Ajungând la 24 de ani de la Revoluția din 89’, simțim că ne bate la ușă Crăciunul, dar ca niciodată în inimile noastre, deținem o tristețe care ne apasă, eclipsând aceste sărbători în care trebuie să dăinuie bucuria. Să ne întrebăm cum am ajuns aici? Sau începem să realizăm că planul era să ajungem aici. Ce înseamnă acum țara noastră și ce a fost, sau ce mici suntem noi față de eroii și martirii din care a curs sânge peste istoria neamului românesc.

Astăzi istoria ne-a izbit, puterea nu ne poate vedea decât ca sclavi ai ideilor impuse de sistem, o putere ce uzează de minți ce refuză să mai gandească sau o putere care poate să te lovească atunci când încerci să spui adevărul. Aceste fapte trec pe lângă noi chiar dacă refuzăm uneori să le vedem, sau există posibilitatea să le vedem doar atunci când ne izbesc.

Cine sunt cei din fața noastră? Cum decid? Este momentul să analizăm cel mai ipocrit element pe care îl avem în aceste momente și care nu demult ne-a mințit, atunci când unii credeau că este o particulă de speranță și anume omul prim-ministru sau cu funcția de prim-ministru Ponta Victor.
Mai întâi să analizăm apariția acestui individ, acum 5 ani în România dacă rosteai acest nume nu îți spunea nimic. De unde a apărut acest pui ocrotit de Iliescu, din brusturi? Ce a facut el pentru țara asta să ajungă în acest scurt timp în scaunul cald de prim-minstru. A făcut și el o teza de doctorat, în sensul că i-a dat doar o copertă, un mic avânt la libera copiere fără bun simț al tinerilor doctoranzi din România. Dar uite că anii au trecut peste acest doctor, care a ajuns la fruntea partidului roșu iar dobitoacele din România și-au legat speranța față de prematurul fruntaș la roșilor deghizat în ideologii democractice.
Să ne readucem aminte că acum ceva timp începea ascensiunea lui alături de omul fără limită la somn, dar dintr-o altă aripă, cea liberală, sau noii roși cum erau numiți de Eminescu. Totul a început prin ponegrirea altui pion din masa politică românească, și anume Băsescu, un alt politician născut din cloșca lui Iliescu, doar toți au înmugurit în FSN.
Conform planului, președintele în acea perioadă era total de acord cu exploatarea Roșiei Montană, pe când acest Agamiță Dandanache al PSD-ului era împotriva proiectului și a strigat în gura mare să il auda toata nația care l-a votat, și avem dovada http://www.youtube.com/watch?v=IPcOnjVv7Yg.
Trecu un an, omul s-a schimbat, din câte observăm are statură de grăsun, ce fericiți am fi fost dacă schimbarea era doar fizică, dar uraganul politic s-a dezlănțuit mult mai rău asupra populației. Pe lângă Roșia Montană au mai apărut și alte enclave ( Pungești, Moșna, Bălcești) pentru care cu cel mai fericit cinism, acest prim ministru este total de acord cu începerea jafului în țară de către companiile străine.
Timpurile ne fac să trăim și o utopie, acum ceva timp elementul expus cerea referendumul pentru demiterea președintelui, nu a reușit deși a folosit orice mijloc, și ne bătea toată ziua la cap la televizor că populaţia nu îl mai vrea pe Băsescu și să îşi dea demisia. În momentul de față alaiul săturat de ipocrizia acestui pontaur, din august urla cu miile în stradă demisia. Deci acum cei care l-au votat nu îl mai vor. Unde este obrazul pe care îl cereai tu de la un alt element ipocrit, sau nu contează acum că noi nu te mai vrem. Trebuie să te vrem cu forța.

Cuprins de agitația Bucureștiului din ziua de 21 decembrie, mă tot întreb cum au gândit cei care l-au ales, sau mai bine cum îl mai suportăm pe grăsunul care în această zi simbolică își ridică copitele când în zgomotul haitei din stradă se aude demisia. Dar pentru asta suntem răsplătiți cu 1000 jandarmi, înarmați cu puști și pregătiți să pună tunurile de apă pe noi. Degradant domnule. Oamenii te-au ales, părerea lor nu mai conteaza, dar ei îți cer demisia și nu îți cer lupte cu jandarmii. Întelegem că nu poți uita teoria expusă de elementul neocomunismului de 24 de ani, Iliescu, iar noi cei care luptăm pentru a nu pierde țara care ne-a născut, încă mai credem că din inimile noastre putem caștiga această luptă. Credem că și copiii noștri o să bea apă din izvoare netimbrate, o să respire aer curat din pădurile netăiate, o să își cunoască istoria prin patrimoniul de la Roșia Montană, o să se bucure de resursele țării și că într-o zi nu o să mai plece din marea Românie, în contradicție cu tine având în vedere că tu ai posibilitatea să-i transferi pe ai tăi în orice loc dacă îți duci planul impus mai departe.

Admitem că acest individ are scuze pentru ceea ce face, dar cel care îl votează și acum îi cere demisia. A cui este vina? Este simplu să observi ca în toți acești ani reprezentanţii noștri, culmea, toți cu terminația „escu” au redus populația la tăcere, să tăcem din gură și când foamea ne trece pe la gură și când stomacul e plin de băutură. Oamenii au ajuns să se mulțumească cu puțin, au ajuns la stadiul de zombi fideli unui sistem care îi curentează zi de zi, dar ești fericit că în calendar a mai trecut o zi uitând că țara în mâinile tale se poate topi. Îți alegi distrugătorul fără cap și azi, mâine îți dă jandarmul cu bastonul în cap .
De ce istoria nu ne învață nimic sau de ce nu o citim? De ce s-au scris cărți? Sau când aflăm ce plan ne-au pregătit?

Alexandru Belciu – Buciumul