De câteva ore am citit ultima filă a cărţii „Lumea secretă a nomenclaturii. Amintiri, dezvăluiri, portrete” scrisă de Vladimir Tismăneanu şi publicată anul trecut la Editura Humanitas. Cartea e scrisă greoi, cu multe informaţii şi exces de nume, pe care autorul nu a dorit să le lase uitării. Memorialistica lui Tismăneanu e lipsită de esenţializare şi cartea e uşor indigestă, dar cu toate acestea merită citită. Pentru un cititor avizat i se revelă o lume secretă a nomenclaturii comuniste „paraşutate” sau venite „călare” pe tancurile sovietice, în anii 1944/1945. Ce e foarte interesant de concluzionat în carte despre nomenclatura „nomadă”, ce a năvălit peste societatea românească tradiţională: de fapt această elită subţire impusă de sovietici era în majoritatea sa covârşitoare de origine alogenă. Nomenclatura comunistă dezvăluită de Vladimir Tismăneanu era un melanj etnic de ruşi, bulgari, unguri, ucrainieni, basarabeni, greci şi evrei atei. Componentele psihologice ale acestei elite subţiri era aceea a unei secte religioase. Credinţa sectei era comunismul, iar Moscova un fel de Ierusalim al lor. Liderii comunişti ai PCR erau căsătoriţi cu franţuzoice, rusoaice, cehoaice, spanioloaice cu origini evreieşti. Liderii comunişti din anii 50 vorbeau la partid limba de lemn, iar acasă şi între ei la întâlnirile private foloseau exclusiv limba rusă. Majoritatea covârşitoare a liderilor comunişti din PCR au primit locuinţe în cartierul Primăverii din Bucureşti după ce au alungat burghezia şi intelectualitatea românească din ele. Frăţia acestei secte minuscule comuniste fanatice şi obraznice, sprijinite de Moscova era cimentată de războiul civil din Spania, rezistenţa franceză şi activitatea kominternistă de la Radio Moscova sau întâlnirile din Hotel de Lux al NKVD. Secta comunistă din fruntea PCR era transnaţională, iar românii etnici erau o minoritate extrem de neglijabilă. Deşi militau pentru egalitate, frăţietate şi colectivism, această sectă trăia într-un lux funebru, cu magazine speciale de la Gospodăria de partid, păzită de miliţieni şi total ruptă de marea masă a poporului român, cu care nu aveau nicio legătură etnică sau religioasă. Ei erau „primii între egali”, cu un statul internaţional bine definit, o clasă suprapusă de către Moscova să spolieze şi chinuie prin puşcării şi la Canal poporul român înrobit.
În toată cartea de memorii a lui Vladimir Tismăneanu -, care are totuşi bunul simţ să recunoască că nu e român, ci urmaşul unei familii de comunişti evrei care au luptat în Spania şi e critic faţă de Petre Roman, un fiu de nomenclaturist evreu Walter, care a luptat în războiul civil din Catalonia, dar care după 1990 se lăuda că e „os de ardelean” – nu am întâlnit nicio urmă de reproş sau apăsare sufletească că locuiau în casele burghezei române alungate în exil sau închise/ucise în puşcării sinistre. Întreaga memorialistică a lui Volodea, numele de alint dat de colegi, e o lungă înşiruire de momente nostalgice din copilărie şi tinereţe, cum trăia elita comunistă în vilele de lux, cum mergeau la piscina partidului sau fumau ţigări Rothmans şi beau whisky. Tismăneanu se simţea frustrat că anumiţi coregionali comunişti trăiau în vile de lux mai mari sau se plimbau în autoturisme Zil şi familia lui care era în eşalonul doi al nomenclaturii transnaţionale, tata doar un „biet director” de Editură Politică a PCR, partidul atotputernic, nu-şi permitea luxul maşinii de serviciu. Ierarhia în vremea regimului comunist era materialistă şi occidentală, că alte odrasle de comunişti aveau patine şi biciclete fraţuzeşti, iar el trebuia să se mulţumească cu cele dintr-o ţară comunistă prietenă DDR. Se simţea Tismăneanu umilit că vacanţele şi le petrecea în vilele de protocol pentru eşalonul doi al PCR de la Eforie şi Predeal şi privea cu jind la vilele de lux pentru primii conducători ai partidului. Tismăneanu nu-şi punea niciun moment întrebarea că ţara suferea de foame şi închisorile erau pline cu zeci de mii de intelectuali români în regim de exterminare, ci numai că de ce Leonte Răutu sau X stătea la o vilă de lux în vacanţă la Sinaia, iar tatăl lui care şi-a dat o mână pentru cauza comunismului în Spania şi a vituperat de la Radio Moscova împotriva Regelui Mihai, era umilit să stea în cabane ale partidului mai modeste şi să cumpere produse din ţări socialiste la Gospodăria de partid, nu produse occidentale ca Dej sau Ceauşescu. Şi atunci ca şi acum clasa politică să trata medical în Occident. Faptul că tatăl său a fost exclus din partid vreo doi ani, fără pierderea privilegiilor, Tismăneanu ridică „umilinţa” familiei la rang de dizidenţă. Să ştiţi că nici când Dej în ultimii ani şi mai ales Ceauşescu a încercat să românizeze aparatul de partid această sectă comunistă transnaţională nu şi-a pierdut privilegiile. Poate unii au fost mutaţi cu două străzi mai departe de vila secretarului general din Primăverii în alte vile de lux, dar ei au perceput acest lucru ca o ofensă împotriva cauzei comunismului. Prin anii 70 numeroşi membrii ai elitei comuniste au plecat legal în Israel, Elveţia sau SUA primind paşaport de la regimul Ceauşescu. Unii generali au trecut de la DIE direct în slujba Mossad sau CIA, ca şi cum un om şi-ar schimba serviciul de la primărie la prefectură, fără nicio mustrare de conştiinţă. Occidentalii i-au primit cu braţele deschise pe aceşti nomenclaturişti şi securişti, cu mâinile pătate de sângele unui popor osândit, transformându-i şi „prespălându-i” moral în dizidenţi şi anticomunişti de ocazie. Permanent se simte în lecturarea cărţii lui Tismăneanu o permanentă nostalgie faţă de comuniştii internaţionalişti curaţi ca Tudor Bugnariu, care nu aveau „în sânge” nicio urmă de şovinism şi naţionalism şi pentru cei care au suferit la…Doftana. De Aiud, Gherla, Sighet, Piteşti unde se chinuia şi murea floarea culturii şi tineretului român, tânărului Volodea nici nu-i păsa şi nici nu era curios să afle. Nuanţele comunismului primăverii de la Praga îi erau mai incitante sau suferinţele ilegaliştilor spanioli îndepărtaţi de „odiosul” Ceauşescu într-o casă de lux la marginea cartierului Primăverii, culmea opresiunii naţional-comuniste.
