Parlamentarii români pot intra în Cartea Recordurilor. Cît ai zice „peşte” au votat bugetul pentru anul viitor! Bugetul, în variantă de noapte! Primul buget al secolului, adoptat de dimineaţă pînă la miezul nopţii, s-a împiedicat de nemulţumirea preşedintelui, care a ameninţat că-l va trimite retur. Pînă şi bugetul a ajuns motiv de ciorovăială, ca la uşa cortului. Un gen de ping-pong la nivel înalt, deosebit de nociv pentru naţiunea română. Dacă preşedintele a respins acordul cu F.M.I., înseamnă că s-a trezit sau s-a deşteptat şi va lua măsuri concrete: va naţionalizeze resursele, îi va îndepărta din guvern pe miniştrii puşcăriabili şi foşti puşcăriaşi; va scăpa de parlamentarii şi deputaţii cu dosare penale, başca de cei cu puşcărie la activ. Apoi va face o sfeştanie, astfel ca fenomenele „paranormale”, care au făcut să dispară economia ţării în buzunarele lor şi ale acoliţilor străini, să fie anihilate. Va face viaţa cetăţenilor mai bună, va mări salariile şi pensiile tăiate de premierul de buzunar, va cere tuturor corupţilor să înapoieze mita şi averile dobîndite ilicit, va cere înapoi tot ce s-a privatizat fraudulos, va cere şi ieşirea din U.E. E destul loc sub soarele României, deşi tot mai mulţi sus-puşi se aşează la umbră cu căţel, purcel şi toată căpătuiala adunată de pe spinarea poporului, timp de 24 de ani. Greu de crezut! Cîte n-a mai spus preşedintele că va face şi a „uitat” a doua zi după „potop”!

Că Ţara a fost prădată de la vîrf, o dovedeşte topul milionarilor-miliardari, care include şi un celebru trădător, cîndva purtător de coroană, dar şi recentele condamnări cu închisoarea ale lui Codruț Sereș, fost ministru al Economiei, care a primit cadou şase ani de închisoare, şi Zsolt Nagy, fost ministru al Comunicaţiilor, cadorisit şi el cu cinci ani de închisoare, ambii cu executare, în Dosarul privatizărilor strategice. Conform statisticilor, sîntem Ţara cu cei mai mulţi miniştri şi guvernanţi ascunşi după gratii. Pînă aici totul ar fi clar. Dacă sînţeţi cu adevărat patriot, domnule Preşedinte, invitaţi-l afară din casă pe Tom Holst, managerul Chevron, care în urma protestelor din toamnă, a anunţat oficial că explorarea gazelor de şist de la Pungeşti se suspendă pînă obţine aprobarea populaţiei. Ce măsuri ia statul român, guvernul şi dumneavoastră, domnule Preşedinte, cu primarul din zonă, care, potrivit plîngerilor scrise ale protestatarilor către D.N.A, şi-ar fi însuşit terenul cu pricina? Ce să însemne asta? Că guvernanţii lucrează pentru popor? Nu! Sînt preacuvioase slugi ale străinilor jefuitori.

După cum se poate observa, nici premierul nici preşedintele n-au timp să se plictisească. Meciul lor a intrat în prelungire. Deşi tradiţia creştină spune că în post trebuie să fii evlavios şi să ierţi, pe micile ecrane, românul, ţinut între subzistenţă şi supravieţuire, aude tot felul de ameninţări de „cartier” şi sofisme elucubrante, prin care „onorabilii” îşi apără obsesiile şi orgoliile păgubitoare pentru naţiune. Nu vedeţi că şmecheriile înalte sînt păstrate în sertarele puterii o vreme, ca mai apoi să se ajungă la un schimb de prizonieri, după caz? Politica noastră e în delir total. Vine Sfîntul Crăciun, iar ei, în loc să-şi spele feţele de păcate, conform tradiţiei creştine, şi să bea apă sfinţită dimineaţa, sînt gata să nege pînă şi faptul că apa e alcătuită din două molecule de hidrogen şi una de oxigen, doar ca să-şi demonstreze unul altuia aberaţiile. N-ar fi de mirare! Prin anii ’90, un ciobănaş-ministru, întrebat de către un reporter dacă ştie că apa Bucureştiului conţine hidrogen, el a răspuns senin: „Opoziţia e de vină!” Din păcate astfel de indivizi ne conduc, ajutaţi de votul nostru, de soft şi de tastatură. Ei, elita naţiunii, sînt gata să nege chiar şi faptul că „marele” şi recidivistul nobeliabil Cărtărel înjură şi spurcă tot ce-i românesc în textele sale, deşi e publicat şi tradus în cam toată lumea, iar cărţile tipărite pe banii naţiunii mucegăiesc în lăzile I.C.R.-ului.

