Prima veste comică pe care am primit-o la Târgul Gaudeamus a fost: “Domnule, ştii că evreii de aici te-au răstignit, că te-au scos ani-semit?”

Asta mi-a spus-o vechiul meu preieten, Teşu Solomovici, cu care colaborez de când există Gaudeamus şi alte târguri de carte din România post-decembristă. Teşu mă cunoaşte ca nimeni altul. Şi i-am cerut lămuriri. Cică mai mulţi evrei i-au semnalat cartea mea Compendiu de cultură evreiască (Ed. Palimpsest, 2012), i-au trimis şi articole contra mea, să le publice în revista lui “Maximum”, scoasă în Israel. Teşu, care îşi cunoaşte marfa, care ştie bine cu cine are de-a face, nu le-a publicat, fiindcă vrea mai întâi să citească cartea.

Însă încrederea lui în mine, că nu e o carte împotriva evreilor, dimpotrivă, este atât de mare încât i-a cerut ziaristului Victor Roncea să-i facă o fotografie cu cartea mea la piept, declarând că, iată, “în timp ce evreii noştri îl consideră pe Modorcea anti-semit, eu, Teşu, îl ţin în braţe, am să le dovedesc că este o carte de mare admiraţie pentru evrei, cu care ei ar trebui să se mândrească, fiindcă pentru mine Modorcea este un tip genial”.
Sigur, declaraţia asta a fost publică, în gura mare, aşa cum face şi Paul Daian, poetul, care este mascota Târgului. Nu-i va fi greu să demonstreze, fiindcă Teşu a fost în stare să-l apere şi pe mareşalul Ion Antonescu.

Bineînţeles, Teşu mi-a dat şi alte amănunte. Cică l-a sunat un confrate, Boris Marian, care m-a calificat astfel: “În afară de tine, Teşule, pe care te laudă, în rest ne face praf. E cartea unui anti-semit!” Cum adică, el mă bagă în aceeaşi oală cu Hitler? Sau are nuanţe? Poate că mă aşează totuşi lângă Eminescu. Atunci accept calificativul, fiindcă aşa cum i-a iubit Eminescu pe evrei şi evreii pe el, nu poate fi decât un reper de urmat, o oglindă magică, în care mă uit cu plăcere. Să fii “anti-semit” ca Eminescu (pe care evreii l-au numit „Sfântul Eminescu”) este o mare onoare. Fiindcă volumul meu este o istorie a spectacologiei evreieşti în România, continuând ceea ce a făcut cel dintâi Eminescu, care e considerat fondatorul cronicii teatrale evreieşti, care a pus bazele criticii teatrului idiş la noi şi în lume.

Evreii ar fi trebuit să facă această istorie. Cartea lui Israil Bercovici, ani buni slujbaş la TES, este o memorialistică prodomo despre teatrul evreiesc din ţara noastră. Dar e prea puţin şi incomplet. Eu le ofer evreilor din România o carte de vizită polistratificată, interdisciplinară, din toate domeniile, cu spectacole la zi, dar şi cu ample racorduri filosofice şi literare, un reper în domeniul literaturii şi spectacologiei evreieşti, aşa cum o consideră şi editorul Ion Cocora, şi Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică, care a finanţat cartea, dar ei, alde Boris, mă pun la index!

