Clujeanul Alexandru Vlad a fost luat premiul „Ion Creangă“ acordat de Academia Română pentru romanul „Ploile amare“. Vlad este singurul scriitor din Cluj-Napoca care se află pe lista premiilor pe anul 2011 ale instituţiei de cultură.

Academia Română a acordat recent premiile pe anul 2011, iar premiul „Ion Creangă“ i-a revenit scriitorului clujean Alexandru Vlad. Romanul pentru care a fost recompensat clujeanul este „Ploile amare“, apărut la editura Charmides din Bistriţa. Lista tuturor premiilor, pe site-ul Academiei Române. Alexandru Vlad, prozator şi traducător, este unul din cei mai importanţi scriitori clujeni, membru al filialei clujene a Uniunii Scriitorilor. A debutat în 1973, în revista de cultură „Echinox“ Volume: Aripa grifonului, povestiri, 1980; Drumul spre Polul Sud, proză scurtă, 1985; Frigul verii, roman, 1985; Fals tratat de convieţuire: trei tablouri din secuime şi un malaxor (în colaborare cu Daniel Vighi, András Visky, într-o versiune concepută şi editată de Marius Lazăr), 2002; Sticla de lampă, 2002; Viaţa mea în slujba statului, povestiri, 2004; Iarna, mai nepăsători ca vara, 2005; Curcubeul dublu, Polirom, 2008; Măsline aproape gratis (proze asortate), 2010; Ploile amare, roman, 2011. Prezent în antologiile Nuvela şi povestirea românească în deceniul opt, 1983; Chef cu femei urâte, 1997; Generaţia 80 în proza scurtă, 1998; Competiţia continuă, 1994; 1998.

Traduceri din Joseph Conrad, W.H. Hudson, Vladimir Tismăneanu. Tradus în germană. Premiul USR pentru debut, 1980. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj. Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România pentru Aripa grifonului, 1980; Premiul Radu Enescu, acordat de revistaFamilia, Oradea, 1994; Premiul ASPRO pentru proză scurtă, 2002; Premiul Uniunii Scriitorilor Filiala Cluj, 2002; Premiul Uniunii Scriitorilor Filiala Cluj, proză, 2004; Premiul Uniunii Scriitorilor Filiala Cluj, proză, 2008; Premiul Liviu Rebreanu, 2008.

Meritul Cultural în grad de Cavaler, 2004; grad de Ofiţer, 2010, potrivit site-ului Uniunii Scriitorilor Cluj.

Despre proza lui Alexandru Vlad „Însuşirile esenţiale scriitorului de proză le stăpâneşte ferm: e sobru, concis, îmbină mereu detaliile scenografice (spaţiale, meteorologice, vestimentare, temporale, cinetice etc. etc.) cu expunerea stărilor psiho-sensibile ale personagiilor, păstrând totodată neabătut firul naraţiunii. Altă proprietate de seamă e capacitatea (rar întâlnită şi la cei mai mari dintre scriitori) menţinerii misterului enunţiativ“ (N. Steinhardt în Familia, 1983) „Frazele lui Alexandru Vlad sunt lucrate până la ultimul cuvânt cu o rigoare ieşită din comun, lăsând impresia – cum se exprimă unul din personajele sale – că sunt „răsucite cu cheia”. Controlul expresiei nu duce însă la crispare, cum s-ar putea crede, pentru că el se exercită dimpotrivă în vederea unor fluenţe aproape muzicale. (…) Dintre prozatorii „optzecişti” nu mulţi stăpânesc la fel de bine ca Alexandru Vlad ştiinţa de a scrie o povestire sau o schiţă respectând câteva principii compoziţionale ferme, transmise din trecutul îndepărtat al speciilor şi impuse prin reluări succesive până în zilele noastre“ (Gheorghe Perian – Scriitori români postmoderni) „În cele mai bune pagini ale sale, scriitorul clujean scrie o proză uimitoare, subtilă, acut personalizată, în care nimic nu este fără loc şi nimic nu este supus ştergerii. Înţelegerile prinse de proza sa se conservă, au puterea eternităţii, a esenţelor“ (Horea Poenar, în Observator cultural, 2005)

Sursa: Adevarul