Cotidianul de limba maghiară Szekely Hirmondo (Covasna): Aceasta este o şansă uriaşă pentru maghiarime, pentru Pământul Secuiesc – Mai întâi libertate, iar mai apoi pace

”Am prins revoluţia română din 89. Nu întâmplător am folosit ghilimelele, pentru că românii şi-au însuşit ceea ce a pornit Tokes la Timişoara la fel cum şi-au însuşit toate conflictele armate din ultimii 120 de ani.

La vremea aceea eram înrolat, eram soldat român. La început ni s-a spus că Ungaria a atacat România, iar după ce revoluţionarii au preluat televiziunea publică, a devenit clar ceea ce credem azi. Ne-am gândit că totul se va schimba. Intr-adevăr, totul s-a schimbat.

Un lucru este cert: fără arătarea forţei nu există politică naţională de succes. Practica de naturalizare a actualului guvern ungar este mai mult decât una de succes, este genială. Pe de-o parte, creşte cu câteva sute de mii numărul oricum în scădere al naţiunii maghiare, iar pe de altă parte, extrem de mulţi cetăţeni ai statelor succesoare preiau cetăţenia ungară. Privită cu ochii unui maghiar transilvan, acest lucru are o dublă utilitate. Pe de-o parte, sunt slabe şanse ca românul care va prelua cetăţenia ungară să devină un naţionalist înverşunat. Pe de altă parte, românul preia cetăţenia ungară deoarece vrea să meargă mai uşor în Italia sau Spania să culeagă căpşuni. Si nu prea mai vine acasă. Si ăsta este câştigul cel mare. Cu adevărat.

Bineînţeles că pericolul există. Însă pericolul a existat şi va întotdeauna şi în acest colţ de lume. Rămânând însă la România, românii nu ştiu pur şi simplu cum să procedeze cu renitentul Pământ Secuiesc. Acesta este aşezat în centrul ţării, şi nu este românesc, iar din cauza asta, întreaga ţară arată ca un ban găurit: atât şi valorează.

Intre timp, în decurs de puţin peste 100 de ani – cât a trecut de la înfiinţarea României Mari – ţara i-a asimilat, respectiv desfiinţat cu succes pe bulgari, turci, polonezi, ucraineni, tătari şi alte naţionalităţi. Dacă aş fi român, şi pentru mine ar fi o mare aşchie.

Acum, în penultimele minute, guvernul român încearcă cu disperare să se salveze din timp. Tara (România) este neguvernabilă, este ridicolă chiar şi măsurând cu etalonul balcanic. Prin scoaterea la vânzare a sectorului energetic au renunţat până şi la ultima aparenţă a suveranităţii. In interior însă, trebuie vândută aparenţa statului naţional unitar.

Tocmai din acest motiv s-ar putea câştiga timp cu ajutorul înfiinţării regiunilor artificiale. Să fie desfiinţate teritoriile etnice şi spălaţi banii furaţi. Sunt cuvinte grele, însă nu mă pot exprima mai delicat.

Sub nici o formă nu trebuie permis acest lucru. Aceasta este o şansă uriaşă pentru maghiarime, pentru Transilvania, pentru Pământul Secuiesc şi, da, şi pentru Ungaria. Trebuie arătată forţa şi trebuie asumată confruntarea cu o imitaţie statală coruptă, laşă şi disperată.

Am putea fi de acord cu reorganizarea regională cu condiţia ca elementul de bază al acesteia să fie Pământul Secuiesc Autonom. Sau să rămânem doar la Pământul Secuiesc. Este o bună rampă de lansare pe viitor.

Iar dacă va eşua, se va duce de râpă totul. Acum trebuie să se acţioneze. Ungaria să îşi asume statutul de putere protectoare dacă este nevoie. Mai rău nu îi poate fi, în schimb ar avea multe de câştigat. Si ar avea şi multe obligaţii. Să soluţioneze problema pe cale diplomatică. Sunt modalităţi. Îl citez pe Michael Collins: Mai întâi libertate, iar mai apoi pace.

Aşa este. Si cred că suntem destul de puternici pentru libertate. Şi pentru pacea de după”.

Sursa: cotidianul Szekely hirmondo, nr. 197 din 15.10.2013, autor Gyorgy Attila (traducere din limba maghiară a Centrului European de Studii Covasna-Harghita)

Dan Tanasă