Victor Roncea mi-a trimis şi mie această “notă informativă” a acestui Boris Mehr (o fi o prescurtare de la Mehârb), numită O carte parşivă, care face de ruşine pe semnatar şi comunitatea lui rusificată (o fi rudă cu Mehr Khon, lider comunist). În primul rând că e scrisă infect, asta e deranjant, pare scrisă de un semianalfabet, o varză, fără logică, o înşiruire de fitile, o spoială ipocrită. Minimalizând cartea mea, acest Boris minimalizează problema evreiască, opiniile profunde, de înaltă cultură şi responsabilitate ale unor personalităţi covârşitoare ca Eminescu, Caragiale, Eliade, Cioran, Nae Ionescu, Camil Petrescu sau Marin Preda, pe care el îi tratează „de sus”, deşi se află tare afund în groapă. De fapt, îi minimalizează pe evrei. Adică Boris se arată precum este, un pitic care nu vede în faţa ochilor decât anti-semiţi. Şi ce este un anti-semit? O persoană care a colaborat la “Săptămâna” şi “România mare”! Uite, eu n-am colaborat, am colaborat la „România literară”, dar dl. Boris mă consideră anti-semit. De fapt, tot ce nu înţelege el, se numeşte anti-semitism. Să se uite pe Wikipedia să vadă revistele la care am colaborat. Ar umple ţara numai de anti-semiţi.

E timpul ca acest maidanez să fie eutanasiat. Evreii ca el pierd enorm dacă vor continua să meargă pe această enormă prejudecată! Plus că ei nu înţeleg de ce trebuie să fii patriot în ţara în care trăieşti! În acest fel, Boris îi consideră pe toţi românii anti-semiţi! Şi astfel îi minimalizează pe evrei. Ceea ce ar fi foarte grav dacă Boris ar fi vreun comisar al poporului, vreun şef al Mossad, de care tremură toţi evreii români, pe care îi obligă să fie precauţi în ţara în care trăiesc, să-i suspecteze pe români în tot ce fac. Dar pentru mine Boris e comic, fiindcă numai un personaj scos din piesele lui Gherşenzon sau din Netotul lui Singer ar putea citi atât de prost o carte, să nu găsească nimic bun în ea.

Am un prieten evreu la New York, un adevărat evreu, cu un umor deosebit, pe care, când îl salut, “Bună ziua, Jean”, el îmi răspunde: “N-am!”. Ei bine, el mi-a spus această vorbă aforistică: “De la Iisus răstignire, trebuie să înţelegi că atunci când le faci bine evreilor, rişti să fii considerat anti-semit”. Eu îl înţeleg pe dl Boris Marian, ce-şi zice şi Menhir, şi pe alţi evrei ca el, au complexe, evreii au suferit ca nimeni alţii, sunt precauţi, dar, din fericire, ei nu pot dărâma o cetate a iubirii, cum este acest Compendiu despre evrei. Ce a urmărit acest Boris? Cine e? E vreo autoritate care să ne dea lecţii? El e bolşevic, născut în fosta URSS, cu studii inginereşti la Moscova, cum ne spune Internetul. Şi conform deprinderilor moştenite, se vâră ca musca-n lapte să facă valuri, ca să-l bage şi pe el cineva în seamă!

Astfel de acuze credeam că s-au terminat odată cu fascismul şi comunismul, dar iată cum ele răsar de sub poala câte unui comisar Boris. Eu nu am scris un rând despre tovarăşul Boris care ne-a adus lumina de la Răsărit, eu nu fac un strop de politică în cartea mea, fac istoria teatrului, a filmului, a literaturii, a artei. Fac spectacol în spectacol, cu aceste formidabile personaje, care sunt evreii. Multe pagini sunt proză pură. Sau trebuia să-i cer voie d-lui Marian să scriu o carte despre evrei? Sau poate comunităţii evreieşti din România? Am propus să se organizeze la cenaclul comunităţii o dezbatere a acestei cărţi. Şi am făcut-o chiar la o emisiune de la Radio Shalom a lui Iancu Zuckerman.
N-am crezut că a face portretul evreilor prin istoria artelor în România este un act anti-semit! Înseamnă că avem de-a face fie cu tâmpiţi (iar despre evreii tâmpiţi, scriitorii evrei au scris capodopere – vezi şi Când un evreu este prost de Teşu Solomovici), fie că alde Boris sunt anti-români sau anti-OM.

