Prin modificările operate la Codul Penal, parlamentarii puterii și-au rezolvat practic toate problemele care le dădeau bătăi de cap în ultima perioadă. Astfel, au pus cu botul pe labe ANI și DNA, două instituții care-i deranjau destul de mult în ultima vreme prin anchetele care-i vizau atât pe parlamentari cât și pe baronii locali și pe primarii care au trudit din greu la majoritatea de 70% din actualul legislativ și au pus și o botniță mare și groasă presei prin reintroducerea în Codul Penal a insultei și calomniei.

Ani de zile au luptat ziariștii, susținuți de societatea civilă, pentru a dezincrimina insulta și calomnia din Codul Penal, în numele libertății de exprimare. Presa n-a apucat să se bucure prea mult de acest drept greu câștigat că într-o noapte, fără transparență, fără dezbatere, parlamentarii puterii au decis să pună din nou pumnul în gura ziariștilor, cu argumentul celor 70 la sută de procente care le dă dreptul de a face orice doresc în țara aceasta. Inclusiv să calce în picioare drepturi și libertăți fundamentale, cum este libertatea de exprimare. „Această decizie, luată fără consultare publică, aruncă la coș zece ani de eforturi ale societății pentru dezincriminarea insultei și calomniei.
Ea elimină România din rândul democrațiilor care nu acceptă ideea că un om poate să fie condamnat penal pentru cuvintele lui“, susțin reprezentanții a patru ONG-uri, APADOR-CH, ActiveWatch, Asociația pentru Tehnologie și Internet și Centrul pentru Jurnalism Independent, care i-au cerut miercuri președintelui să nu promulge această modificare a Codului penal.

Călătorie în timp

Prin decizia luată marți de parlamentari, ne întoarcem practic în timp, la situația în care se afla presa în timpul regimurilor Iliescu și Năstase, când ziariștii erau ținte sigure pentru politicieni, fiind practic asediați cu procese penale. Din nefericire au fost ziariști condamnați la închisoare și care ulterior au câștigat procese importante la CEDO împotriva statului român, întrucât era vorba de un drept fundamental, libertatea de exprimare, drept câștigat după evenimentele din decembrie 1989. Poate cel mai important drept câștigat atunci prin sacrificiul unor tineri sătui de dictatură și cenzură.
Cu mari eforturi, în anul 2006 Parlamentul a hotărât abrogarea infracțiunilor de insultă și calomnie, pentru ca un an mai târziu Curtea Constituțională să decidă că infracțiunile de insultă și calomnie nu sunt abrogate. Ulterior, în anul 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că infracțiunile de insultă și calomnie sunt abrogate, iar în anul 2013 Curtea Constituțională a decis din nou că infracțiunile de insultă și calomnie nu sunt abrogate.

Jurisprudența CEDO – aruncată la gunoi

Reprezentanții ONG-urilor le reamintesc politicienilor că deciziile Curții Constituționale, invocate drept pretext pentru introducerea în Codul Penal a infracțiunilor de insultă și calomnie, trebuie să respecte Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența CEDO, „care au putere de lege în România“.
„Impunerea obligației ca defăimarea să fie sancționată penal nu este susținută de niciun articol din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de nicio hotărâre pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului“, au precizat sursele citate.
Semnatarii mai arată că, din cauza grabei cu care s-a procedat la completarea și modificarea Codului Penal, s-a ajuns la reintroducerea „unui text desuet“, în vădită contradicție cu jurisprudența CEDO, făcând referire la articolul 207 – proba verității. Prin acest articol i se impune celui care face o afirmație să probeze adevărul absolut al faptelor relatate, dovadă imposibilă în multe situații, în special când este vorba de investigații jurnalistice în cazuri complexe.
„Potrivit jurisprudenței CEDO (a se vedea cazul Dalban c. România, spre exemplu), cel care face o afirmație, chiar eronată/exagerată, nu poate fi sancționat sub nicio formă dacă probează existența unei baze factuale rezonabile pentru afirmația sa“, au mai arătat sursele citate.

