După 17 ani de conducere despotică a LPF de către Mitică Dragomir, acest personaj provenit din Cooperativa securistă a fotbalului românesc de dinainte de 1989, ar fi trebuit să aducă bucurie în rândul iubitorilor sportului cu balonul rotund. În realitate, toată tevatura cu schimbarea lui Dragomir în urma votului adunării generale a cluburilor de fotbal nu poate decât să-ţi aducă scârba. A fost schimbat Dumitru Dragomir, fostul director al clubului preferat a lui Nicolae Ceauşescu, Viitorul Scorniceşti, cu Gino Iorgulescu, omul Securităţii şi prietenul de petreceri tenebroae a prinţişorului Nicu Ceauşescu. S-a produs  numai o rocadă la alegerile LPF, adică s-au schimbat între ei oamenii Cooperativei. Gino Iorgulescu, fostul boss de la FC Naţional, care a mai candidat împotriva lui Mitică, este cunoscut numai ca omul blaturilor din fotbal, iar ca patron de fotbal un personaj corupt care băga firmele cu datorii în insolvenţă ca să redeschidă firme noi cu activele celei vechi, dar fără nicio datorie preluată. A fost şi anchetat de DNA pentru spălare de bani, dar judecătorii după 10 ani de procese l-au prespălat ca un bun, fost şi actual prieten al Cooperativei securistice. Schimbarea de la Ligă s-a produs în ultimul moment pentru că s-a implicat politicul la cel mai înalt nivel. Cu o zi înainte de alegeri, Ponta şi Dragnea s-au întâlnit cu şefii cluburilor de fotbal la un restaurant de fiţe din Bucureşti şi le-au impus acestora să voteze cu Gino Iorgulescu, care este prieten cu premierul. Ceea ce a făcut Ponta a fost imoral, pentru că politicul nu are ce căuta în fotbal. Ponta le-a promis că dacă iese Iorgulescu la alegeri le va scăde impozitul pe salarii la jucători. Şefii de cluburi au votat la mustaţă cu Gino, dar asta nu înseamnă o însănătoşire a climatului din fotbalul românesc. Declaraţiile lui Iacov, fostul şef de la Naţional sunt purul adevăr: “Cred că situaţia lui Dragomir seamănă cu căderea Constantinopolului, pentru că domnul Dragomir a fost un bastion important în fotbalul românesc. Asta nu înseamnă că am aşteptări mari de la Gino Iorgulescu. Eu nu mai vorbesc de multă vreme cu el. Ştiu doar că a susţinut un club doar cu banii veniţi din fotbal. Cred că acum, în fotbalul românesc, sunt la fel de multe blaturi ca pe vremea când Iorgulescu era şeful lui FC Naţional. Când mărefer la blaturi, vorbesc şi despre comisii şi alte lucruri din acestea. Fotbalul lui Sandu şi Dragomir este bijuterie”.

Aşa că schimbarea din conducerea fotbalului românesc se aseamănă foarte bine cu cea din politică. Adică nu e nicio schimbare în bine, ci numai în rău. În noiembrie 2012, românii au crezut că schimbând PDL cu USL le va fi mai bine. S-au înşelat amarnic. A venit un guvern şi mai incompetent şi mai corupt. Românii o duc şi mai prost în vremea Guvernului Victor Ponta, preocupat numai pentru satisfacerea clientelei politice. E un paradox că, deşi economia creşte teoretic, scad încasările la buget, cresc taxele şi impozitele, iar salariile stagnează sau scad. Diferenţa din creşterea economică unde este se pune întrebarea? Logic că banii sunt în buzunarele clientelei politice pesediste. Aşa că venirea la conducerea LPF a lui Gino Iorgulescu va însemna continuarea politicii de blaturi şi afaceri în favoarea Cooperativei de făcut bani din fotbal cu sprijin politic. De data aceasta de la PSD şi pentru gaşca social-democrată. În concluzie, azi pentru români vechea zicală populară se dovedeşte perfect valabilă: “Schimbarea domnilor, bucuria nebunilor”.

Ionuţ Ţene