De când guvernul pro-rus al preşedintelui Victor Ianukovici a respins tratatul de asociere a Ucrainei cu UE în cadrul parteneriatului estic, ţara a luat foc. Şeful Partidului Regiunilor, care conduce Ucraina cu o mână de fier a preferat asocierea cu Rusia în cadrul Uniunii Vamale Euro-Asia, fapt ce i-a nemulţumit pe filo-europeni. În Ucrania avem de fapt două tabere divergente şi antagonice: pe de o parte pro-europenii formând o coaliţie de partide provenite din vechea tabără a revoluţiei portocalii Timoşenko-Iuscenko, ong-uri soroşişte, naţionalişti ai lui Petliura şi cealaltă tabără Partidul Regiunilor, un conglomerat de tip fesenist provenit din fostele structuri sovietice şi din PCUS. Pe acest conflict politic între Bruxelles şi Moscova avem şi o ciocnire inter-etnică şi religioasă. În vestul Ucrainei locuiesc numeroase minorităţi pro-europene: polonezi, români, unguri şi evrei, iar în estul ţării majoritari sunt ruşii şi populaţiile rusofone. În vestul Ucrainei un rol puternic îl are Biserica Greco-Catolică Unită cu Roma, în estul ţării populaţia rusofonă se roagă în Biserica Ortodoxă, care este filo-rusă şi apropiată de Moscova. Situaţia de la Kiev şi din marile oraşe e mai complicată decât dihotomia în alb şi negru: pro-occidentali şi pro-ruşi. Guvernul pro-moscovit oferă Ucrainei o stabilitate de fier şi o piaţă de desfacere uriaşă: Rusia-Kazahstan-Bielorusia, plus resurse energetice inepuizabile: gaz, petrol, minereu, lemn. De cealalte parte Euromaidanul oferă promisiunea integrării în UE, libera circulaţie destul de iluzorie deocamdată şi un mod de viaţă occidental.

Euromaidanul fascinează tineretul ucrainean aşa cum mirajul UE ne-a păcălit şi pe noi românii în anii 90. Integrarea a adus din păcate la prăbuşirea economiei naţionale prin deschiderea barierelor vamale şi pierderea a trei milioane de români ca forţă de muncă, emigrând pe piaţa occidentală. Euromaidanul (maidan=piaţă, provine din limba turcă, la fel ca în limba română) le oferă ucrainienilor promisiuni, nu realităţi concrete. Chiar dacă s-ar semna asocierea cu UE, libera circulaţie o vor primi ucrainienii doar după 2020. Deschiderea barierelor vamale pentru Kiev va duce la prăbuşirea economiei ucrainiene, deoarece produsele acestei ţări sunt inferioare celor europene, fapt ce va duce la şomaj, inflaţie şi emigrare. UE e cinică cu poporul ucrainean şi nu îl informează despre realitatea dură a integrării în UE, care pentru ţări ca România, Ungaria, Croaţia, Slovacia şi Ungaria a adus doar dezamăgire, depopulare, exploatarea resurselor şi sărăcie. Sigur că ucrainienii în naivitatea şi idealismul lor cred că schimbând preşedintele post-sovietic le va fi mai bine. Ianukovici a semnat pentru Uniunea Euro-Asia deoarece economia ucraineană este compatibilă cu acest spaţiu economic, ţara nefiind pregătită pentru o concurenţă acerbă cu firmele din UE. Mă miră faptul cum naţionaliştii ucrainieni şi preoţii se luptă sau se roagă pe Euromaidan, alături ecologişti sau  de ong-iştii lui Soros trimişi să pregătească Ucraina pentru binefacerile occidentale: cultura gay, inflaţie, vinderea terenurilor la străini, falimentarea intrepriderilor naţionale, vinderea resurselor petroliere şi minerale, protecţia multinaţionalelor. UE nu vrea să acapareze Ucraina pentru democraţie şi prosperitate, ci ca să o organizeze într-o neo-colonie economică, ca o piaţă ieftină de desfacere şi izvor de mână de lucru ieftină şi exploatarea sălbatică a bogatelor sale resurse. Bruxelles dacă nu poate lua întreaga Ucraină organizează acum fărâmiţarea ţării. În vestul Ucrainei, dar şi la Kiev, se constituie Consilii populare, un fel de soviete albastre, administraţii paralele faţă de guvernul şi administraţia legală. În vestul Ucrainei protestatarii Euromaidanului au preluat controlul instituţiilor de stat. Ţara se rupe în două: o Ucraină vestică minoritară şi greco-catolică, cu privirea spre Bruxelles şi rămâne o Ucraină estică rusofilă şi rusofonă cu ochii îndreptaţi spre Moscova. Asta dacă nu e o capcană a guvernului de la Kiev, care lasă mişcarea protestatară să se compromită în haos sau anarhie şi apoi să intervină manu militari pentru instaurarea ordinii şi a păstra Ucraina în Uniunea Vamală Euro-Asia. Spectrul unui război civil la graniţele României ar fi dezastruos pentru noi. Investitorii s-ar speria, iar aventurierii secui ar avea un bun prilej de proclamare a autonomiei, pe fondul unei instabilităţi naţionale şi internaţionale în regiune.

Ionuţ Ţene