Stimate domnule/doamnă deputat,

Camera Deputaților a adoptat în data de 29.10.2013 Propunerea legislativă pentru punerea în aplicare a prevederilor art.9 Justiţia al Chartei Europene a Limbilor Regionale sau Minoritare conform Legii de ratificare nr.282/2007 (Pl-x 273/2013).

Unele dintre modificările pe care aceasta le va produce la Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi a procurorilor atrag atenția în mod deosebit, astfel:

– ”La judecătoriile, tribunalele şi curţile de apel în raza cărora ponderea locuitorilor aparţinători unei minorităţi naţionale depăşeşte 20%, vor fi numiţi respectiv angajaţi şi judecători, procurori şi personal auxiliar care cunosc limba minorităţii naţionale respective într-un număr suficient pentru a garanta funcţionarea instanţei conform prevederilor procedurale în vigoare.”

– „Candidaţii declaraţi admişi la examenul de capacitate care au susţinut cu succes un examen de cunoaştere a limbii unei minorităţi naţionale prevăzute în Legea nr. 282/2007 au prioritate în alegerea posturilor de la judecătoriile în a căror rază minoritatea naţională respectivă are o pondere semnificativă.”

– „Pentru posturile vacante care necesită cunoaşterea limbii unei minorităţi naţionale conform prevederii alin. (1) al art. 43 pot participa doar candidaţii care au susţinut un examen de cunoaştere a limbii minorităţii naţionale respective.”

Aceste prevederi vor îngreuna, și în unele cazuri vor bloca, participarea etnicilor români la ocuparea posturilor vacante, ceea ce prezintă un potențial real de excludere progresivă a acestora din sistemul de justiție în zonele în care trăiesc minorități naționale în pondere de peste 20%. În plus, această lege nu conține niciun mecanism de protecție împotriva abuzării acesteia, cât timp ponderea etnicilor minoritari care urmează să fie angajați/numiți în judecătoriile, tribunalele și curțile de apel din respectivele zone este stabilită prin sintagma ”un număr suficient”.

Referitor la obligațiile României care decurg din ratificarea Chartei Europene a Limbilor Regionale sau Minoritare, avizele de la Comisia juridică și de la Consiliul Suprem al Magistraturii menționează foarte clar, cu litere îngroșate în documentul original: ”România și-a îndeplinit, la nivelul dreptului intern, angajamentele asumate. A extinde acest cadru legal, dincolo de obligațiile asumate la nivel internațional, dându-se curs soluțiilor avansate de către inițiatori (deputații UDMR Marton Arpad-Francisc și Mate Andras-Levente) … rămâne o facultate a autorităților naționale, competența de apreciere revenindu-i exclusiv legiuitorului…”.

Aceasta înseamnă că adoptarea acestei legi reprezintă un gest total gratuit, fără o motivație juridică.

Chiar și Guvernul a emis un punct de vedere negativ pentru această propunere legislativă, deoarece a considerat că aceasta înlocuiește ”admiterea în magistratură a judecătorilor și procurorilor prin concurs, pe baza competenței profesionale, a aptitudinilor și a bunei reputații” cu criteriul cunoașterii limbii unei minorități naționale.

O altă prevedere a acestei propuneri legislative care atrage atenția este:

„Cererile şi alte înscrisuri pot fi depuse atât în limba română cât şi în limba unei minorităţi naţionale prevăzută la art. 5 al Legii nr. 282/2007, sarcina traducerii acestora revenind instanţei de judecată fără ca aceasta să implice cheltuieli suplimentare pentru cei interesaţi.”

Consecința imediată a acesteia va fi invadarea tuturor instanțelor de judecată din țară cu documente redactate în limbile bulgară, cehă, croată, germană, maghiară, rusă, sârbă, slovacă, turcă și ucraineană, deoarece aplicarea acestei prevederi nu este restricționată la nivelul zonelor cu populații minoritare semnificative, iar cetățenii de alte naționalități sunt dispersați pe întreg teritoriul țării.

Acestă prevedere constituie un alt motiv pentru care Guvernul nu a susținut adoptarea inițiativei legislative în discuție, deoarece costul traducerii documentelor va fi suportat de Bugetul de stat și citez din motivația Guvernului: ”Astfel, nu se respectă dispoziția constituțională, care, la art. 138 alin. (5), din Constituția României, prevede că ”Nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanțare”.”.

Suplimentar celor de mai sus, avizul Comisiei Legislative și cel al Consiliului Suprem al Magistraturii au punctat un număr însemnat de erori tehnice și de formulare în forma în care propunerea a fost înaintată Camerei Deputaților.

Cu toate acestea, această propunere legislativă a fost adoptată de către Camera Deputaților prin procedura adoptării tacite și calitatea dvs de deputat vă face părtaș la parcurgerea acestui demers legislativ.

Din perspectiva democratică a reprezentativității și responsabilității pe care dvs o aveți față de cetățeni, vă adresez următoarele două întrebări:

1. În ce măsură considerați că electorii din circumscripția dvs, dar și cetățenii României în general, se simt reprezentați de modul în care dvs ați participat, prin acțiune sau inacțiune, la procesul prin care această propunere legislativă a fost adoptată de Camera Deputaților?

2. Ce consecințe ar fi avut o eventuală respingere a acestei propuneri legislative de către Camera Deputaților?

Consider că un termen de o săptămână este rezonabil pentru a vă pune în scris răspunsurile la aceste întrebări, simple și directe, pe care nu mă îndoiesc că le aveți formulate încă din momentul în care ați decis modul în care să interveniți în procesul legislativ în discuție.

Cu considerație,

Mihai Tociu