– leit motiv al vietii românului în exil

 

“EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX – Un alt fel de paşoptişti români în Franţa, Canada şi Statele Unite”, de Octavian Curpaş, iată o carte pe care lecturând-o și trecând narațiunile prin ochiul psihologului, pot afirma că trecutul nu există; doar prezentul există, deoarece persoana extrage din memoria sa ceea ce a înregistrat, reținut, interpretat – din evenimentele petrecute ieri. Există o diferență importantă între trecut, între situațiile în ansamblul lor, descrise din interior de fiecare dintre protagoniștii acestei cărți, chiar în acel moment și evenimentele traumatizante și lecțiile de viață, sentimentele sau modelele pe care le reținem mai târziu.

 

În fiecare capitol ce reprezintă o etapă din viața fiecăruia, se produce o transformare. Când protagoniștii acestor mininuvele povestesc ceva, este așadar important să fim atenți și să ascultăm dincolo de cuvinte știind că esențial nu este ceea ce s-a întâmplat în „odiseele” acestora, ci amintirea evenimentelor traumatizante care rămâne, și mai cu seamă, emoția sau mesajul pe care le extragem din ele.

 

A regăsi amintirile frumos expuse de scriitorul și jurnalistul Octavian Curpaș, ne ajută să înțelegem peripețiile, cu toate riscurile ce decurg din acestea, în dorința acelora care au ales calea de a pleca într-o lume mai bună și mai civilizată, dar nu să schimbăm ceva din trecutul lor.

 

Am constatat uneori, lecturând cartea, că, deși tristețea aduce cu sine plânsul, întrând în empatie cu personajele prin intermediul lui nea Mitică, scriitorul Octavian Curpaș întâlnește sentimentele acestuia, care se simte înțeles. Important este pentru cititor să verifice dacă propriile proiecții corespund realității, astfel încât să evalueze pe cea a fiecărui personaj din carte, ceea ce va duce la o înțelegere mai profundă a evenimentelor ce i-au condus spre o decizie irevocabilă, de a alege „odiseea exilului”.

 

Dacă această culegere de întâmplări reale fascinează cititorul de la prima lectură, se datorează unui fapt deosebit de important, acela că toate personajele, dincolo de evenimentele ce le-au marcat existența în exil, au înțeles că pentru a trăi bine prezentul, au acceptat să se împace cu trecutul.
Psiholog ILIE MARINESCU
București, ROMÂNIA