Nu este un lucru nou faptul că politicienii maghiari au idei puţine, dar fixe. Iar odată fixaţi pe o idee, bună sau rea, se folosesc de toate mijloacele, bune, dar mai ales rele.

Astfel, constat că ecourile propagandei separatiste nu s-au stins după fiasco-ul „marelui marş al secuilor”, ci se încearcă prin dezinformare, dar mai ales prin minciuni sfruntate, să se redefinească evenimentele.

Experienţa maghiarilor (sau secuilor, sau cine ştie ce s-or mai fi crezând locuitorii judeţelor Harghita şi Covasna) în rescrierea istoriei, reinterpretarea faptelor şi negarea adevărului se vede şi în cele mai noi evenimente.

Zilele trecute, unul dintre cele mai renumite ziare din Germania, Die Welt, publica un amplu articol despre marşul „secuilor” (ghilimelele se datorează faptului că au participat mai mult de 500 de persoane la marş, şi faptului că în România s-au declarat numai 500 de secui). Ziarul, cunoscut pentru faptul că susţine agenda globalistă şi luptă cu înverşunare împotriva statelor naţionale, prezintă o imagine amplă a represiunii maghiarilor din Transilvania. Aceştia ar suferi sub organe de represiune ale statului român, ce sunt formate în proporţie de 98% din români, deşi populaţia locală este în proporţie de 70% maghiară.

Toţi românii, până şi maghiarii, ştiu că aceste cifre sunt minciuni, dar articolul continuă… se vorbeşte despre modul în care doar o atitudine moderată a secuilor a prevenit izbucnirea unui război civil la Tg. Mureş în 1990 şi cum cea mai bună soluţie pentru România este regionalizarea pe structuri medievale. La asta se adaugă o hartă, cu vădite tendinţe de dezinformare, în care secuii acoperă mai mult de o treime din ţară.

Şi, nu în ultimul rând, „politicianul regional” Tamas Sandor, explică faptul că, în cazul în care România s-ar regionaliza pe orice alte criterii, decât cele medievale, are el soluţiile aferente, dar nu le va menţiona, deoarece vor fi interpretate drept ameninţări.

Cam atât, momentan, despre această minoritate „cinstită” şi „tolerantă”. Acum să revenim la „adevăr”.

Bazându-se pe faptul că românii nu vorbesc limba maghiară, presa „filo-secuie” relata despre prezenţa Noii Drepte la Tg. Secuiesc: „La Târgu Secuiesc, în momentul în care au coborât din maşina lor şi au pus mâna pe drapelele româneşti, un cetăţean mai spiritual s-a dus şi i-a felicitat pentru faptul că şi ei susţin cu drapele autonomia secuiască. In acel moment s-au urcat înapoi în maşină şi au plecat.” Nici un cuvânt nu au scăpat domnii despre faptul că cei de la Noua Dreaptă au luat steagul din mâna acelui şef al „gărzii maghiare” (organizaţie interzisă, dar prezentă bine-mersi cu însemne în centul ţării, chiar sub ochii organelor de poliţie) şi i-a înmânat tricolorul, spunându-i: „Acesta este steagul ţării în care vă aflaţi, probabil aţi uitat acest lucru.” De asemenea jurnaliştii maghiari au uitat să precizeze că respectivul şi-a înghiţit atunci cuvintele.

Am încercat să adăugăm aceste comentarii pe paginile ce conţineau minciunile, dar nu ni s-a permis. Am transmis o cerere de drept la replică, către aceste ziare, drept la replică, ce nu a fost publicat nici la două săptămâni după transmitere (contrar legii, dar şi a deontologiei profesionale).

Se pare că retrăim timpuri neo-coloniale, în care Germania îşi reia rolul de forţă destructivă. Retrăim o eră în care, prin minciuni sfruntate, nostalgici ai imperiului habsburgic încearcă să dea ceasul istoriei înapoi. Trăim timpuri în care artizanii globalismului depun eforturi supraomeneşti în reînvierea unor timpuri medievale, în reaşezarea unor mici grofi în locul naţiunilor sparte, grofi care la rândul lor să fie baza noului regim de conducere global. Naţiunile, lipsite de forţa dată de dimensiune, vlăguite de principii fără fond, rupte în zeci de regiuni micuţe, nu vor mai avea altă alternativă decât supunerea, cedarea resurselor, a forţei de muncă şi în final chiar a vieţii acestor structuri transnaţionale.

Iar dacă sunteţi de părere, că aceasta este doar o teorie, că nu poate fi realizată, că este un viitor mult prea îndepărtat, nu uitaţi că şi cea mai lungă călătorie începe cu un prim pas.

 

Remus Rădoiu