De-a lungul călătoriilor mele prin bătrâna Europa, m-am descurcat foarte bine în oraşe şi nu m-am rătăcit niciodată. De ce? Pentru că majoritatea oraşelor europene sunt vechi cetăţi şi burguri medievale construite în acelaşi stil, cu ziduri şi turnuri de apărare. Toate oraşele europene au un centru istoric construit pe vechea structură a cetăţii medievale. Oraşele nu erau de dimensiuni mari şi aveau circa 10-15 mii de locuitori, că era Viena, Leipzig, Cologne sau Klausenburg. Spiritul burghez al oraşelor medievale era apărat de ziduri groase şi bastioane puternice. Aşa a apărut când s-au dezvoltat industrial oraşele şi s-au extins peste zidurile cetăţii dreptunghiulare sau octogonale – centrul cu clădiri vechi şi cu primăria cu turnul cu ceas – conceptul ubanistic german de Innenstadt (oraşul din interiorul zidurilor, din inelar). Oricât de mari şi extinse ar fi oraşele astăzi Munchen, Viena, Strasbourg sau Klausenburg centrul se stăbate uşor la pas în câteva ore şi a devenit o atracţie pentru turişti. Poţi străbate centrul istoric al Vienei, Dresdei sau Leipzig mergând în jurul zidurilor de apărare, cu catedralele gotice din centru ca reper, fără să te rătăceşti niciodată şi să ajungi lejer la destinaţia turistică propusă. Toate oraşele europene istorice sunt construite pe principiul germanic al Innenstadt-ului

Cred că municipiul nostru Cluj-Napoca, pe lângă brandurile arhicunoscute ce-l caracterizează, de oraş universitar sau medical, ar trebui să-şi dezvolte componenta turistică de Innenstadt privind centrul istoric. Ar trebui puse în valoare ca specificitate istorică pe lângă Bastionul Croitorilor, renovat şi inclus în circuitul turistic şi cultural, şi celelate bastioane sau rămăşiţe de ziduri rămase. Renovarea Turnului Pompierilor şi amenajarea acestuia ca muzeu ar reintroduce un monument istoric în circuitul turistic. Turnul Pielarilor, care străjuia colţul de sud-vest al oraşului, se păstrează şi astăzi, putând fi văzut pe str. Fortăreţei şi în curtea clădirii corespondente de pe str. Avram Iancu. Acesta ar trebui renovat, iar clădirea din faţă de pe str. Avram Iancu cumpărată de administraţia locală, care să amenajeze faţada acestui turn rămas. O bucată din vechiul zid al Clujului medieval ridicat în sec. XV se mai vede pe str. Emil Isac înspre Liceul Bariţiu. De asemenea, în spatele fostului cămin Avram Iancu se mai poate admira zidurile crenelate ale vechiului burg medieval. Trebuie subliniat şi pus în valoare turistic traseul de Innenstadt al Clujului pornind pe lângă şi în jurul zidurilor medievale de la vest pe aliniamentul str. Emil Isac – str. Memorandumului – Petru Maior, ca apoi să facă bucla spre sud cu Turnul Pielarilor – zidul căminului Avram Iancu – zidul Liceului Gh. Şincai – Bastilia – Turnul Croitorilor, urmând latura de est până la prefectură – Piaţa Mihai Viteazul cu latura de nord care se aliniază pe str. Gh. Bariţiu, colţ cu str. Emil Isac.

Consider că centrul istoric al Clujului ar trebui regândit de către specialişti pe baza vechiului oraş liber regesc şi să se construiască conceptul turistic de Innenstadt, ca atracţie majoră pentru clujeni şi cei care ne vizitează. Construcţia de parkinguri subterane şi chiar a unui tunel rutier care să traverseze subteran oraşul, cum am văzut la Leipzig, ar putea reda centrul Clujului numai pentru pietoni şi turişti. Renovarea clădirilor, a tramei stradale cu piatră cubică, existenţa de terase, restaurante şi muzee noi deschise publicului ar putea crea şi recreea o nouă specificitate şi o atracţie turistică a oraşului pe baza ideii de Innenstadt. În 2001 când am fost în Odense, oraşul povestitorului Andersen din Danemarca, municipalitatea a revitalizat acest vechi centru medieval, care decăzuse, transformându-l în totalitate într-un oraş pietonal cu clădiri, muzee şi restaurante, ce a devenit un punct de atracţie a turismului mondial, cu beneficii economice indubitabile. Clujul e un oraş mult mai frumos şi spectaculos decât majoritatea oraşelor medievale europene, datorită caracterului multicultural şi pluriconfesional ce reiese din arhitectonica diversă şi unică, care ar atrage turişti din întreaga lume, ca o poartă culturală între estul şi vestul Europei. Conceptul de Innerstadt ar fi încă un pas spre redefinirea specificităţii cultural-istorice a acestui oraş românesc ridicat pe civilizaţia romană şi germană şi în care şi-a pus amprenta cultura maghiară şi a fost desăvârşit, prin aportul sintetic al românilor de frumuseţe răsăriteană, balcanică şi bizantină.

Ionuţ Ţene