Deşi cu familia „ostracizată” în vile de lux şi cu acces la magazine speciale, Vladimir Tismăneanu face liceul la nr. 24, viitorul „Jean Monet”, fiind coleg de clasă şi de bancă cu Nicu Ceauşescu, copiii lui Maurer, Mizil şi cu odraslele întregii nomenclaturi mai mult sau mai puţin transnaţionale. La facultatea de sociologie Volodea capătă şi o funcţie de vicepreşedinte la UASC, dar avea curajul să-i spună lui Nicu că nu e bine să accepte el fiul Conducătorului funcţii mari în partid. În toată tinereţea lui se observă la Tismăneanu o gelozie feroce că Nicu Ceauşescu venea cu Mercedesul cu securist la practica agricolă, iar el trebuia să culeagă porumb şi să doarmă pe saltele de paie. Se creează o „rezistenţă” internaţionalistă la „naţionalizarea” comunismului lui Ceauşescu în anii 70, reprezentată de Ion Iliescu, Silviu Brucan, Octav Cozmâncă, Virgil Măgureanu, C. Pârvulescu, Ion Ioniţă, Dan Marţian, A. Bârlădeanu, C. Boştină susţinută de secta transnaţională din Primăverii şi cu protecţia Ambasadei URSS. Ei încep să comploteze supăraţi că Ceauşescu prin românizarea aparatului de stat a „întinat nobilele idealuri ale revoluţiei comuniste” din octombrie 1917. Volodea nu-şi găseşte de lucru la universitate şi institut pentru că este evreu şi regimul lui Ceauşescu a devenit „antisemit”, o aberaţie fără logică şi pleacă cu mama la Paris apoi în Venezuela cu paşaport dat tot de …Ceauşescu. La Paris, Volodea se întâlneşte cu foşti activişti comunişti refugiaţi sătui de „dictatura naţionalistă” a lui Ceauşescu şi primeşte şi îndemizaţii lunare în dolari de la Asociaţia Internaţională de Ajutor a Evreilor, că era un fel de dizident şi persecutat în România. Nici măcar Ceauşescu cu tot naţional-comunismul său nu a încercat să elimine agentura sovietică şi internaţionala comunistă din cartierul Primăverii. Cu toată românizarea aparatului de stat Ceauşescu a fost un comunist până la capăt şi i-a respectat sau s-a temut de elitele comuniste venite în ţară pe tancurile sovietice, care făceau deja „dizidenţă” împotriva unui conducător ce încerca o legitimare românească asocialismului. Această sectă comunistă transnaţională a fost permanent protejată de Moscova, iar liderii euro-comunişti când veneau la Bucureşti petreceau în banchete copioase cu un Tismenetki sau Walter Roman. Dacă aceşti comunişti internaţionalişti solicitau paşaport să viziteze Spania sau Occidentul îl primeau imediat. Securitatea nu-i deranjau prea mult că intra ambasada URSS pe fir. Din case şi de la aprovizionarea specială nu au fost niciodată tăiaţi. Problema era cu ceilalţi 20 milioane de români, şi elita intelectuală românească scăpată din închisori, că trăiau într-o sărăcie lucie şi fără drepturi speciale alimentare sau paşaport spre Occident. Citind cartea lui Tismăneanu îţi dai seama că revoluţia din decembrie 1989 a fost o lovitură de palat dată de agentura comunistă internaţionalistă condusă de Iliescu, Roman şi Brucan, care şi-a luat revanşa pentru „naţionalizarea” comunismului de către Ceauşescu. Că Băsescu a pus o odraslă de nomenklaturist comunist de factură sovietică să facă raportul de condamnare a comunismului în 2006 nu este decât o parodie a ceea ce ni s-a întâmplat din 1990 încoace ca popor îngenunchiat. Era oarecum şi firesc ca Tismăneanu, un politolog al stângii marxiste eretice şi al şcolii de la Frankfurt, prieten cu clica complotistă a lui Ion Iliescu, să „îngroape” în parlament aşa cum vor ei comunismul, pe care părinţii lor l-au adus pe tancurile sovietice în ţară şi l-au alungat pe Rege. De ce Băsescu l-a pus pe acest adulator din anii 90 a lui Ion Iliescu să întocmească raportul de condamnare a comunismului, nu mai poate fi nicio surpriză pentru nimeni, doar provin din aceleaşi structuri securiste sau comuniste, care au condus ţara şi o conduc în continuare. E adevărat că, dacă până în 1989 aveam comunism după 1990 putem vorbi de post-comunism. Structurile de putere din eşaloanele doi şi trei ale securităţii şi partidului comunist s-au înşurubat bine în instituţiile statului român după 1990. Asta se vede bine din cartea„Lumea secretă a nomenclaturii. Amintiri, dezvăluiri, portrete”, chiar dacă autorul, poate, nu şi-a dorit acest lucru.