Amenzi penale de până la 13 000 de lei

Camera Deputaților a adoptat, marți, un proiect de lege pentru abrogarea art. 74 indice 1 din Codul penal, la care au fost adoptate mai multe amendamente, printre care și aduse în completarea articolelor privind insulta și calomnia.Aceste modificări n-au stârnit prea mari dezbateri în contextul în care prin același proiect de lege parlamentarii și-au dat o super imunitate și i-au salvat din ghearele justiției și pe aleșii locali acuzați de conflict de interese. Asta nu înseamnă că în ceea ce privește libertatea de exprimare acest proiect este mai puțin nociv. Dimpotrivă.
Proiectul de lege a fost introdus pe ordinea de zi suplimentară a Camerei și a fost votat fără ca raportul comisiei să fie publicat și fără dezbatere în plen. Comisia juridică a întocmit raportul luni seară, în aceeași ședință controversată în care a fost adoptat și proiectul Legii amnistierii.
Potrivit articolului 205 – Insulta, „atingerea adusă onoarei ori reputației unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocură, se pedepsește“.
Comisia juridică, printr-un amendament, a completat acest articol în ce privește pedeapsa pentru insultă, care poate fi amenda de la 150 de lei la 500 de lei.
Potrivit articolului 206 – Calomnia, „afirmarea sau imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancțiune penală, administrativă sau disciplinară, ori disprețului public, se pedepsește cu amendă de la 250 de lei la 13.000 de lei.
Comisia juridică a propus, printr-un amendament, creșterea limitei minime a amenzii pentru calomnie, de la 250 de lei la 500 de lei.

Argumente șubrede

Membrii Comisiei au arătat în raport că au luat în considerare pentru aceste modificări mai multe aspecte derivate din considerentele deciziilor Curții Constituționale.
Astfel, prin Decizia nr. 62/2007, Curtea Constituțională, având ca practică și decizia CC din 2000, a stabilit că abrogarea articolelor 205, 206, respectiv 207 – privind insulta, calomnia și proba verității – este neconstituțională. Astfel, pe cale de consecință, efectele abrogării au încetat, iar prevederile legale care au format obiectul abrogării au continuat să producă efecte, articolele 205, 206 și 207 fiind în vigoare, potrivit raportului Comisiei.
Membrii Comisiei au arătat în raport că Parlamentul nu poate abroga articolele privind insulta și calomnia, ci se poate pronunța doar cu privire la cuantumul sancțiunii.
„Libertatea de reglementare pe care o are Parlamentul în aceste cazuri se exercită prin reglementarea condițiilor de tragere la răspundere penală pentru faptele antisociale care aduc atingere valorilor prevăzute și garantate de Constituție“, se arată în documentul citat.
Totodată, membrii Comisiei au menționat că, deși CC s-a pronunțat în 2007, unele instanțe au considerat că infracțiunile prevăzute la articolele 205 și 206 au rămas dezincriminate.
În aceste condiții, Înalta Curte de Casație și Justiție a dat în 2010 o hotărâre de unificare a practicii prin care a decis că infracțiunile prevăzute la articolele 205 și 206 au rămas dezincriminate, fiind abrogate.

„Hotărârea este prost motivată și se bazează pe confuzia dintre «abrogarea abrogării» și «declararea neconstituțională a abrogării». Diferența este enormă: «abrogarea abrogării» nu repune în vigoare textul abrogat conform Legii 24/2000; «declararea neconsti­tuțională a abrogării» face să înceteze efectele abrogării, adică repune în vigoare textul abrogat conform DCCR nr. 62/2007 și a DCCR nr.20/2000“, se arată în raportul Comisiei juridice a Camerei Deputaților.
Pe de altă parte, membrii Comisiei au arătat în raport că Parlamentul a încălcat decizia Curții Constituționale din 2007, deoarece în noul Cod Penal nu a mai prevăzut infracțiunile de insultă și calomnie, acestea fiind astfel dezincri­minate.
Comisia menționează că CC și-a păstrat jurisprudența și a stabilit din nou, în 2013, că abrogarea articolelor din Codul Penal privind insulta și calomnia este neconstituțională. Numai că ceea ce uită stimabilii parlamentari este faptul că decizia Curții Constituționale s-a bazat pe vechiul Cod Penal, nu pe noul , care urmează să intre în vigoare la 1 februarie 2014.
Niciun argument solid și logic nu rezistă însă în fața dorinței actualei puteri de a-și subordona totul, d la justiție, la presă, în speranța că o mare tăcere le va asigura o domnie lungă în România. Din nefericire pentru ei se pare că n-au învățat nimic din lecția lui Adrian Năstase.

Iulia Nueleanu, Curentul