La miezul nopţii, la trecerea între ani, Loredana, cu trupa ei de coloraţi, cânta “Sanie cu zurgălăi”! Dar de unde sanie, cai şi zurgălăi într-o noapte caldă, ca de primăvară, fără pic de zăpadă? Însă românii n-au luat în seamă natura nepotrivită, ei s-au comportat ca pe vreme dedulcită de nea. S-au îmbulzit pe străzi şi se băteau cu bulgări imaginari. S-au făcut că lucrează, adică au petrecut cum numai ei ştiu s-o facă!

Or fi românii repetenţi la multe capitole, dar la petreceri sunt tare pricepuţi. Poate aţi auzit ce s-a întâmplat la Palatul Parlamentului, unde timp de 36 de ore, 300 de oameni au trudit să împodobească saloanele în decorul anilor ’20. Dar nu de la noi, din America. Fiindcă nebunia s-a numit aşa: “Visul American la Casa Poporului”! Na, s-a bifat incredibilul! Şi când? În noaptea de revelion. Şi unde? În Casa lui Dracula. Cică e pentru prima oară, dar o s-o facem şi mai lată, altădată. A fost doar încălzirea. Deşi nu a fost un revelion oarecare, a fost un “Revelion de lux”, pus sub genericul Marele Gatsby, cu intenţia de a reface atmosfera anilor ’20, cu ţinută obligatorie de epocă! N-a fost aşa, fiindcă unii erau îmbrăcaţi şi cu geacă, fâş şi alte plastice. Iar alţii îşi expuneau burdihanele şi mutrele slinoase! Cică, tot repeta reportera de la Realitatea TV, au fost 1 200 persoane, servite cu 150 de preparate şi 40 de feluri de vinuri. Toată săptămâna anterioară au “vuit” firmele oraşului de atâta lucru pentru toaletele ţoapelor, s-au golit magazinele de papioane, să fie ţapinarii în stil Gatsby. Bine că nu s-au gândit să fie la stil Dracula, să le rămână ţeapa în fund! Deci nici de revelion aleşii nu au vrut să fie în rând cu lumea!

Toţi s-au întrecut să organizeze un Revelion cum nu s-a mai văzut. Unii s-au şi ciomăgit, s-au spart şi capete, dar în altă parte, unde s-au confundat papioanele. Multe nu ştiu ei, românii, sau nu vor să ştie, dar la organizat petreceri nu-i întrece nimeni! I-a ajuns vorba lui Ion Creangă: “Dă, Domane, să fie în fiecare zi sărbătoare, numai sâmbăta şi duminica, nuntă şi praznic!”

Iată ceva ce nu s-a mai văzut, ţara distracţiilor. La Vanghelion, adică la Romexpo, unde a organizat Vanghelie o masă pentru 6 mii de guri, alte burdihane, cu al lui Vanghelie în frunte, să nu-l mai recunoşti, cu o urare la miezul nopţii, cică să lăsăm relele în urmă, să uităm tot ce a fost rău şi urât, adică să-l uitam pe Băsescu, a spus el, şi să ne gândim la un alt preşedinte şi la un guvern puternic, care să ne ducă pe culmi de progres!

Nu mai vorbesc de focurile de artificii! Ziceai că a luat foc cerul. Sigur, nu era greu să se mai vadă şi cerul colorat, după atâtea zile de vreme cenuşie. Şi trecerea dintre ani a fost cumplit de cenuşie, probabil că natura n-a ţinut seama că românii se bucură că scapă de un an nenorocit şi intră în altul şi mai… sau la fel de…, aşa cum cânta în Piaţa Constituţiei solistul Puya:

„Şi în 2014
O să fie vraişte”.

Şi la Piaţa Constituţiei şi la Piaţa Revoluţiei au fost două spectacole-maraton, în care au evoluat noile vedete ale muzicii tinere, talente deosebite, care imitau în draci muzica americană. Până acum nici nu auzisem de Puya, Max, Sore, Conect-R, Smiley, Cabron şi alţi necunoscuţi (pentru mine), dar vedete în ţară, care se întrec în ţipete cât mai rafinate şi complexe, cu dansatori pe lângă ele, după modelul vedetelor americane. Solistul cel mai în vogă aici pare a fi, după fluierături şi chiuituri, Smiley, care are o voce piţigăiată, ca de scapete, cu melodii rap, foarte contorsionate. Dominantă nu este însă melodia, ci textul, versurile despre viaţa politică, despre maidanezi, despre băgăcioşi, despre bani, şi Puya, şi Smiley, au cântece populare despre “money, money”, cum zice Liza Minnelli, în general sunt texte sociale, revendicative, de tipul Paţurcă. Românii iubesc nespus revoluţia, sunt revoluţionari, mereu cu gândul la baricade, au baricada în sânge, chiar şi în noaptea de Revelion.

Evident, ei au făcut revoluţia pe stradă şi iubesc strada. Miezul nopţii era plin de ei. Tot centrul Bucureştilor era o promenadă ca la revoluţie. Unii chiar ziceau: “Bre, când mai punem de-o revoluţie!” Şi abia ce s-a terminat ultima, cu Declaraţia de la Bucureşti din 21 decembrie 2013. Cică vor urma şi altele. O avalanşă de declaraţii! Sunt vorbe memorabile, istorice, precum cea lansată de Dan Iosif: “Bre, când mai punem de-o grevă a foamei?” Textierii au mult de lucru.

