Către:

CONSILIUL NAȚIONAL AL AUDIOVIZUALULUI

Bd. Libertatii nr.14, sector 5, cod 050706, Bucuresti, ROMÂNIA

Stimata Doamna Președinte,

Stimati membri onesti ai Consiliului,

Subsemnatul Victor Roncea, jurnalist, membru al mai multor asociatii neguvernamentale profesionale si de apararea a drepturilor familiei si copilului, petitionar in contra ilegalitatilor postului ProTv, va formulez prezenta

SESIZARE

cu privire la emisiunea intitulată “4 nunți și o provocare“ difuzată la postul de televiziune PRO TV, în data de 12.09.2013, orele 20.25 – 22.30.

Avand in vedere faptul ca la sedinta din 1.10.2013, in care Consiliul National al Audiovizualului a luat in discutie cele circa 2000 de plangeri formulate la adresa ilegalitatilor postului ProTv, nu a fost prezent nici un reprezentant al petitionarilor, postul in cauza beneficiind insa de reprezentare;

Avand in vedere faptul ca la aceeasi sedinta nu a participat un membru marcant al Consiliului si, in acelasi timp, conform stenogramei pe care ne-ati transmis-o recent, s-a dovedit ca alti membri ai CNA sunt, din nefericire pentru ei la ceasul adevarului si pentru romani in acest moment, ignoranti in materie de Constitutia Romaniei, nu cunosc prevederile Codului Civil si nici macar Legea Audiovizualului (ceea ce ridica serioase semne de intrebare asupra posibilitatii indeplinirii prerogativelor lor de slujitori ai cetatenilor romani contribuabili in calitatea de membri ai CNA cu rang de secretari de stat);

Avand in vedere existenta unei Coalitii pentru Familie si Constitutie, un for civic compus din 29 de organizatii ale societatii civile, intre care se numara si petitionari la adresa emisiunii si postului in cauza si luand in considerare respectul fata de Legile Romaniei pe care trebuie sa-l arate o institutie a Statului Roman,

Va solicit reanalizarea emisiunii „4 nunti si o provocare” intr-o sedinta a CNA la care sa participe si cel putin un reprezentant al Coalitiei pentru Familie si Constitutie, pentru a se dispune sancționarea postului de televiziune ProTv, conform Legii, având în vedere următoarele considerente legale:

În fapt,

In data de 12.09.2013, orele 20.25 – 22.30 a fost difuzată emisiunea intitulată “4 Nunți și o provocare“, în care s-a prezentat detaliat căsătoria reală a unor persoane de același sex. Formatul emisiunii “4 nunţi şi o provocare” propune celor 4 mirese şi 4 gineri să participe, fiecare pereche, la nunta celorlalte cupluri. Fiecare cuplu evaluează nunta concurenţilor din punct de vedere al vestimentaţiei, al locului de desfăşurare, al meniului şi al experienţei acumulate. La final, va fi descoperit cuplul care a câştigat o luna de miere de lux.

Evenimentul care a privit oficierea căsătoriei prin serviciul religios dintre cei doi – Mihai şi Daniel- a fost îndeplinit de un pastor apaţinând ritului protestant în cadrul Metropolitan Community Churches.

Apreciem că emisiunea încalcă normele interne, respectiv dispozitiile Constitutiei, ale Codului civil, ale Legii audiovizualului nr. 504 din 11/07/2002 și ale Deciziei nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual si impune sancționarea postului tv pentru urmatoarele considerente:

1. Faptele evidențiate în emisiune au fost reale, reprezentând căsătoria pe teritoriul României a unor persoane având cetățenia română, persoane de același sex.

Precizam ca dispozițiile articolului 277 din Noul Cod Civil interzic în mod expres căsătoria între persoanele de același sex:

Art. 277. – “(1) Este interzisă căsătoria dintre persoane de acelaşi sex.

(2) Căsătoriile dintre persoane de acelaşi sex încheiate sau contractate în străinătate fie de cetăţeni români, fie de cetăţeni străini nu sunt recunoscute în România.

(3) Parteneriatele civile dintre persoane de sex opus sau de acelaşi sex încheiate sau contractate în străinătate fie de cetăţeni români, fie de cetăţeni străini nu sunt recunoscute în România.

(4) Dispoziţiile legale privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European rămân aplicabile.”

Prin materialul difuzat s-a indus ideea ca fiind normal un comportament ilegal, sancționat de normele Codului civil cu nulitatea (art.293 arata ca este lovita de nulitate absoluta casatoria incheiata intre persoane de acelasi sex) și se promovează însușirea unor comportamente ilegale.

