Încă din 2009 – când regele saudit Abdullah bin Abdul Aziz, l-a avertizat pe trimisul special al SUA în Orientul Mijlociu, Dennis Ross, că dacă Iranul va depăși anumite limite, „ne vom procura propriile arme nucleare” – au început să se răspândească zvonurile despre o cooperare nucleară între Arabia Saudită și Pakistan, cu următorul profil: saudiţii finanţează programul nuclear al Pakistanului – unul dintre statele lumii care deţin oficial bomba atomică – iar pakistanezii pun la dispoziţia investitorilor un arsenal nuclear.

saudi-women-advisory1Pornind de la afirmația făcută în urmă cu o lună, la o întrunire în Suedia, de către un fost șef al serviciilor secrete israeliene, Amos Yadlin, cum că „saudiții deja au plătit bomba; pot aduce în orice moment tot ce trebuie adus din Pakistan,” BBC a pus la cap mai multe informații, arătând că Arabia Saudită nu doar are parafată înțelegerea respectivă cu oficialii de la Islamabad, dar componente de armament nuclear esențiale sunt deja la dispoziția Riadului.

Jurnaliștii britanici încep prin a aminti că primele pregătiri ale saudiților de a se înarma nuclear datează din anii 80 când au achiziționat de la China rachete balistice CSS-2, care au fost între timp modernizate cu ajutorul experților pakistanezi și adaptate pentru proiectile cu focoase nucleare. În plus, informațiile serviciilor secrete din Occident arată că aceste instalații sunt orientate calibrat spre Iran, respectiv spre Israel.

pakistan_nuclear_missileKnow-how-ul pakistanez în materie – inclusiv, în mod specific, privitor la instalațiile balistice CSS-2 – a fost perfecționat printr-o conlucrare directă cu China, care a furnizat Pakistanului rachete dar și planurile focoaselor nucleare. Este de notorietate scandalul internațional provocat de omul de știință pakistanez Abdul Qadeer Khan, care a vândut Libiei și Coreei de Nord „secretele” centrifugelor de îmbogățire a uraniului, dar și planurile chineze pentru adaptarea la rachete cu focoase nucleare a instalațiilor balistice CSS-2 – deci fix aceleași pe care le deține Arabia Saudită. Tabloul oferit de BBC este întregit de vizitele, din 1999 și 2002, la centrul pakistanez de cercetare nucleară, efectuate de ministrul saudit al Apărării, prințul Sultan bin Abdulaziz al Saud.

Din 2003 datează și un document secret, obținut din mapa unui înalt oficial saudit, care arată că la vremea respectivă Arabia Saudită lua în calcul trei tipuri de strategii în privința armamentului nuclear: fie să achiziționeze propriile sale bombe atomice, fie să coopereze cu un stat membru al „clubului nuclear”, care să-i garanteze protecția, fie să se încreadă în proiectul unei „zone libere de arme nucleare” în Orientul Mijlociu. Dat fiind că a treia variantă este practic nerealistă, datorită arsenalului nuclear israelian (nedeclarat), saudiții ar fi ales o combinație dintre primele două variante strategice: să-i plătească pe pakistanezi, astfel încât aceștia să le poată pune la dispoziție, la orice oră, un arsenal al exterminării.

BBC – care citează mai multe surse de prim rang, între care pe fostul consilier de securitate al lui Barack Obama, pe nișa armelor de distrugere în masă, Gary Saymore, dar și un înalt oficial pakistanez, care, sub acoperirea anonimatului a izbucnit: „Pentru ce credeau că ne dau saudiții atâția bani? Pentru cutia milei?” – consideră că acordul, nedeclarat oficial, în materie de cooperare militaro-nucleară între Arabia Saudită și Pakistan este dincolo de orice îndoială. Singura întrebare care ar rămâne deschisă este în ce stadiu se află?

În acest sens, în finalul investigației sale, BBC citează surse (neconfirmate) care afirmă că rachetele balistice nucleare pakistaneze „Shaheem” (foto jos) – numele, care s-ar traduce ca „rege al regilor” și este de fapt denumirea unei specii rare de șoimi care trăiesc în munții Pakistanului – ar fi deja instalate în Arabia Saudită, nedotate însă cu focoase. Atât de la Riad cât și de la Islamabad s-au contestat vehement asemenea alegații, considerate a fi „speculative, nefondate și diversioniste.”

Să mai menționăm că întreaga poveste se derulează pe fondul unei răciri diplomatice între Riad și Washington. Chiar la începutul acestei luni, prințul Bandar, șef al serviciilor secrete saudite și fost ambasador la Washington, a declarat oficial că Regatul Arabiei Saudite alege să se distanțeze de SUA, date fiind abordările recente ale politicii americane în Orientul Mijlociu – o referire clară la dialogul americano-iranian. Tot prințul Bandar afirmase, cu un an în urmă, că „ar fi inacceptabil ca Iranul să dețină arma nucleară și Regatul nu.”

Arabia Saudită se consideră vârful de lance al islamului sunit, având ca principali vrăjmași ideologici pe șiiții Republicii Islamice a Iranului și, desigur, pe israelieni. Un comunicat remis recent de Ministerul Externelor de la Riad, privind evoluțiile conflictului din Siria, afirmă între altele: „Lipsa unor măsuri active ale comunității internaționale a pus întreaga regiune sub amenințarea unei bombe cu ceas, care nu poate fi dezamorsată doar manevrând în jurul ei.”

„Este logic ca saudiții să se erijeze în protectorii fizici ai lumii arabe și să caute să obțină arma nucleară,” concluzionează, pe de altă parte, un oficial guvernamental pakistanez, potrivit documentelor Departamentului de Stat al SUA postate de Wikileaks. Ce-i drept, BBC menționează, că la Riad s-a afirmat că bogatul regat al lui Abdul Aziz – potrivit Forbes, al optulea puternic al lumii, deținătorul celor mai mari rezerve de petrol ale lumii (cca 24%) – ar fi dispus să compenseze sprijinul financiar de la SUA ori de la Banca Mondială, pe care Pakistanul l-ar pierde în eventualitatea că ar fi sancționat pentru cooperarea militaro-nucleară cu Arabia Saudită.

a-bomb2Țările care dețin oficial arma nucleară și sunt totodată semnatare ale Tratatului de Non-Proliferare – TNP (1970) sunt SUA, Rusia, Marea Britanie, Franța și China. Țări care dețin arma nucleară dar nu au ratificat TNT: India, Pakistan și Coreea de Nord. Țări despre care se presupune că dețin bomba atomică: Israel. Țări care ar beneficia, prin alianță militară (NATO), de protecția nucleară: Belgia, Germania, Olanda, Italia și Turcia. (La rigoare, la acest tip de alianță s-ar putea califica și relația dintre Arabia Saudită și Pakistan, dacă s-ar oficializa). Țări care au avut bomba atomică, dar au deconstruit-o, sub supraveghere internațională: Belarus, Kazahstan, Ucraina și Africa de Sud.

Gheorghe Bârsăștean – Ziua News