S-a lăsat iarna ca pleoapa lui Dumnezeu

Barba Lui a albit dealurile şi pădurile
Şi sufletul tău de mimoză crescută la oraş

A venit iarna şi privirea ta îngheață buzele nopţii
A venit tăcerea cu viscole şi ger
Şi troiene de amintiri
Şi aerul e din cel mai pur cristal
Şi brazii aleargă prin nopţi siberiene

S-a lăsat zăpada cum gândul frumos
Şi sufletul a albit fulgii de nea
Şi singurătatea e povestea la gura sobei
despre o iubire trasă cu sania de reni

Ionuţ Ţene