Steaua a remizat cu FC Basel, 1-1 în Elveţia, la capătul unui meci pe care l-a controlat tactic. Însă în minutele de prelungire, Georgievski n-a putut să ţină pasul cu restul colegilor din apărare care au jucat excelent

Lukasz Szukala a fost omul meciului. Impecabil în apărare, polonezul a dat pasa de gol şi a ratat alte ocazii mari la poarta lui Sommer

If you can dream it, you can do it! Un citat cu efect motivaţional celebru adoptat în ultimii ani, spre exemplu, de către Jorge Lorenzo, campion mondial în MotoGP, de către Usain Bolt, deţinătorul recordului mondial la 100 de metri sau de către Floyd Mayweather, campion mondial în box. La ei e simplu, au oameni de imagine, mesajul trece de bariera lingvistică şi este adoptat, în zeci de traduceri şi adaptări, de milioane de fani din întreaga lume. La noi e altfel. Bourceanu, omul pe care Murat Yakin a spus că-l admiră în mod deosebit la conferinţa de presă, a simţit că e nevoie de o astfel de încurajare. La câteva secunde după ce Benquerenca a aruncat bănuţul colorat în aer, căpitanul Stelei şi-a strâns colegii lângă el şi a ţipat cu patos: ”topoare, topoare!”. Adică ”if you can dream it, you can do it”, dar în traducerea din spaţiul carpato-danubiano-pontic.

Urât la Braşov, iubit la Basel

Cine eşti tu, Szukala, să te faci că nu pricepi româna autentică a căpitanului tău? Cu siguranţă nu polonezul de desene animate de la Braşov, cel care îşi trimitea mingea caraghios în proprie poartă. Nu, tu eşti om de naţională, unul care recuperează în minutul 17, pasează cu lob peste toată apărarea elveţienilor şi îl lasă singur, cu un hectar în jur, pe Piovaccari. Italianul e uluit, sprintează mai mult cu ochii la tuşier şi îl execută pe Sommer. Steaua are 1-0 pentru că a visat că se poate şi pentru că a băgat ”topoarele” lui Bourceanu. Şi căpitanul, dar şi Gardoş, şi Popică, şi Stanciu, şi Pintilii, cel care s-a accidentat exact în final de primă repriză. Una pe care Reghecampf i-a luat-o cu stil lui Yakin, Steaua dominând tactic. Elveţienii nu au avut culoare, mult lăudatul Salah a fost sufocat de Lato, iar Streller nu a existat.

Se numeşte evoluţie

Dar Gattuso nu a luat niciodată Balonul de Aur, iar Nadal nu o să fie vreodată iubit cât Federer. Pentru că în sport esteticul eficient e mai plăcut şi… eficient decât transpiraţia. ”Topoarele” merg până la un punct, până când lui Delgado îi ies driblingurile şi lui Stocker centrările. De la acest moment, ”vrutul” are nevoie şi de ”putut”. Iar, după pauză, Steaua doar a vrut. Basel a ieşit la joc, a avut imaginaţie şi calitate pe benzi, cu Stocker şi Salah, iar Tătăruşanu nu a mai rezistat asediului. Sio a egalat la final, în prelungiri, pe fondul dominării elveţienilor. Georgievski i-a fost doar umbră. E just sau nu, nu ştim. Dar aşa merg lucrurile, se numeşte evoluţie, şi e ”prin preajmă” de milioane de ani.

Sursa: Pro Sport