În primul rând aceşti domni trebuie să reţină că eu nu sunt evreu şi deci nu am scris cartea ca un evreu. Ci ca un român. Şi m-am străduit să o scriu ca un Om. Iar din acest punct de vedere, convingerea mea este că şi evreii sunt oameni. Adică au şi ei umbre şi lumini. Eu nu i-am văzut pe evrei ca pe nişte fantoşe, ca pe nişte cifre sau ambalaje strălucitoare, i-am văzut ca fiinţe vii. Viaţa evreilor, cum se manifestă ea în arta spectacolului, asta m-a interesat înainte de toate, aşa cum acelaşi lucru îl interesase şi pe Eminescu atunci când a văzut la Iaşi primele spectacole evreieşti.

De ce n-au făcut până acum evreii domnului Boris o astfel de istorie? Cine i-a oprit? Nu o consideră demnă de ei, de ideea de evreu? Dar cum au lăsat evreii urme în teatru, film şi alte arte, nu a mai lăsat nimeni. Am trimis de la New York sute de articole în ţară despre contribuţia evreilor americani la arta lumii. Nici nu se poate imagina istoria Americii fără contrtibuţia lor. Eu sunt copleşit de galeriile evreilor din New York, de anticariatele evreieşti, de marile Târguri de artă organizate de ei. Despre ele am scris în volumul Fine Arts in America, editat în engleză, lansat la New York în trei galerii. Evreii care mi-au citit acest volum mi-au deschis toate uşile, am fost onorat de ei la superlativ.

Am venit fericit acasă să-mi prezint peste tot Compendiul evreiesc, să-l arăt la oameni, să-l dăruiesc prietenilor evrei, să-l lansez la târg. Şi uite receptare bolnavă ca la acest Borislav, cu tot felul de strâmbe, de glumiţe şchioapete, ceva meschin, agramat, cu cârlige de păduchios, de băgăcios, care se dă reprezentantul ovreimii, scrie şi vorbeşte în numele evreilor, al Tuturor evreilor! Netotul a ajuns să dea verdicte! Şi vrea să mă împingă la rele, mă suspectează de porniri barbare. Dar eu nu ştiu să urăsc. Dl. Boris vrea să mă înveţe cum să urăsc. Dar cum n-am învăţat până în ziua de azi, n-o să învăţ acum, la bătrâneţe. Eu nu-l cunosc, dar îl asigur că mi-e tare simpatic şi dacă mai aflu şi altele despre el, îl transform în personaj.

Să fie oare tabu “problema evreiască”? Un apanaj al unei rase? Dar cine nu-şi pune această problemă, nu se poate pretinde intelectual, om de cultură, Om. Şi în cartea mea, prin prisma artelor, fac o istorie a “problemei evreieşti”, trecând-o prin Eminescu, Caragiale, Nae Ionescu, Mihail Sebastian, Blaga, Eliade, Cioran, Celan, Preda şi mulţi alţii, evrei şi ne-evrei, dar mai ales prin realitatea de la faţa locului, din Israel, pe care am surprins-o în romanul Mesalina, din care reproduc în Compendiu câteva portrete evreieşti. Toţi marii intelectuali şi scriitori ai lumii, în frunte cu Sartre, şi-au pus această probemă. Numai Boris zice că nu e o problemă, e o problemuţă, nici nu mai trebuie pomenită! Să interzici să-ţi pui această problemă, este o crimă.

Nu credeam să existe o receptare atât de oarbă. Miopia, boală grea. Aş vrea să-mi arate nu o pagină, ci un rând măcar în care eu îi încondeiez intenţionat pe evrei. Să nu simtă atitudinea sinceră, pornirea curată care stă la baza acestui Compendiu? De ce te prefaci că nu înţelegi, monşer? De ce inventezi citate care nu există în carte? Ce urmăreşti, stimabile? Prost vânător. Într-un cogea arbore verde, cu o coroană măreaţă, el vede un pomuleţ cu frunzuliţe îngălbenite, pe care le vânează în draci.

