Prima companie ucraineană căreia i-au fost interzise produsele a fost Roshen, iar consilierul președinției ruse, Serghey Glaziev a declarat că Rusia poate impune un regim a vizelor cu Ucraina. În cazul în care Ucraina ar fi aderat la Uniunea Vamală, Kievul ar avea un profit annual de 10 mlrd de dolari. Ulterior liderii de la Kremlin au revenit asupra amenințărilor și au declarat că nu se pune problema instituirii unui regim a vizelor, doar că premierul rus Dmitrii Medvedev a subliniat că Ucraina nu va putea dă obțină concomitant beneficii de la asocierea la UE și cooperarea cu Uniunea vamală. Pe de altă parte, Ucraina optând pentru asociera la UE descurajează proiectele ”neoeurasiste” ale elitei politice ruse de unificare a popoarelor postsovietice. Iar din momentul în care asocierea Ucrainei la UE a conturat o realitate previzibilă, politicienii ruși au declanșat un război pe toate liniile la adresa Kievului. Rusia o atenționează pe Ucraina că-și pierde suveranitatea statală, prezice falimentul și șomajul și amenință că va înăspri relațiile comerciale, inclusiv că va renunța la mărfurile ucrainene[6]. Integrarea europeană a statelor postsovietice au arătat o Rusie care reacționează bolnăvicios[7]. Măsurile punitive aplicate Ucrainei și Republicii Moldova, dar și Lituaniei au arătat că Moscova folosește active războaiele comerciale în politica sa externă. Dacă premierul Federației Ruse Dmitrii Medvedev a atenționat că regimul de parteneriat între Rusia și Ucraina se va deteriora datorită asocierii Kievului la UE și va produce efecte negative asupra exportatorilor ucraineni-”Să-și comercializeze produsele sale în Europa, să încerce să și le comercializeze”[8], președintele Vladimir Putin[9] s-a arătat încrezător că acordurile Ucraina-UE nu vor influența relațiile politice ruso-ucrainene, după ce la rândul său amenințase statul ucrainean că asocierea la UE va afecta caracterul relațiilor dintre cele două țări.

”Pot apărea probleme lgate de volumul comercial și cooperare și ar putea afecta sfera economică, dar, sunt încrezător, că nu vor exista probleme în sfera politică”, președintele Vladimir Putin.

Într-un alt context, Ucraina și Rusia sunt țări ce-și pot remedia problemele economice în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului și în același timp interacționează în cadrul zonei comerțului liber al CSI.

Într-un mod calm a privit Rusia participarea Azerbaidjanului în cadrul programului ”Parteneriatul Estic”, cu toate că statul azer va semna acordul de parteneriat strategic cu UE. Moscova nu a întreprins măsuri coercitive față de Bacu, a încurajat relațiile cu statul azer și a salutat realegerea în calitate de președinte a lui Ilham Aliev([10]). Pur și simplu, Azerbaidjanul nu este membru al Organizației Mondiale a Comerțului și tehnic nu poate să intre într-o zonă a liberului comerț cu UE, astfel încât Moscova examinează statul azer ca pe o excepție a Parteneriatului Estic și care nu produce o reală amenințare intereselor sale. Mai mult de atât, elita economică azeră are o atitudine negativă față de a planurile Ucrainei și Georgiei care vor să semneze acordul zonei liberului comerț, pentru că efectul zonelor liberului comerț se va răsfrânge negativ asupra caracterului regimului comercial a Azerbaidjanului în cadrul GUAM([11]). O serie de experți guvernamentali azeri au teama că Bruxelles-ul va solicita Ucrainei, Moldovei și Georgiei să revizuiască relațiile comerciale cu Azerbaidjanul acordurile bilaterale prin completarea lor cu acte adiționale.

Luându-se în considerare faptul că asupra Georgiei nu s-a reușit exercitarea de măsuri punitive, că această țară a rezistat tuturor ingerințelor de influențare a politicii sale interne, principalele țări care au intrat în ”obiectivul” Moscovei au fost Ucraina, Republica Moldova și Lituania, țara gazdă a summitului ”Parteneriatului Estic”, membru UE.

O altă problemă care a trezit dezbateri este legată de coabitarea țărilor din Parteneriatul Estic în cadrul CSI și-n cazul în care zonele liberului comerț ale UE și ale CSI permit participarea acestora să se manifeste concomitant. Premierul moldovean Iurie Leancă a declarat într-un interviu acordat radioului rus Echo Moscvî([12]) că ”între zona comerţului liber a CSI și zona de liber schimb cu UE nu există contradicții” , iar în articolele concrete și prevederile acordului de liber schimb, expertiza europeană pentru statele estsovietice s-a condus în totalitate de principiile Organizației Mondiale a Comerțului (OMC).

Octavian Sergentu

[1] La o săptămână, după ce președintele Armeniei a anunțat la 1 septembrie că în urma discuțiilor purtate cu președintele Rusiei Vladimir Putin țara sa aderă la Uniunea Vamală, ministrul de externe al Armeniei Eduard Nalbandean a declarat la 8 septembrie că Armenia dorește să coopereze în continuare cu Uniunea Europeană, să participe în cadrul Parteneriatului Estic, chiar dacă există o hotărâre legată de aderarea la Uniunea vamală a Rusiei. Anterior se considera că Armenia este pregătită să parafeze acordul de asociere la UE și a liberului comerț la summitul Parterneriatului Estic din luna noiembrie 2013 de la Vilnus.
[2]HSBC Global Research, Macro Global Economics Q3 2013
[3] Planul lui Batika(tata-n.n.,), Yarema Gorodciuk, Andrei Zaika (Delovaya stolița/ 41(647)14.10.2013)// Бацькин план, Ярема Городчук, Андрей Заика („Деловая столица” 41(647) 14.10.2013)
[4] Stephen Blank, Ucraina-ostatica Rusiei, The Wall Street Journal
[5] Simon Tisdall, Problem Russia, Syria, Greenpeace, Kremlin, Europe, The Guardian, 17 octombrie,
[6] Cu ce o amenință Rusia pe Ucraina. În preajma Summitului UE de la Vilnus, Moscova îi prezice Kievului un viitor îngrozitor// Чем Россия пугает Украину. С приближением Саммита ЕС в Вильнюсе, Москва прочит Киеву страшное будущее, http://nbnews.com.ua/ru/tema/101238/
[7] Yves-Michel Riols and Piotr Smolar, Le Monde
[8] Medvedev avertizează:Ucrainei îi va fi greu după asocierea la UE// Медведев предупреждает: После ассоциации с ЕС Украине будет трудно, Интерфакс-Украина
[9] Константин Сонин Правила игры: Путин помог Украине, 14.10.2013, http://www.vedomosti.ru/newspaper/article/547521/putin-pomog-ukraine#ixzz2i57d9BAt

[10] Tatiana Stanovaya, În preajma summitului de la Vilnus:presiune în toate direcțiile, 14.10.2013// Татьяна Становая, В преддверии саммита в Вильнюсе: давление по всем направлениям, , http://politcom.ru/16564.html
[11] GUAM(Georgia, Ucraina, Azerbaidjan, Moldova), organizație regională a statelor postsovietice considerată a fi o ecuație de descurajare a influențelor Moscovei în spațiul postsovietic; statele ”rebele” din Comunitatea Statelor Independente.
[12] Iurie Leancă, Între zona comerţului liber a CSI și zona de liber schimb cu UE nu există contradicții 20 oct 2013, Unimedia,info cu referire la Eho Moskvî