Ionuţ Ţene
24 Responses to “Lumea secretă a nomenclaturii lui Vladimir Tismăneanu dezvăluie prelungirea comunismului după 1990”
Exceptional articol. Dureros de adevărat! Doamne ajută această ţară!
Felicitări domnule dr.Ţene
Toți acei alogeni din care era formată nomenclatura comunistă ruși, bulgari, unguri, greci, ucrainieni, basarabeni, erau de fapt din aceași nație sionistă. Silviu Brucan se numea Saul Bruckner, Valter Roman se numea Erno Neulander, Ana Pauker se numea Hana Robinsohn și așa mai departe.
La fel s-a întîmplat și in Rusia.
Massa alogena si aderenta ei fata de comunism in genere, isi are istoria ei aparte. Aparitia „Manifestului” lui Marx -coreligionar evreu-, a fost inca de la inceput salutata cu urale si bucurie de cercurile evreiesti internationale, prin toate mediile accesibile pe care le detineau. Primul guvern bolsevic constituit la Moscova in 1918, dupa lovitura de stat reusita impotriva Tarului Nicolae al II-lea in 1917, avea in fruntea listei pe V. Lenin, pe jumatate evreu din partea mamei lui pe nume Blanck, evreica de origine germana. Urma apoi Leo Trotki, comisar al armatei rosii si al marinei, si el evreu pe numele sau adevarat Lew Davinovici Bronstein. Lista se continua cu G. Zinoviev, comisar pentru afacerile interne, cu numele adevarat de G. Afelbaum, urmandu-i: Samuel Kaufman, Ethel Knigkisen, Abraham Krohmal (Saguersky), Lew Rosenfeld (Kamenev), Kain Rako (Rakevsky), Abel Beck, Grundbaum (Cevinsky), Bertha Hinewitz, Isidor Gurko, Furstenberg (Ganetsky), Iosif Steinberg, Iakob Berman, Liuba Rosenfeld, Rebeca Jatz, Jakob Zolotin, Abraham Schotman, Abel Alperovitz, Leibu Kuwitb, Jankel Swerdin, Jakob Golden, Isaak Latsk, Abraham Torbeth, Jakob Giler, Abraham Baum, Abraham Klotzman, si altii. In total, 447 de evrei se gaseau in componenta acestui prim guvern bolsevic, alaturi de numai 43 de lituanieni, 30 rusi, 13 armeni, 12 germani, 3 finlandezi, 2 polonezi, 2 georgieni, 1 ceh si 1 ungur. Remanierile ulterioare, aduc la conducere alte elemente apartinand aceleiasi origini: Zdanov (Lipsitz), Lavrenti Beria, Lazar Kaganovici, Malenkov (Georgi Maximilianovici Molenk), Bulganin, A. Iosifovici Miyokan, P. F. Yudin, N. Schatalin, M. Litvinov, Rosalia Goldenberg, Anna E. Kaluger (Calugaru), delegata a Basarabiei in sovietul suprem, etc.
Ca prim reprezentant al marxismului in Romania, se inscrie C. Dobrogeanu- Gherea (Solomon Katz), evreu, si el „navalit” si acceptat ca atatia altii, grava eroare a guvernului din acea vreme care, putin mai apoi, odata cu incitarile lui anarhice contra statului, realiza pe deplin efectul viermanos al noii doctrine utopice materialiste transplantata in tara cu bunavoie. Dupa primul razboi mondial, cultura romana devine virtualmente napadita de elementele alogene, in folosul aceleiasi cauze anti-nationale pe care le-o aratase Gherea: marxismul. Ideile bolsevice, zis „progresiste”, sunt preluate de totalitatea „nulitatii” (cum se exprima Lucian Blaga), noua avangarda a stangii, straina de toata massa romaneasca, dar stapana aproape in totalitate a mijloacelor de exprimare. Maculatura fatidica venea sa dauneze la scara nationala prin continutul scabros si injurios pana la disperare si indignare impotriva poporului roman, cel care in spiritul libertatii de gandire le asigurase dreptul la reprezentare. In aceasta tagma alogena a pseudo-culturii se inscriu nume fioroase prin ideile intrebuintate, cum ar fi cele ale lui Ion Calugaru, Marcel Blecher, Al. Robot, Maria Banus, Barbu Lazareanu, Lazar Samson, Dominic Alexandru (Avram Reichman), Virgiliu Monda (Moscovici), Sasa Pana (Alexandru Binder), Isac Peltz, Eugen Relgis (Siegler), Camil Baltazar (Leopold Goldstein), Henric Sanielevici, A. Toma (Moscovici), Tristan Tzara (Sami Rosenstein), Ilarie Voronca (Eduard Marcus), Abraham Leib Zissu, Georg Silviu (Silviu Goliger), si multi altii. Deceniile patru (incepand cu August 1944) si cinci sunt acaparate efectiv de numele lor proslavind stalinismul si comunismul. Apar nume noi pe „linia de lupta proletara”, in fapt de indoctrinare si dirijare fortata a constiintei masselor catre dezastrul comunist: Nina Cassian, Marcel Breslasu, Iulia Soare (Sonnenfeld), N. Tertulian (Nathan Veinstein), Florin Mugur, Veronica Porumbacu (Scherfelberg), Mayer Rudici, Ieronim Serbu (Aron-Hertz Erich), George Toma Maiorescu (Mayer), Alex. Mirodan, Ovidiu Chromalniceanu (Moise Cahn), Radu Cosasu, Vera Calin (Clejan), Mihail Roller, Silviu Iosifescu 1) , etc. Proletcultismul viciant revarsa fiere si foc impotriva unuia si aceluiasi obiectiv: clasa numita „reactionara” (massa populatiei romanesti), care in diverse forme, prin neacceptare, continua sa se faca simtita, stanjenind eforturile nevolnice de indoctrinare la scara nationala dirijate de partid. Romanul social al acestora ne transpunea pe terenul agricol, acolo unde comunistii luptau din rasputeri sa-l convinga pe taranul „reactionar” sa intre in colhoz (inca un cuvant importat dela rasarit), „desteptandu-l” din „neagra imbecilitate” in care il adancise regimul „mosieresc”, cu exemple de „tovarasii”, multe, tot mai multe, asa ca finalul