Dar trebuie să remarcăm ce impact are muzica, muzica-manifest, iar la acest capitol romanii sunt fff talentaţi, şi cum muzica e un limbaj universal, uşor de imitat, toate vedetele produc în iureş copii… originale, autohtone, ale hit-urilor internaţionale.
Dar, nota bene, în timp ce la televizor, pe micile ecrane, nu s-a putut evita manelismul, pe stradă, la spectacolele amintite, nu a fost nici un pic de manelism, de ţigăneală, cu excepţia băieţilor din jurul Loredanei, însă ţiganii cântau în stilul trupei lui Bregovici, foarte rafinat.

O noapte cenuşie pe care românii au vrut să o transforme într-un paradis terestru, colorat şi vesel. Şi au reuşit. Oricum, spectacolele de artificii de la Parlament şi Vanghelion s-au concurat vizibil, ca voturile duble sau triple ale alegătorilor.

Mă bucur că nu a fost nici un incident pe stradă, romanii au participat la Revelion cu mic cu mare, mulţi au venit cu copiii în cărucioare sau în braţe, foarte civilizat. N-am avut nici o clipă imaginea de mitocăneală, deşi erau şi patibulari, ba şi nebuni, care dansau fericiţi pe asfalt. Dar n-ar fi viaţă fără nebunii satului.

Mă bucur că şi spectacolele au fost de mare ţinuta, cu instalatii, cu ecrane, ca la marile concerte. Desigur, nu e vina românilor că la Bucureşti încă nu există un Times Square, dar e posibil, dacă Pasarelă Oprescu va candida la preşedinţie, să avem o nouă promisiune cu un Times Square românesc! El e cu limbariţa, la Festivalul “Enescu” a promis Templul Muzicii. Ieri cineva ridicase un Turn Eiffel, de ce n-ar fi posibil şi al doilea cel mai luminat loc de pe pământ?! Doar avem un precedent, Casa Poporului, o măgăoaie la concurenţă cu Pentagonul! Aici orice e posibil.

Păi Loredana nu e Madonna noastră? A făcut trecerea între ani cu o tobă atârnată de gât şi madonnizând-o pe Maria Tănase, de, e posibil şi un aşa ghiveci că doar suntem la Revelion! Puya şi Max îl imitau în draci pe Biber, iar Sore pe Mariah Carey. Ce mai, aşa cum au spus Proteviştii, un Supervilion magic. Păcat că nu avem încă nici o copie a lui Beyoncé, dar ni s-a promis că la tembelionul următor e ca şi lansată!

Merită, fiindcă public există, sigur, nu ca în Times Square, unde s-a adunat un milion de oameni de pe întreg pământul, dar tot au fost câteva sute de mii de bucureşteni la aceste spectacole, care au văzut de ce sunt în stare ţapinarii, să facă la Piaţa Constituţiei o instalaţie cum s-a pomenit numai la concertele date aici de Madonna şi Lady Gaga.
S-a tras concluzia că romanii s-au întrecut pe ei înşişi. Cine nu crede că românii sunt în stare şi de aşa ceva? Pe ei petrecerile îi stimulează. Cu cât vor fi mai multe petreceri, mai multe zile libere, mai mulţi porci tăiaţi, toate recordurile lumii sunt ameninţate. Iacătă, focurile de artificii, care au vrut să întreacă Ziua Americii. Sau poate pe cele din Dubai, care deja a intrat în Cartea Recordurilor cu cel mai spectaculos foc de artificii din lume, deşi spectacolul nu a durat decât 6 minute. Al nostru a ţinut triplu. Nu e bine, mai trebuie scurtat.

Păcat că la petrecerea de la Parlament, cu ideea Marele Gatsby în fustă, nu l-au adus pe Leonardo diCaprio sau măcar pe Robert Redford, fiindcă mie mi-a plăcut mai mult varianta lui John Clayton.

În speranţa că toţi românii au chiuit şi au deschis uşile şi ferestrele, să lase să le intre în casă Anul Nou, în speranţa că pe toţi i-a prins trecerea dintre ani cu bani în buzunare, ca sa fie tot anul bogaţi, aşa cum în Ajun au mâncat un măr, ca să fie tot anul sănătoşi, iar fetele nemăritate au pus un fir de busuioc în apă sau sub pernă, nu-mi rămâne decât să vă sorcovesc şi eu:

Sorcova, vesela,
Să trăiţi, să îmbătrâniţi
Ca un măr
Ca un păr
Ca un fir de trandafir.
Tare ca piatra
Iute ca săgeata,
Tare ca fieru
Iute ca oţelu.
La anu şi la Mulţi ani!

Şi nu vă lasaţi, fiţi veseli ca dacii când mureau, care ne-au transmis mesaje în veac, aşa cum am primit unul înainte de ora zero de la un român din Sidney, regizorul Iosif Demian, fericit că el a trecut în Anul Nou cu mult înaintea noastră, dar lui nici că-i pasă. Dovadă că nu s-a putut abţine să nu trmită pe Facebook, la toată lumea, starea lui hedonică: ”2014 / Mi se rupe-n paişpe!”

Şi mai ales, fraţilor, nu uitaţi să puneţi mâna pe lopată şi să daţi zăpada care blochează accesul spre muncă! Doamne-ajută!

Grid Modorcea