Anarhiştii clujeni au preluat controlul ideologic în oraşul Cluj-Napoca, prin participarea la manifestările „Salvaţi Roşia Montana”, blocând circulaţia rutieră, îmbrâncindu-se cu jandarmii şi perturbând  sau monitorizând marşurile organizaţiei  naţionaliste  Noua Dreaptă.

La cererea cititorilor,  le oferim acestora câteva repere ideologice ale anarhiştilor clujeni, care au fost legitimaţi de administraţia locală, liderii lor fiind primiţi chiar de prefectul Clujului, prof. dr. Gh. Vuşcan.

Eco-anarhism

Steagul este verde şi negru al anarhismului cu tendinţe ecologice. Eco-anarhismul pretinde că mici sate ecologice (cu nu mai mult de câteva sute de locuitori) sunt un mod de organizare preferabil față de cel al civilizației actuale, și că infrastructura și sistemele politice ar trebui reorganizate pentru a putea asigura crearea lor. Eco-anarhiștii afirmă că organizațiile sociale trebuie proiectate pentru a funcționa în armonie cu forțele naturii, mai degrabă decât împotriva lor.

Ceea ce diferențiază eco-anarhismul de anarho-primitivism este importanța pe care eco-anarhismul o dă satului ecologic și capitalului său social. Pe de altă parte, anarho-primitivismul se concentrează mai degraba pe ideea de respingere a tehnologiei. Eco-anarhismul nu presupune o respingere totală a tehnologiei, unii eco-anarhiști considerând că tendința spre tehnologie, la fel ca și limbajul, este o caracteristică specific umană. Filosofia eco-anarhistă poate fi explicată ca o interpretare a unor adevăruri antropologice și biologice. În cadrul acestei filosofii se afirmă adesea (vezi Daniel Quinn, Jared Diamond) că Revoluția din Neolitic, datând din perioada 9000-7000 î.e.n. care a avut loc în Semiluna Fertilă nu a adus o înbunătățire a vieții.

În general, eco-anarhistul are o parere bună despre tipurile de organizari sociale cum ar fi tribul nu datorită conceptului de „Salbatic Nobil” și a presupusei sale superiorității spirituale, ci deoarece aceste tipuri de organizări sociale, pur și simplu par să funcționeze mai bine decât civilizația actuală.

 

Anarho-comunismul

Anarho-comunismul (sau anarhismul comunist) este o teorie anarhistă care pledează pentru abolirea statului, a proprietății private și a capitalismului în favoarea proprietății comune a mijloacelor de producție a democrației directe și a asocierii voluntare, cu o producție și consum bazat pe principiul: de la fiecare conform abilităților sale, pentru toți conform nevoilor lor. Teoria s-a dezvoltat din curente socialiste radicale apărute după Revoluția franceză, dar a fost formulată în acest fel într-un paragraf la Prima Internațională din Italia.

 

Anarho-capitalismul

Anarho-capitalismul este un curent în gândirea politică, dezvoltat în a doua jumătate a secolului XX, în special în urma muncii unor teoreticieni proeminenți, precum Murray Rothbard, reprezentant al Școlii Austriece, sau economistul David Friedman, fiul laureatului Nobel pentru economie, Milton Friedman.

Anarho-capitalismul nu trebuie confundat cu alte forme de anarhie, care resping capitalul, ca sursă de putere. Dimpotrivă, anarhia de piață (free market anarchy) se înscrie în tradiția liberală radicală și respinge controlul statului în economie.

Doctrina anarho-capitalistă propune eliminarea statului, și înlocuirea lui completă cu piața liberă; funcțiile obișnuite ale statului (represiunea contra criminalilor, justiția, armata, etc.) vor fi oferite de agenții pieței libere.

Anarho-capitaliștii doresc o societate bazată pe acorduri voluntare și pe schimburi voluntare de proprietăți și servicii. În același timp, ei recunosc și acceptă filantropia ca pe un act natural, cu condiția ca intenția să fie voluntară, fără constrângeri. Anarho-capitaliștii cred că singura cale morală de a obține o proprietate (fie ea bani, bunuri de consum, pământ, sau bunuri de capital) este prin comerț liber, cadou, sau prin transformarea prin muncă a unei proprietăți ne-deținute de nimeni, și în nici un caz prin agresiune sau fraudă.

În plan economic, anarho-capitaliștii îmbrățișează doctrina laissez-faire. În schimb, capitalismul contemporan este considerat de Rothbard un „capitalism de stat”, ce se bazează pe un parteneriat între întreprinzători și guvern, acesta din urmă folosind mijloace coercitive pentru a controla piața liberă în favoarea diverselor grupuri economice sau sociale.

Respingerea statului și a tuturor instituțiilor sale pornește de la premisa că statul deține un monopol asupra utilizării forței, pe care îl folosește pentru a-și deposeda cetățenii de proprietățile lor (prin impozitare sau expropriere), pentru a purta războaie, pentru a favoriza unele grupuri pe cheltuiala altora ori pentru a crea o clientelă politică dependentă, întreținută din impozite.

 

Cele trei forme ale anarhismului sunt adoptate de anarhiştii clujeni care vor să transforme Cluj-Napoca în primul oraş al Anarhiei din România, de la care să pornească revoluţia împotriva statului şi societăţii româneşti tradiţionale. Modelul lor este Barcelona anilor 1930, când s-a constituit primul stat anarhist din Europa, care a fost înfrânt de trupele generalului naţionalist Franco.

I. Ţene