Nu se poate aprecia că materialul difuzat reprezinta o ficțiune, având în vedere faptul că nu s-au respectat dispozițiile art. 14 (1^1) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual potrivit cărora, în situația în care materialul este o ficțiune se va proceda la avertizarea corespunzatoare a publicului : “Orice emisiune de tip reality show, al cărei scenariu se bazează pe fapte sau situaţii reale din viaţa unor persoane, conţinând însă şi elemente de ficţiune, se semnalează, la început şi la sfârşit, precum şi la reluarea după pauze publicitare, prin menţiunea «Acest program este o ficţiune», afişată lizibil, cu o dimensiune de minimum 30 de puncte în format SD, definiţie standard, respectiv 60 în format HD, înaltă definiţie, şi pentru o durată de minimum 10 secunde”.

Avertizarea publicului cu privire la clasificarea conţinutului, la genul programului – divertisment gen reality show- si aprecierea radiodifuzorului potrivit căreia respectiva căsătorie ar fi una “simbolică” (dar totusi reala) nu sunt elemente suficiente pentru a satisface exigenta dispozitiilor legale mentionate.

Mai mult, recunoaste expres reprezentantul postului Pro tv in cadrul audierii din sedinta Consiliului National al Audiovizualului faptul ca nunta incheiata intre persoanele de acelasi sex a fost una reala, cei doi fiind casatoriti in acel rit protestant declarat.

2. Susținerea potrivit căreia prin difuzarea materialului s-a evitat discriminarea nu poate fi reținută deoarece discriminarea ar presupune orientarea sexuală și nu actul juridic al căsătoriei. Însă în materialul difuzat nu s-a prezentat doar derularea unor relații intime sau de prietenie între persoane de același sex ci s-a difuzat căsătoria între aceste persoane, căsătorie care este interzisă.

Uniunea dintre persoane de acelasi sex nu reprezinta o familie iar ceremonia de unire nu poate fi considerata casatorie. Utilizarea unor astfel de termeni este abuziva. Statul roman prin institutiile sale abilitate are obligatia de a asigura dezvoltarea si consolidarea familiei. Nu se poate promova un act ilegal dandu-i si posibilitatea recunoasterii publice si pecuniare.

Noul Cod Civil precizeaza:

Art. 258. – “(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora, precum şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea şi educarea copiilor lor.

(2) Familia are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului.

(3) Statul este obligat să sprijine, prin măsuri economice şi sociale, încheierea căsătoriei, precum şi dezvoltarea şi consolidarea familiei.

(4) În sensul prezentului cod, prin soţi se înţelege bărbatul şi femeia uniţi prin căsătorie. “

S-a adus atingere interesului superior al copilului precum și dispozitiilor art.17 alin.1 pc.5 si art.29 lit. h) din Legea audiovizualului nr. 504 din 11/07/2002 (care protejează interesele minorilor) prin psihologia personajelor şi reperele morale pe care acestea le oferă copiilor sau adolescenţilor. Dreptul persoanelor de acelasi sex de a se căsători şi de a se săruta în public în costume de miri nu este recunoscut legal.

În calitate de garant al interesului public în domeniul comunicării audiovizuale, Consiliul National al Audiovizualului are obligaţia să asigure protejarea demnităţii umane, a dreptului la propria imagine şi protejarea minorilor.

Apreciem ca neindeplinirea acestor obligatii legale reprezinta o abatere gravade la litera si spiritul normelor interne, in speta Legea 504/2002 care reglementeaza domeniul audiovizual.

Art. 29. – “(1) Comunicările comerciale audiovizuale difuzate de furnizorii de servicii media audiovizuale trebuie să respecte următoarele condiţii:

e) să nu aducă ofensă convingerilor religioase sau politice ale telespectatorilor şi radioascultătorilor;

(2) Comunicările comerciale audiovizuale trebuie să nu provoace nicio daună morală, fizică sau mentală minorilor şi, în special:……”

Art. 39. – “(1) Este interzisă difuzarea, în cadrul serviciilor de programe de televiziune şi de radiodifuziune, de programe care pot afecta grav dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor, în special programele care conţin pornografie sau violenţă nejustificată.

3. Arata membrii CNA ca la art. 3 alin. 1) al Directivei Serviciilor Media Audiovizuale se specifica: Statele membre garantează libera recepționare și nu restricționează retransmisia serviciilor mass-media audiovizuale pe propriul teritoriu din alte state membre din motive care se încadrează în domeniile reglementate de prezenta directivă.