era implacabil pentru el si ceilalti ca el care refuzau sa se inscrie, iar „vointa populara” tot mai apriga, „nu-i va ierta”; venea apoi la rand muncitorul, muncitorul comunist stahanovist care, din „dragostea” lui pentru partid, in fata strungului sau gauritorului, 12 ore pe zi, nu intelegea cum de se mai gasesc „elemente burgheze” care sa-i stinghereasca munca si sa provoace „confuzie”. Peste tot si peste toate, el, comunistul, era un exemplu, tarnosit in tot ceea ce facea el, o adevarata „constiinta proletara” demna de urmat. Desigur, el urma exemplul muncitorului sovietic, care-i era atat de drag si la care se gandea ori de cate ori lucra 12-14 ore pe zi, lua parte la sedintele de partid si-l proslavea pe „gigantul omenirii, generalissimul I. V. Stalin”. El, muncitorul comunist, dorea ca tara intreaga sa fie ca el, in „fericire si bunastare”, cel putin 12 ore pe zi, atat cat era el, in fata gauritorului, strungului sau la adunatul spanului din fabrica. Caracteristica primordiala care se rasfrangea din toata aceasta literatura proletcultista, era slava pentru partid si supunerea oarba a populatiei in fata tuturor directivelor care emanau dela comitetul lui central. Distrugerea fiintei nationale lua accente de maxima amploare prin continuarea metodica si aplicarea deciziilor sovietice de incadrare efectiva in spatiul sovietic. Limba rusa devine limba semioficiala si copiii din scoli obligati s’o invete. Literatura sovietica de nunanta comunista ocupa un loc de frunte in manualele scolare, exemplu de urmat pentru ienicerii culturnici ai partidului pusi de-acum sa „creeze”. Destabilizarea culturii nationale se desavarsea printr’o crasa si repugnanta elogiere a autorilor si literaturii comuniste sovietice, autori prezentati in numar disproportionat de mare in manualele scolare fata de cei romani, atatia cati scapasera din furcile caudine ale cenzurii partidului. In presa asistam la atacuri si dezavuari permanente ale operelor de valoare apartinand autorilor romani consacrati, iar delatiunea impotriva celor ce inca se mai gasesc in viata devine arma optima la care se recurge cu precadere, delatorul (gen Mihai Beniuc, Maria Banus, Mihai Roller, s.a.) fiind aclamat pentru ajutorul dat sistemului, in opera lui de recrudescenta „curatire” a literaturii. Troica fondatorilor socialismului marxist, Marx – Engels si Lenin, impreuna cu portretul de proportii gigantice al lui Stalin, te intampina in toate orasele tarii, indiferent ca ele erau lipite ori agatate pe cosurile fabricilor, in statiile de tren, in mijlocul campului (adevarate sperietori) ori pe zidurile latrinelor publice. Nu trebuia sa uiti niciodata ca ei erau langa tine, de veghe, privindu-te cu ochi „binevoitori” chiar si in celula lavatorului public unde gandul la ei nu te parasea nici macar atunci cand trageai apa. O psihoza generala in randul noilor corifei ai partidului de proslavire -si numai de proslavire-, pana la epuizare si inconstienta, demonstratie de atasament criminal in slujba noului sistem politic pseudo-uman, care crea monstri si greata oricarei minti luminate. Devin celebre frazele discriminatorii: „Cine nu este cu noi, este impotriva noastra!” si „Cine nu munceste, nu mananca!”, etc. In prima categorie, calificarea indivizilor nu lasa nici un fel de dubii: clasa periferica a societatii, constituita si impusa sub ordine din afara trebuia acum sa conduca si sa se razbune liber, ea fiind pentru autoritatile de ocupatie singura garantoare a amutirii „reactiunii”. Cei ce nu se afiliau acestei clase, grosul populatiei romanesti prin convingerile ei, erau automat condamnati la represiune. Si cum evidenta apartenentei la aceasta clasa batea prea mult la ochi, s’a inventat un nou termen: „dusmanii poporului”, astfel inversandu-se si intelesul ei. In planul secund, „cine nu munceste”, cel ce nu purta salopeta albastra de muncitor, nu era servit in localurile publice. Dreptul de a manca era rezervat doar acelora care reprezentau aceasta clasa. Nu importa daca individul lucra (in alte conditii desigur) cele 10-12 ore impuse de regim, fara carnetul de partid in buzunar, el trecea automat in randul clasei „reactionare”, „dusman neimpacat” cu noua oranduire sociala „proletara”. Prin 1948, dezvaluirile delatoare ale lui Dan Desliu (acum poet oficial al partidului impreuna cu Mihai Beniuc) indreptate impotriva lui Tudor Arghezi pentru elogiile prin vers aduse de acesta lui Codreanu in anii ’30, il amutesc pe poet care se retrage in linistea din gradina casei sale unde se ocupa de florile pe care cu atata drag le ingrijea. Mai bine de 6 ani, poetul este supus la tacere. Astfel de dezvaluiri se pornesc si asupra altor sciitori, demascandu-li-se „reactionarismul burghez” exprimat prin scris: Lucian Blaga 2) , Ion Barbu (pseudonimul literar al poetului si matematicianului Dan Barbilian), Vasile Voiculescu, G. M. Cantacuzino 3) , Ion Frunzetti, Constantin Gane, Dragos Protopopescu, Vasile Bancila, Sextil Puscariu, Traian Braileanu, Ion Petrovici, Radu Gyr, Ionel Teodoreanu 4) , s.a., dar mai ales pentru apartenenta lor politica. Nu importa faptul ca unii dintre