Să nu uităm că, prin credinţă şi tradiţie creştină ne-am păstrat fiinţa naţională. Tradiţia se încadrează în rîndul valorilor şi trebuie păstrată ca atare. Iar respectul pentru adevăratele valori tradiţionale, măcar în această perioadă din an, foarte aşteptată, ar trebui să fie şi pentru ei un sentiment manifest. Însă, efortul clasei noastre politice, care a vopsit comunismul în capitalism barbar, se oglindeşte în nivelul de trai al românilor. Pentru guvernul de la Bucureşti, viaţa cetăţeanului de rînd, muncit pînă la epuizare, plătit extrem prost, şi stors de bani prin biruri şi taxe, nu valorează nici cît o ceapă degerată. Aşa că, eu nu primesc, nu pentru că nu pot, ci pentru că nu vreau, această spoială măcinată pînă la măduvă de corupţie, prin care ei încearcă, mandat după mandat, să convingă naţiunea că Pămîntul nu e rotund, ci, în colţuri. Să mai luăm un exemplu recent: aprobarea obţinută de Chevron prin eludarea unor legi, a unor principii de drept, a unor drepturi constituţionale. Ceea ce face guvernul şi Chevron e similar acţiunii unui piroman, care vrea să dea drumul la gaz în apartamentul lui şi să aprindă un chibrit, fără să ţină cont că, fapta lui va distruge întregul bloc şi va pune în pericol vieţile oamenilor. În rîndul clasei politice nici măcar nu sînt politicieni, ci mercenari plătiţi de „agenturili străine”. Lor nu le pasă de ideologii şi platforme, nu merg în Parlament să ajute Naţiunea Română, ci să se ajute între ei. Duşmăniile publice fac parte din rol, în culise se bat pe umăr şi ne rîd în nas.

De 24 de ani, aceleaşi feţe se perindă la putere, cînd în opoziţie, cînd pe metereze. Şi-au împărţit între ei funcţiile şi posturile bine plătite, iar cînd e vorba de popor, îşi pierd faţa umană. Sînt prea dezumanizaţi, ca să priceapă realele probleme ale cetăţenilor, care alergă amăgiţi, ca şoriceii, după firimituri, pe o bandă rulantă, fără să înţeleagă că nu firimiturile sînt problema, ci banda care îi duce cu rapiditate în hău. Guvernele postdecembriste n-au aparţinut cetăţenilor, ci potentaţilor vremii sau grupurilor economico-financiare, care i-au tratat ca pe nişte entităţi inferioare. Alegerile au fost întotdeauna nişte mascarade, o parte a mass-media s-a vîndut cui dă mai mult, adică, diavolului, justiţia dansează cum i se cîntă, sindicatele, amanetate şi ele, nu-i mai apără pe salariaţi, iar noi votăm „catindaţii” după numărul micilor şi sarmalelor electorale, ca apoi să ne arunce la gunoi demnitatea şi dreptul la o existenţă decentă. Orice purtător de mapă, instalat prin imbecilul algoritm politic într-un scaun important, uită pentru ce a fost pus acolo, îşi pierde uzul raţiunii la văzul banilor şi, îndrăgostit pe loc de cîştigul personal, e dispus să calce şi pe cadavre. Au pierdut aproape de tot contactul cu realitatea, se mint chiar şi pe ei înşişi că îşi fac datoria, însă un psihiatru ar pune un diagnostic sumbru: evidente cazuri clinice de dedublare a personalităţii.

Maria Diana Popescu – Ziarul Naţiunea