Materialul nu reprezintă o redifuzare/retransmitere, fiind un material filmat în România și nu s-a făcut dovada că acesta ar fi fost difuzat initial în alt stat, in special in acest format. Nu s-a promovat nici un moment casatoria unor persoane de acelasi sex, eludand cadrul legal, promovand o ilegalitate.

Formatul emisiunii din România nu este construit pe tiparul celui din Marea Britanie (dupa cum afirma membrii CNA), aceasta reiese si din audierea reprezentantului postului tv in cadrul sedintei CNA din data de 01.10.2013.

4. Sustin membrii Consiliului National al Audiovizualului ca in domeniul audiovizual în toate cele 28 de state membre ale Uniunii Europene, la nivelul efectelor, sunt aplicabile dispoziţiile Directivei Serviciilor Media Audiovizuale.

Punctual cu privire la tema nediscriminării pe criterii de orientare sexuală în cadrul serviciilor de programe media audiovizuale, al art. 9, alin.c), pct. (ii) se stipulează angajamentul statelor membre “de a nu include și de a nu promova orice discriminare bazată pe sex, origine rasială sau etnică, naționalitate, religie sau credință, handicap sau orientare sexual, în cadrul comunicărilor comerciale audiovizuale”.

La art. 3, alin. 1) al Directivei se arată că: Statele membre garantează libera recepționare și nu restricționează retransmisia serviciilor mass-media audiovizuale pe propriul teritoriu din alte state membre din motive care se încadrează în domeniile reglementate de prezenta directivă.

Atât dreptul UE cât şi dispoziţiile Curtii Europene a Drepturilor Omului (cauza Maruko, cauza Moustaquim/Belgia, cauza Richards, cauza Burden/Regatul Unit, cauza Muñoz Díaz/Spania) recunosc ca discriminarea descrie o situaţie în care o persoană este dezavantajată într-un anumit fel din cauza unei „caracteristici protejate”. Discriminarea se caracterizează fie prin tratamentul diferenţiat: trebuie să se demonstreze că presupusa victimă a fost tratată mai puţin favorabil din cauza faptului că deţine o caracteristică ce se încadrează la „criterii protejate”, fie prin impactul diferit sau efectele diferite: trebuie să se demonstreze că un grup este defavorizat de o decizie atunci când este comparat cu un grup folosit ca termen de comparaţie.

În baza dreptului UE privind nediscriminarea, interdicţia discriminării este de sine stătătoare, dar se limitează la anumite contexte, cum ar fi ocuparea forţei de muncă.

Nu poate fi vorba de o discriminare dupa cum se insista in argumentare.

Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European si a Consiliului care priveste serviciile mass-media audiovizuale si care este invocata de membrii CNA vorbește de interzicerea discriminării, insa discriminarea presupune un „criteriu protejat”, criteriul orientarii sexuale si nu actul juridic al căsătoriei. Însă în materialul difuzat nu s-a prezentat doar derularea unor relații intime sau de prietenie între persoane de același sex ci s-a difuzat căsătoria între aceste persoane, căsătorie care este interzisă. Este inadmisibil ca un post de televiziune să promoveze o ilegalitate reala.

Cu privire la efectele directivei asupra normei interne a unui stat membru facem precizarea ca statul are o marja de apreciere in alegerea formelor si metodelor de implementare a unei Directive Europene.

Directiva este un act normativ cu forta obligatorie pentru statul membru caruia îi este adresata numai în ce priveste rezultatul de atins, ramanand autoritatilor nationale din statul respectiv competenta alegerii formelor si metodelor de aplicare a ei.

Directiva apare ca un instrument folosit la nivel comunitar în vederea armonizarii legislatiilor nationale, de depasire a diferentelor, a contradictiilor, de multe ori substantiale, dintre reglementarile interne ale diverselor state membre ale U.E.
În ceea ce priveste transpunerea directivei, aceasta presupune adoptarea de catre autoritatile nationale competente, în termenul prevazut de catre institutiile comunitare, a masurilor necesare pentru aplicarea în ordinea juridica interna a normelor continute de directiva. Trebuie precizat faptul ca aceste masuri nationale nu vizeaza „introducerea” directivei în dreptul intern asa cum este aceasta înteleasa în teoria dualista. În cadrul dreptului comunitar exista chiar interdictia oricarui procedeu de tip dualist. Transpunerea directivei consta numai în a pune în practica acest act prin masuri de ordin intern, procedeul fiind similar situatiei în care se adopta hotarâri de guvern în vederea aplicarii unei legi sau ordonante.