acestia fusesera deja asasinati fizic (Prof. Traian Braileanu in inchisoarea Aiud, 1947, lingvistul Sextil Puscariu dupa mai multe anchete, stins la inceputul anului 1948, sau Dragos Protopopescu, tot in 1948), atacurile impotriva lor nu mai conteneau. Parca sa nu aibe liniste nici dupa moarte! „Reactionarii fascisti” trebuiau infierati fara nici o mila in toate imprejurarile… Odata cu reorganizarea noii „Academii a R.P.R.”, numele maestrului George Enescu era si el mentionat ca facand parte din noul corp academic. Aflat la Paris si hotarit sa nu se mai reintoarca in Romania dupa instalarea comunismului, George Enescu declarase la 6 Ianuarie 1949: „Niciodata n’am fost pus in curent de actualul guvern roman despre schimbarile survenite in organizarea Academiei Romane, si nici de faptul ca am fost reales ca membru in aceasta Academie sub noua sa forma”. Astfel, George Enescu declina public sa faca parte din acest corp biciuind structura politica care sta la baza fondarii lui, intelegand sa atentioneze lumea intreaga despre rolul nefast al falsilor academicieni reperisti drept instrumente de propaganda la cheremul regimului comunist, iar nu in serviciul Neamului. Adevaratii academicieni romani se gaseau in mare majoritate in temnitele exterminatorii create de regim sau atacati si ponegriti pe nedrept de culturnicii partidului, si prin declaratia sa G. Enescu se atasa lor cu tot sufletul. Onorariile pe care incercasera a i le aduce noile autoritati, G. Enescu le refuzase cu mandrie. Faptul acestei numiri constituia o jignire amara pentru marea personalitate culturala a Neamului nostru; striviti de declaratiile maestrului, penitarii regimului se vad obligati sa il treaca sub tacere, la index. Inca un nume interzis adaugat atator zeci de mii, nu mai conta. Masina de propaganda comunista trebuia sa „desteleneasca” ogorul fertil al culturii adevarate si sa-l substituie interesului politic prin trambitasii proslavitori ai partidului.
PCdR înființat în 1921, care n-a fost niciodată partid ci o filială obscură a Cominternului compusă în 1944 din câteva sute de agenți, din care 60% unguri, 27% jidani și 11% alți minoritari(germani, bulgari, țigani, etc.). Nici un român nu a fost condamnat în procesele interbelice intentate bolșevicilor, mai ales cele din 1921(de pe Dealul Spirii) și 1924(după atacul terorist de la Tatarbunar). După 1944 românii au intrat masiv în PSD și Frontul Plugarilor, în PMR(creat prin marea fuziune din 1948, avea 60% etnici români) și respectiv PCR(creat de Ceaușescu în 1965, cu 90% etnici români).
Dar astea sunt lucruri bine știute, numai ”comunistologia” dirijată de Tisminetski jr. le neagă. Un alt adevăr dureros este că jidovimea sionisto-bolșevică și celelalte elemente alogene își făceau de cap prin țară datorită însăși naturii acelui regim: monarhie străină putredă și pestilentă instalată prin lovitură de stat de către grecii fanarioți, o guvernare care a fost veșnic mumă pt. străini și ciumă pt. românii autohtoni, condamnați să trăiască în împilare materială și desfrânare morală. S-a pomenit aici despre Dobrogeanu-Gherea, un jidan rus care a transplantat aici mișcarea narodnicilor vânată în Rusia Țaristă(cu toate păcatele ei, era o țară vădit antisionistă), el n-a fost un caz excepțional, dacă ne gândim numai la Christian Rakovski, care trăia bine-merci în România în anii premergători Primului Război Mondial. La noi în țară guvernările care s-au ocupat de pericolul bolșevic au fost numai cele din perioadele 1918-1927(Ion I.C. Brătianu – asasinat prin infectare cu microorganisme letale), 1940-1944(Mareșal Ion Antonescu – condamnat la moarte de către ocupația stalinistă) și 1956-1965(Gheorghe Gheorghiu-Dej – asasinat prin iradiere cu uraniu).
gresiti domnilor-la cluj a fost si un roman intre emanatii comunistilor-profesorul popovici,ii drept ca a fost impins de la spate de colegii romani cu argumentul -sa aiba si romanii un reprezentant in conducerea regiunii
de timeniski numai de bine-de binele pe care l-a facut tata-so pentru intelectualii romani-el si brucaqn et copany bolseviko
Cartea asta e de tot rasul la fel ca si cu listele oficiale astea care circula pe internet . Aici apare doar esalonul oficial si se evita cu multa diplomatie plecarea oficiala a unchiuletului (!)si la multi nici macar numele real nu e facut public nici astazi pentru ca au venit cu nume rusesti. Si de altfel cum au ajuns rubedeniile lui in Romania daca el spune ca e din familie de deportati in Siberia? Cred ca ofiterii aia de la CIA nu au lucrat bine. Amatori.
de roman bine zice ca a tradat tat-so sangele si s-a casatorit cu o rrroma zisa tiganca din andaluzia-asa ca blestemati sa fie NANASII celor care-si zic rromi si mai nou romi,de la romania
[…] Ionuţ Ţene Napoca News […]
Fii si nepotii acestor criminali bolsevici conduc acum Romania in cultura, economie si politica. Pt Volodea nu e important comunismul ci nationalismul lui Ceausescu. Volodea continua sa fie acelasi comunist, acum imbracat cu straie capitaliste. Acelasi ticalos cu alta palarie.
Acesta e cel mai bun editorial pe care l-am citit pana acum pe NN felicitari!
