Ministerul Afacerilor Externe de la Budapesta se dă ”preocupat” de retragerea decoraţiei lui Tokes, considerând gestul o umilire a etnicilor maghiari şi o intimidare a autonomiştilor. Faptul că ne apărăm demnitatea şi vrem să punem capăt excesului şi delirului extremist al lui Tokes nu ar trebui să fie umilitor şi intimidator pentru Ungaria şi pentru maghiari decât dacă ei se recunosc în lupta anti-românească a lui Tokes.

Indiferent cât de tare l-ar apăra şi cât de mult l-ar sponsoriza pe Tokes, ce treabă are Guvernul de la Budapesta să-şi dea cu părerea despre ce facem noi cu decoraţiile în România? Este şi asta o obligaţie constituţională în Ungaria? Şi în ce privinţă ar mai trebui să le dăm socoteală. Felul cum regionalizăm sau descentralizăm România e ”preocupant” pentru Ungaria, felul cum acordăm sau retragem decoraţiile la fel. A ajuns cumva Budapesta un fel de supervizor al României şi noi n-am aflat? Şi atunci trebuie să le dăm socoteală de tot ce facem în propria noastră ogradă…

Horthy reprezintă trecutul de glorie al Ungariei, iar Tokes prezentul acesteia, având în vedere că dorinţa sa de protectorat al Budapestei asupra Transilvaniei e în legătură directă cu ocuparea Ardealului de nord de către trupele horthyste în 1940.

Budapesta se crede încă imperiu sau nu ştiu ce putere mondială probabil dacă îşi permite să ne tragă de urechi şi să ne dea indicaţii preţioase. Am crezut că experienţa comunistă, când erau ei, la rândul lor, supravegheaţi şi coordonaţi de la Moscova, le-a dat mai mult simţ pentru democraţie şi respectul altor state. Dar idealurile de libertate au fost întotdeauna în Ungaria doar pentru propria casă. Prin felul în care se amestecă în politica internă a statelor din preajmă, Budapesta face de râs şi batjocoreşte amintirea Revoluţiei de la 1956, când ungurii s-au revoltat tocmai împotriva intervenţiei străine asupra ţării lor. Acum Ungaria se visează un fel de Uniunea Sovietică pentru ţările care au comunităţi de maghiari şi crede că poate dicta ce să facă şi ce să nu facă aceste state. Dar încă de pe vremea lui Kossuth, Ungaria a dovedit că nu ştie să respecte libertatea altor popoare şi că lupta pentru eliberarea proprie merge mână în mână, într-un mod ciudat, cu asuprirea altor naţiuni. Ce credibilitate de a da sfaturi referitoare la decoraţii poate avea o ţară unde Horthy este celebrat public, iar criminalii de război nazişti sunt eroi naţionali? Ungaria ar face mai bine să-şi supravegheze propria curte unde extremismul este în floare şi determină politici interne anti-umane în loc să se preocupe de respectare drepturilor în statele vecine şi în special în România. Iar dacă îl iubeşte atâta pe Tokes, Budapesta nu are decât să-i ridice o statuie lângă bustul lui Horthy, că doar se împărtăşesc din aceeaşi viziune şi aspiraţie anti-românească, aşa încât le-ar sta bine împreună. Doar Horthy reprezintă trecutul de glorie al Ungariei, iar Tokes prezentul acesteia, având în vedere că dorinţa sa de protectorat al Budapestei asupra Transilvaniei e în legătură directă cu ocuparea Ardealului de nord de către trupele horthyste în 1940.

Bogdan Diaconu/Adevarul