E ciudat cum serviciile secrete româneşti, preşedintele Traian Băsescu şi asociaţiile guvernamentate din România, obsedate de sloganul generos „Basarabia e România”, nu înţeleg că unirea trebuie să o dorească în primul rând basarabenii din stânga Prutului. Statul român de 24 de ani investeşte în burse, şcolarizare şi finanţarea partidelor aşa-zis pro-româneşti milioane de euro şi rezultatele nu se văd din punct de vedere al reunificării cu România. Am ajuns să cred că serviciile noastre secrete şi preşedintele T. Băsescu au ajuns să se folosească de discursul pro-unionist ca să mai justifice cheltuirea unor bani publici de la bugetul statului pentru o camarilă proprie cu interferenţe electorale la Bucureşti şi Chişinău. Când au fost comuniştii la putere, din 2001, trebuia să investim în partidele pro-româneşti de la Chişinău pentru că, mă rog, datorită lui Voronin finanţat de ruşi, nu se face unirea. De trei ani pro-românii lui T. Băsescu sau Victor Ponta conduc Republica Moldova şi fac un mare miting la Chişinău pe 3 noiembrie 2013 în care nu se vorbeşte nimic despre parteneriatul strategic cu România, unirea cu Ţara, despre limba română şi „fraţii noştri” de peste Prut. Partidele de la guvernare, care din pro-române au devenit pro-europene peste noapte, vorbesc de Republica Moldova în UE, despre parteneriat atlantic, despre ratificarea acordului cu UE, despre Bruxelles, dar nu suflă un cuvânt despre unirea cu România şi limba română. Chirtoacă, care ajuns primar cu banii serviciilor secrete româneşti, iar Timofti cu aceeaşi bani preşedintele Moldovei, au dintr-o dată o pauză de memorie şi au uitat drumul spre Bucureşti, preferând să arunce ochii spre Bruxelles, ca pe vremuri prim-secretarii Brejnev şi Bodiul spre Moscova, în anii 60/70. Mitingul pro-european de la Chişinău a fost un eşec pentru ideea de unire cu România. Liderii politici de la putere din Chişinău au spus că acest miting de 100000 de participanţi este o continuare a celui din 27 noiembrie 1989. E o minciună grosolană. Atunci, Ion Ungureanu sau poetul Grigore Vieru vorbeau de unirea cu România, de limba română, de Prutul care trebuie sorbit, de unionişti, despre Sfatul Ţării. Acum Timofte, Filat şi compania au vorbit de Republica Moldova, limba moldovenească, Bruxelles, vize şi UE, iar Lupu a dat-o pe ruseşte la miting lăudându-i pe rusofonii din parcul Comsomolului.

Cred că a sosit timpul ca să nu ne mai îmbătăm cu apă rece. Am fost de mai multe ori în Basarabia şi am văzut acolo un dublu limbaj. Basarabenii, când se întâlnesc cu românii, spun că noi suntem fraţi şi vorbesc de burse şi cetăţenie română să scape de vize în UE. Când se întâlnesc basarabenii cu ruşii le spun că sunt verişori şi le vorbesc de gaze şi petrol mai ieftin de la Moscova. E adevărat că toţi basarabenii se uită pe posturile TV în limba rusă şi la filme ruseşti. TVR 1 a rămas desfiinţat de pe vremea comuniştilor în Basarabia, democraţii Chirtoacă, Lupu, Filat sau Timofti au uitat să-l reactiveze pe plan naţional, în schimb televizunea de stat rusă ORT/Prime are acoperire naţională în Republica Moldova şi are rating. De ruşi, “pro-românii”, transformaţi în “pro-europeni” de la Chişinău nu se ating.

Cred că trebuie să fim realişti. În Republica Moldova asistăm la fundamentarea creării identităţii unui nou stat şi a unei limbi proprii ca denumire, chiar dacă este cea română. Mai nou, muntenegrenii care vorbesc limba sârbă, de când s-au rupt de Serbia, ei spun că vorbesc o altă limbă, muntenegreana. Republica Moldova devine pe zi ce trece, tot mai mult pentru România ca un fel de Austria pentru Germania, o nouă ţară cu structură etnică şi identitate proprie. Am mai spus-o, e greu pentru preşedinţii, premierii, miniştrii, parlamentarii de la Chişinău să devină preşedinţi de consilii judeţene într-o Românie unită cu Basarabia. Ambasadorii Chişinăului din întreaga lume ar deveni, în caz de unire, nişte funcţionăraşi pe la MAE-ul bucureştean. A sosit momentul ca românii şi România să privească realist situaţia din Republica Moldova şi să identifice alte căi, mult mai penetrante, de acţiune pentru o eventual unire. Chişinăul vrea să se unească cu Bruxelles, nu cu Bucureştiul. Mitingul din 3 noiembrie a dovedit asta clar. Nu s-a auzit deloc din gura organizatorilor cuvântul unire, România, limba românească.

Ionuţ Ţene