Tismaneanu s-a asociat in US cu „neo-conservativii”.Un grup politic compus (in majoritate-89%) din evrei-americani, grup ce se ocupa cu politica externa US : in principal militeaza pentru intreventionism si sprijinirea Israelului.Au fost implicati masiv in propaganda pentru invazia Irakului, iar acum preseaza pentru bombardarea Iranului,
Tismaneanu a publicat recent un articol in EVZ cu link-ui si toate duc la jurnaele Neo-conservativilor-Weekely Standard, National, etc..si la evreii ce conduc aceasta grupare politica-Kristol, Podhoretz, Kagan, Pipes, etc…
Interesant, pentru Tene, acesti „neo-„-conservativi evrei si/sau parintii lor au fost in tineretea lor de stanga internationalisti si Trotskisti !
Cum il stim pe dansul de foarte multi ani….dintre care pina acum vreo 8 ani , ca si altii am avut impresia ca este un mare intelectual roman devenit marcant in plan profesoral/academia pe coasta de est a SUA ..dupa mai multe intimplari si desfasurari de elemente. despre care de unele unii stiti pt ca au fost in tara, precum coordonarea acelei comisii ..dar de altele nu s-a spus nici pis pina in 2012……si culminad cu un abuz parsiv al sau in febr.2010 la Columbia Univ din NY …(cred ca stiti ce post primea el in Romania atunci) …mi-am dat seama ca avem de-a face cu un CAL TROIAN patruns in taramul romanesc si am si scris unor ziaristi romani din SUA sa cerceteze si scrie….dar tacere..NU m-am mirat prea tare pt ca dansii nu sunt profesionisti iar unii sunt naimiti de regimul Pres.Basescu ..Dar, desi aveam destula baza si exemple, imi facusem homework-ul si si datoria de a-i scrise si dansului..una alta, plus intrebari ca sa nu spuna ca nu l-am abordat mai intii pe el.. prinsa de drama muzueluo nostru napastuit de ICR mai rau decit orice de cultura romaneasca in America..desi cel mnai mare promotor al ei inca din 1983..si de preocupari mai constructive..nu am dat destul timp sa scriu mai departe in tara .. si nici in 2011 cind venisem la Buc..si voiam sa vad reactia publicului ….cum il trata..
..caci, dand la o parte aroganta/ tupeul fara margini si cinismul fata de natia romaneasca incercam sa vad la dansul daca, macar din America, a invatat ceva spirit democratic si profesionalism si bun simt de cadru didactic de invatamant superior ….daca uitandu-se la tara de "acasa" si in ultimii ani , inapoiarea in Romania si dorinta de putere -i-a dat vreun imbold sa arate minima consideratie, fie si macar de forma sau din interes politic, pt dreptul romanilor la valorile lor si , pe de alta parte, la drepturile expresiei libere ..
Si, mai mult,..daca nu cumva ca evreu este atit destul de inteligent incit stie sa fie superior dusmanilor..asa pt binele omenirii..sau, macar ,de ochii lumii (daca i-ar pasa) ca nimeni sa nu spuna, " face pe desteptul dar dincolo de speculatie e un mar gol"…..dar nu am gasit..dimpotriva, am gasit revange..(dar despre ce fel de revange si cu ce repercursiuni, alta data, maiales ca nu e vroba numai despe dansul ci si despre amicii ICR-isti..)… in loc sa-mi multumeasca macar de politete (americana) pt sugestia de a face un gest simplu – a intitia un anume tip de dialog creativ cu partile adverse pe care, impreuna cu amicii sai le ataca obsesiv…(bolnavicios obsesiv..) desi era vorba de numai citeva persoane, cel putin doua la fel de educate /cultivate ca si dansul , daca nu mai mult (ca de aceea nu cred ca avea curajul sa accepte o confruntare la masa rotunda..si nu pt ca le considera si le-a si numit public, javre, asta intr-un spatiu romanesc finantat din bani public…..in timp ce acestia mai erau si senatori..) ….deci ceva cu care sa-si dovedasca superioritatea si astfel sa o dovedeasca si pe etniei dansului..
Reactia sa a fost atit de deplorabila incit si numai dac asta ar fi fost vazuta la scena deschisa de catre publicul roman s -ar fi fost de ajuns ca nimeni sa nu-i mai dea vreo atentie..adica cel roman cu suflu adanc si crestin care natural este inclinat sa caute impaciuire (da prea mulkt e alta treaba..) ..iar daca vedeau colegii de universitate…nu i-ar mai fi dat nici un good grade de peer review rating..iar studentii unul negativ..
Dar cum nici unii , nici altii nu sunt asi in arta tupeului fara margini..ci oameni de bun simt de o parte si de alta a oceanului..(tot crestini si unii si altii) il lasa in pace dezgustati..Ceea ce dansului si circariilor sai exchibitionisti nu le convine asa ca, folosindu-se de trambulina Humanitas (dobandita creativ din bunul public) isi fac o scena inalta in spatele unei vitrine uriase la care vin cei cititi dar saraci cu duhul si mai se opresc si altii din curiozitate sa vada cat de caraghios poata sari in aer o creatura noua de intelectual evreu-rus-roman-american cu pretentia ca e cel mai bun sa li se suie in cap…pina cand se satura ca nu vad decit un SALTIMANC….
Tineti minte a cui , acum vreo 3 ani a fost exclamatia " ia sa mai lase in pace intelectualii astia" ?
Poate stiti daca cel care i-a inspirat-o s-o fi saturat si el..Si dac nu, poate aflati si ne spuneti si noua..!
Multumim anticipat, Rodica Perciali, Romanian Museum, Romanian-American League
(nu ne punteti sa intrebam la contributors ca si cum ati crede ca aceal e un forum democrat unde ne putme exprima sugestiile, deci, poate ca si o asemenea intrebare periculoasa ….caci noi am fost deja democratic eliminati pt. o intrebare mult mai inocenta rereritore la acte ale unui salariat ICR platit din bani publici..si pe care il credeam obligat culturii noastre….)