E posibil să fie şi invidia, mi-a spus Teşu. E posibil, dar e ceva mai mult. Ce să fie? Care ar fi explicaţia unei taxări atât de nedrepte? Nu mă aşteptam ca evreii să-mi ridice o statuie pentru acest Compendiu de cultură evreiască, dar nici să mă arunce la Gheenă! În orice caz, sunt convins, am deja semne, că evreii adevăraţi nu sunt, n-au cum şi nu vor fi niciodată de părerea acestui Boris.

Şi acum explicaţia. Mă întreb, oare nu e vorba aici de o boală specific românească? Oare evreii din România nu seamănă cu ţara în care trăiesc? Ori aşa cum aici se fac filme ani-româneşti, piese de teatru anti-româneşti, o cultură anti-românească, de ce nu s-ar afla şi manifestări anti-evreieşti din partea unor evrei, cum este acest text troglodit al lui Boris, o mostră anti-evreiască (numai în Israel am mai întâlnit evrei români care îi urau pe evreii de acolo), oricum, el dovedeşte că unii evrei români trăiesc în acelaşi spirit destructiv şi miop ca activiştii populaţiei majoritare, adică întâmpină tot ceea ce e pozitiv, tot ceea ce e viu, cu sictir, cu anti-semitism. Diversionism ieftin, monşer. Iată o problemă evreiască la români, la evreii români, la Boris. Aici se observă un lucru, vă spun cu certitudine: evreii din America sunt foarte diferiţi de evreii din România.

Nu pun oare unii evrei români prea uşor, prea comod, o astfel de ştampilă urâtă, ofticată, pe tot ceea ce ei nu înţeleg? Teşu mi-a demonstrat că alde Boris, recte Ana Pauker, Teohari Georgescu, Chişinevschi, Nicolschi şi alţi fruntaşi comunişti nu au fost evrei, au fost Criminali. Când eşti criminal, nu mai contează că eşti rus, grec, turc sau român. Şi un criminal ca Ana Pauker nu a putut fi evreu. La fel se poate spune şi despre proşti. Prostul e prost, nu mai contează că e român sau evreu! Dar Boris e rus! Prostul nu are nici o culoare. E universal.

De aceea nu e bine să te pui cu “ei”. Ca atare, Teşu, ca să nu aibă de-a face cu alde Boris, m-a rugat să nu pun cartea incriminată, Compendiu de cultură evreiască, pe standul lui, la vânzare, “să nu vadă vreun tâmpit şi să le spună lor (aşa îi numea el, le spunea “ei” sau “lor”), uite, ce-am văzut, Modorcea ne înjură, iar Teşu sfidează comunitatea evreiască, îi pune cartea pe tejghea”! Dacă o personalitate ca el, un om ajuns la vârsta senectuţii (80 de ani), se fereşte, ca şi cum Boris ar fi şeful lui la Mossad, dacă recurge la asemenea precauţii sau paravane, vă daţi seama că e ceva putred în Danemarca! De ce dacă afli că unii evrei au prosperat în comunism (vezi lista lor pe Internet), ar fi o prejudecată? De ce dacă te ocupi de ce ceea ce e frumos, unii te bagă forţat în troaca politicii, politizează şi vrabia care mănâncă mălai? Oricum, nu e uşor să mori demn!

Aceşti alde Boris, categoric, nu sunt oameni liberi, care să trăiască fără prejudecăţi şi e mai mult ca sigur că unii de teapa lor au interzis să se reprezinte în Israel piesa Neguţătorul din Veneţia. Şi l-au numit pe Shakespeare anti-semit. Nu e nici o îndoială că Boris este un fel de Shylock al zilelor noastre. Cu el nu există decât o singură rezolvare, ca în cazul lui Shylock: să fie încreştinat!

Grid Modorcea