Dispoziția cu privire la interzicerea căsătoriei între persoane de același sex nu intră în contradicție cu Directiva 2010/13/UE. Statul roman a adoptat propriile norme interne respectand cadrul general trasat de Directiva. Legislatia romana cu privire la interzicerea casatoriei intre persoane de acelasi sex nu infrange cadrul legal european si nici jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului. Discriminarea are în vedere exclusiv orientarea sexuală si nu actul casatoriei.

CEDO: Nu există dreptul la “căsătoria” între homosexuali

Prin hotararea in Cauza Schalk si Kopf contra Austria Curtea Europeana a Drepturilor Omului nu se recunoaște căsătoria, ca act juridic, între persoane de același sex ci doar conviețuirea, iar emisiunea criticată a evidențiat și avea ca subiect căsătoria.

In 2002, doi austrieci, Horst Michael Schalk si Johan Franz Kopf, au cerut ca oficialitatile din Viena sa le acorde licenta de casatorie. Intrucat au fost refuzati, pe motiv ca “mariajul” homosexual nu este legal in Austria, ei s-au adresat instantei, care le-a respins cererea. Cei doi si-au dus apoi cauza la Curtea Constitutionala, in fata careia au reclamat ca le sunt incalcate drepturile la respectul pentru viata privata si de familie si dreptul la non-discriminare.

Curtea Constitutionala de la Viena a respins actiunea intrucat, conform legii nationale, “conceptul de casatorie, legat fundamental de posibilitatea de a avea copii, nu este necesar sa fie extins la relatii de un tip diferit.” Curtea citeaza o hotarare precedenta a CEDO care stabilea ca restrictia casatoriei la acest concept “traditional” este “justificata in mod obiectiv”.

Codul Civil austriac stabileste ca o casatorie se poate incheia cand “doua persoane de sex opus isi declara intentia legala de a trai impreuna in matrimoniu indisolubil, de a procrea si a de-si creste copiii si de a se sprijini reciproc”.

Intr-o decizie cruciala, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) a confirmat o hotarare a Curtii Constitutionale a Austriei, intarind astfel ca statele membre ale Consiliului Europei nu au nici o obligatie sa implementeze “casatoria” sau uniunile civile intre persoane de acelasi sex. Pentru statele membre UE, acesta este un lucru cunoscut deja in virtutea “principiului subsidiaritatii”, enuntat de art. 9 al Cartei Drepturilor Fundamentale a UE: “Dreptul la casatorie si la fondarea unei familii va fi garantat in conformitate cu legile nationale care guverneaza exercitarea acestor drepturi.”

In cazul Schalk si Kopf contra Austria, CEDO a stabilit ca homosexualii nu pot forta guvernul austriac sa le recunoasca legal, sub numele de casatorie sau altfel, coabitarea.

“Admiterea sau nu a casatoriei intre persoane de acelasi sex este lasata spre reglementare legii nationale din statul contractant”, se scrie in decizia CEDO, care totodata subliniaza ca articolul 12 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului rezerva dreptul la incheierea casatoriei persoanelor de sexe opuse.

Textul acestui articol este urmatorul:

“Dreptul la casatorie.

Incepând cu vârsta stabilita prin lege, barbatul si femeia au dreptul de a se casatori si de a întemeia o familie conform legislatiei nationale ce reglementeaza exercitarea acestui drept.”

5. Chiar dacă în cadrul emisiunii a fost difuzat doar momentul căsătoriei religioase, potrivit art.48 din Constitutia Romaniei căsătoria religioasă poate avea loc doar după prezentarea certificatului de căsătorie emis de starea civilă. Din acest punct de vedere nu s-a respectat nici un moment dispozitia legii fundamentale a tarii.

ARTICOLUL 48 din Constitutia Romaniei arata ca:

(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.

(2) Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege. Căsătoria religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă.

Avand in vedere toate aceste argumente, Doamna Presedinte, va solicit sa dispuneti sanctionarea postului de televiziune Pro Tv si luarea tuturor masurilor in vederea inlaturarii situatiei ilegale.

Cu deosebită considerație,

Victor Roncea,

Presedinte-fondator al Asociatiei Civic Media,

Membra a Coalitiei pentru Familie si Constitutie

19 Noiembrie 2013

19-11-2013  
, , , , ,