Romanian Museum, Romanian-American League
http://www.romanianculture.us
ca a pacalit si pacaleste audienta romaneasca sau a folist banii de la ICR care nu avea voie…e una, dar mai interesant ar fi sa cercetati ce a facut el pt universitatea din Maryland, pe banii publici americani sau ce nu a facut din ce trebuia sa faca..Scrisul ca scrisul..sunt carti, sunt opinii dar si date, whatever.dar ce cercetatori au iesit din munca lui de profesor, adica ceva experti in studii romanesti ..asta poate ca nici nu va ganditi sa va intrebati..si astyfel, unii sa intreabti direct universitatea ca doart am avea nevoie de ei, nu-i asa..Si multa lume se baza pe dansul ca face pui..si eu ma bazam ca el sau ei vor ajuta la studiile romanesti de diaspora..Dar nic pomeneala..pt el diaspora nu exista nici macar sa fie invitata la conferintele tinute pe bani public romanesti. Muzeul nostru nici mcar nu era anuntat decum sa fim parte din masa rotunda..la care, va roig sa ma credeti ca am fi avut lucruri mai interesante si relevante pt acei studenti aflati in sala decit mosmoneala dansului (scuze chiar si dansului ca folosec un termen atit de neacademic, dar chiar ca, din pacate se potriveste..si cine vrea poate sa verifice, sa compare „discursurile” sau raspunsurile sale cu ale altor participanti americani.. ca unele conferinte au fost imprimate ..Asa l-ati vedea si pe jurnalistul Gallagher venit pe banii publici romani sa faca nici mai mult nici mai putin, campanie Dlui Basescu ..pe fata..lucru care in tara nu-l putea face pe fata..Macar Patapievici si Mihaies se furisau si plecau de la aceste conferinte…sa nu trebuiasca sa-si faca „datoria” asta pe fata…sau cu alte treburi..(care ar fi trebuit sa se stie de ele, ca veneau pe banii publici) , ca de aillalta a serviciului si sa se anunte in comunitati sau macar la sediul ICR din NY sa-i poata abroda romanii.., nic pomeneala..iar ca ei sa fi catacdisit sa se informeze ce insmena emigratia romana culturaal a Americii, ar fi fost com;llet inutil pt ca dansii oricum stiu totul , mai ales Mafalda de Patapievici la TVR unde conducerilor nici ca se gandeau ca i-ar putea scapa ceva..fie cit si de minuscul cum sunt romanii din emigratie….iar de Brancusi si de muzuel nostru..ce sa mai spun, eram subiecte tabuu. Decum sa fi creat sau acceptat dansul COOPERAREA cu sectorul privat din domeniu, ai ales cand acesta putea dovedi succese in prmovarea cultuyraal mult mai mari decit ale ICR-ului desi acesta a consmat sume enrome din care dac ear dupa noi, chiar si cu numai $200.000 stima cum sa se obitna mult mai mult..Adevart nu calatoriile acestor amici si multor altora.Si ati vazut cumva la dansii ceva spirit democratic, ceva responsabilitate civica su, macar ceva apreciere pt.cultura nationaal cea mai reprezentativa a tarii? Macar la modul policos american? De unde, daca nic Dl.Tismaneanu nu si le integrase din America, cum ar putea amicii lui din Romania, mai ales ingamfatul tar al Romaniei, Andrei PLesu..cel care isi pune body guardzii sa evacueze din spatiile culturale publice din Bucuresti pe cei din diaspora care ar distribui vreo informatie culturala doveditoare a unor asemenea succese.. Dar ce ziceti cand Dl.Tismaneanu face aproape la fel si in SUA..UNde sa-si permita un asemene abuz asurpra liberei circulatii de informatii culturale? Pai nu in multe locuri, dar in cele ale alogenilor sai, cum e un Dept/facultate de la Univ of Columbia..NU v-ar veni sa credeti ce valoroase si bogate in continut si relevante sunt conferintele dansului..si ce stele americane are alaturi..si cit de mult invata audienta despre tema!!mai ales dac e numai cit o clasa si inchesuita cit intr-o sala de clasa..caci sa nu va iamgfinati ca acele pompoase conferintye anuntata ca sa =e sint la Columbia sunt in auditorium-uri. Sunt in sali de clasa si audienta este mai mult a studentilor care se NIMERESC.. La conf sa din febr.2010, au fost si adulti dar nimic relevant sub titlul f.academic „1989 – Punct si de la capat..”
Doar ca un ziarist roman din NY, cel care in cele din urma a dat drumul si l art.meu care include ceva ref la Dl.Timaneanu..dar mai ales la ICR si titul lu era „Ambasada culturala a poporului roman risca sa se inchida” a reusit cu greu, dar a reusit sa puna o intrebare ..cu aluzie la venirea dansului in SUA pe cai necurate.Sigur ca s-a trecut repede peste asta…iar eu nu am fots lasata nic macar sa anunt/invitatie la colaborare ca sa pregatim o conferinta „Bridges with Eastern Europe” ca nic nu m-as fi gandit ca as putea anunta doara ceva cu Romania cand ROmania e subiect tabuu..Stiti de ce, nu-i asa? Si va pregatiti sa contracarati, nu-i asa? ca altfel analizele asupra sa nu au rostul.decit sa-l puna mai mult pe trambulina puterii acestora..Si inainte de a incheia..e iarasi 2 noaptea la noi si de 4 zile/nopi am scri spre tar pe temne civica acuta si urgenta legat de Chveron si vizita delegatei amnericance cand unii activisti ar fi trebuit sa protesteze…(tema e grava..si cred ca va preocupa..si ne veti scrie)
dar pt ca e vorba de Cluj, Dle Tone, stiti daca a scris cineva despre delegatia de la UBB venita de curand in SUA sa prezinte TRANSYLVANIA..in colaborare cu ICR si cu Consulatul Ungariei? (noi, muzuel care realmente reprezinta si Tansilvania cel mai bine inca de acum 30 de ani..iurasi nu am fost anuntait caci ICR iis permite abuzul sa refuze sa trimita pana si anunturi..decum promotori sau macar candidati pt programul nostru de INTERNSHIP de formare de promotori..cum ii cerem din 2008, pe banii nostri ! dar degeab, ICR nu numai ca nu formeaza asemna cadre cum sunt sigura ca toti credit ca o face, dar nic nu vrea sa se stie de noi si de oferta iar tot din 2008 cand muzuel implinea 25 de ani si am dus la ICR Buc 9 cartoane cu un fotomontaj improvizat dar aaratind cele mai mari reusite din diaspora America in promovara culturii romane catre publcul larg american si in mass-media americana..LE TINE ASCUNSE …dsi am cerut a le arate macar staff-ului ca acesta sa-si formeze puncte de reper necesare..
Scuze ca multe din cele scrise mai sus nu sunt direct legate de Dl.Tismaneanu si de cartea dansului, dar indirect da..caci suntem intr-o oarecare masura si o victima a acestuia..fie si numai daca prin default..(o sa explic mai mult alta data..daca am cui..Daca nu cand ne scriem si noi cartile.
Rodica Perciali, Romanian Museum, Romanian-American League, Resource and Analysis Center on ROmania and the Romanian Immigration, Philadellphia, Princeton NJ, Brasov http://www.romaninculture.us
Bun articol.
Cel mai impresionant lucru este că, adesea, o carte are/poate avea un mesaj subliminal involuntar, pe care autorul nu-l mai poate controla. Un astfel de mesaj al cărţii lui VT răzbate din comentariul de mai sus. Idei interesante ce se desprind de aici:
– realitatea românească a anilor 48-65 a fost una din cele mai cumplite din toate ţările comuniste; Ce ştie şi spune autorul despre realitatea românească profundă?
– Revoluţia din 89 – o lovitură de palat, o schimbare de eşalon politic;
– Elita românească interbelică, cu care s-ar fi putut mândri orice ţară europeană – a fost cu bună ştiinţă mutilată şi exterminată în închisori şi la canal, iar cei care au venit vii de acolo batjocoriţi şi urmăriţi pas cu pas până la moartea lor;
– Şi azi România e în mâinile celor din eşaloanele doi-trei-patru etc …
@Dacul, Dracul, Elefantul și Țînțarul
Cam toți care au călcat vreodată (spanacul din) Grădina Maicii Domnului, sînt evrei, pardon jidani! Dacă tu ești creștin, conf Bibliei te tragi din Adam și Eva, deci faci parte din poporul ales. Iar conf. lui Saul cel Luminat devenit Paul, nici nu-ți trebuia scurtat organul cel mai important pt asta, eventual capul la tine.
Conf. fabulei Boul este foarte enervat cînd Elefantul cel Mare sparge bibelourile lui din prăvălie și din cap, dar este de-a dreptul exasperat cînd Țînțarii cei Mici dar șmecheri î-l obligă la mișcări continue de coarne, veciniii lui deducînd de aici, că ar avean sindromul tourette motorică, dar ce-i mai grav, și verbală. După ce a călcat tot spanacul din Grădina Maicilor, milioane de boi au fost goniți de Domnul spre Drumurile Europene, nefiind nici prezentate în televiziunea buhoiană, de aia ca semn de protest, acuma caută cu înverșunare Fînul pe toate autostrăzile UE, producînd multe accidente cu mașinile străine, care unu-și-unu sînt prezentate în toată „Media”, cum zic cei de acolo, așa că tot Neamul Boilor ne-alogeni a ajuns vestit, măcar în afara Munților Roșii Crăpați, plutind dubios în norii de bășini de șist emise pe șestache de curajoșii amoricani.
Cartea e o cacialma pentra ca se evita incercarile de dezintegrare ale yugoslavilor, ungurilor sau sovieticilor si blATURILE DINTRE SOVIETICI SI YUGOSLAVI. Cum explica el raporturile dintre comunistii romani si sovietici in timp ce sovieticii faceau blaturi cu yugoslavii pentru dezintegrarea Romaniei? Se evita pentru implicarea evreimii din Securitate in fapt si mai ales ca nepotii lor sunt astazi liberali.
ain urma cu 5-6 ani am citit o carte fff documentata pe acest subiect:”Clientii lu’Tanti varvara”,cartea lui Stelian tanase.Pentru a sti „cine,cind si cum a fost adus comunismul in Romania,cititi-0.N-o sa va apra rau!!!
Volodea e agent CIA/MOSSAD pus sa falsifice istoria recenta a Romaniei pt a minimaliza importanta propriului sau popor in crimele si teroarea bolsevica din perioada 1944-1964, de asta el reorienteaza atentia catre nationalismul lui Ceausescu, aruncand in umbra bolsevisul internationalist si antiromanesc ce l-a precedat.
Neoconservatorismul e un fals conservatorism, e un lup cu blana de oaie a carui scop e sa distruga conservatorismul autentic, numit in SUA paleoconservatorism (McCartey, Kennedy). Prin imperialismul militarist si corporatist american el vrea sa distruga statele-natiune, in special cele independente sau care au resurse bogate.
„Neoconservatorismul e un fals conservatorism”..
Da.Am adus subiectul in discutie pentru ca lumea de aici sa stie in ce ape se scalda V.Tismaneanu acum in USA.Tot intr-una internationalista de inspiratie de stanga (marxist-trotskista) dar „amabalata” intr-un discurs de dreapta.Una intiata si dominata/controlata de co-etincii/co-religionarii sai.
Foarte curios, sau poate nu, cu cat oamenii se schimba mai mult cu atat tot la fel ajung.E remaracabil, trebuia deci mentionat.
ADEVARUL doare cel mai mult, dar numai EL ne poate face liberi in gandire si actiune. Spunand ADEVARUL la inceput vom fi crezuti "nebuni", dar aceasta NEBUNIE va "coplesi si cuprinde" pe toti cei ce nu credeau ca se spune ADEVARUL
Tismăneanu, Liiceanu, Pleşu, Patapievici & Co. sunt propagandişti ai postmodernismului.